Un fanatic al epocii COVID-19

Raed Arafat a dezvoltat o înclinație aparte să joace rolul cavalerului apocalipsei. Scenariul său în vremea COVID-19 se reduce adesea la un singur punct: măsuri pure și dure în orice domeniu, indiferent de costuri și de consecințe.

0

Traversăm vremuri în care nu doar știrile false fac ravagii.

În epoca inaugurată de boala COVID-19, pagube însemnate aduc și declarațiile contradictorii ale autorităților și specialiștilor sau inabilitatea acestora de a prezenta, explica și combate situația de criză altfel decât amenințând cu o apocalipsă etern imputabilă cetățenilor.

Cazuistica publică recentă este ilustrativă.

Doctorul Adrian Marinescu de la Institutul Național de Boli Infecțioase Matei Balș a explicat deunăzi pentru Mediafax și Newsweek că este posibil ca în august și septembrie lucrurile să se mai liniștească. Se referea la numărul cazurilor noi de COVID-19, care zilele acestea sunt în creștere.

Scenariul doctorului Marinescu este cel (relativ) optimist. Există însă și unul (profund) pesimist – iar exponentul său cel mai de seamă este Raed Arafat, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență (DSU) din Ministerul Afacerilor Interne (MAI) și una dintre figurile de prim-plan ale efortului guvernamental de combatere a efectelor pandemiei de coronavirus. 

Secretarul de stat de la MAI a dezvoltat o înclinație aparte să joace rolul cavalerului apocalipsei. Scenariul său în vremea COVID-19 se reduce adesea la un singur punct: măsuri pure și dure în orice domeniu, indiferent de costuri și de consecințe. Raed Arafat e un taliban în lumea nouă creată de coronavirus, un fanatic al metodei, care nu crede nici în lacrimi, nici în alternative.

Recent, invitat într-un studio de televiziune, doctorul Arafat le-a transmis unor protestatari (strânși în Piața Victoriei să-și afirme credința oarbă că nu există COVID-19) că îi așteaptă la spital.

Oamenii nu purtaseră măști la protestul cu pricina – dar orișicât, dorința exprimată public de șeful DSU trădează o vedere de Robespierre asupra lumii. Și doctorul Arafat e incoruptibil în credința lui că oricine nu îi urmează sfaturile, metodele și calea e destinat morții.

E nevoie ca Raed Arafat să le demonstreze românilor existența COVID-19 făcând, din vorbe, câteva victime printre năucii care au participat la un protest?

Răspunsul factual e că doctorul Arafat, cel puțin, simte acut această nevoie.

Panică multă, explicații puține

Iar Raed Arafat nu se oprește aici. Ca un semn al faptului că populația face mereu prea puțin pentru a asigura succesul autorităților în combaterea COVID-19, secretarul de stat anunță deja apocalipsa sistemului de urgență – și o pune ferm pe seama evoluției recente a infectărilor.

Suntem, poate, abia la debutul adevărat al epidemiei, dar Raed Arafat ne transmite că nu mai sunt locuri în secțiile ATI din București pentru pacienții cu coronavirus.

Ce să înțeleagă cetățeanul după ce autoritățile i-au tot spus că avem în jur de 2.000 de paturi cu ventilatoare, că achizițiile simplificate derulate în perioada de urgență au avut exact menirea de a întări capacitatea de tratare a cazurilor grave și că însăși starea de urgență a fost decretată pentru a permite sistemului sanitar să se pregătească de valul cel mare?

Ce să înțeleagă cetățeanul când acum, cu 280 de pacienți la ATI,  aceleași autorități anunță definitiv aglomerarea sistemului și avertizează că așa nu se mai poate?

Bombardat în același timp și de știrile false, cetățeanul va înclina natural să creadă că autoritățile manipulează – ori că dracul nu e așa negru; ori că au măcar un pic dreptate cei care zic că virusul acesta e doar o gripă

Imun la această evoluție ușor de anticipat, statul român a preferat statistica-balet, transparența prin știri oficiale, încercând să fardeze condiția unor sisteme publice pe care toată clasa politică le-a lăsat să se prăbușească. Dacă autoritățile ar fi oferit onestitate, argumente practice, explicații punctuale și date defalcate, cetățeanul ar fi putut înțelege poate de ce situația epidemiologică provocată de COVID-19 e o ecuație cu atât de multe necunoscute.

Una e să transmiți publicului că ai 2.000 de paturi cu ventilatoare și cu totul altceva e să-i spui câte dintre aceste ventilatoare sunt în sălile de operații. Câte sunt funcționale? Câte pot fi alocate pentru pacienții cu coronavirus? Câte sunt ocupate de bolnavi cu alte afecțiuni? 

Una e să-i spui cetățeanului că ai făcut achiziții pentru secțiile ATI și cu totul altceva e să-i dai cifre exacte despre deficitul de personal de la nivelul acestor secții. În câte spitale s-a renunțat la secția ATI pentru că nu exista personal?

Știați de exemplu că Spitalul de Infecțioase Brașov avea în 2015 propria secție de terapie intensivă? Dispunea și de ventilatoare, dar acestea zăceau nefolosite, împachetate în ambalajul original. Apoi secția a fost desființată și ventilatoarele donate spitalului județean din oraș. În această stare a găsit pandemia spitalul de infecțioase din Brașov, trimis în prima linie a luptei contra COVID-19.

Recent un medic ATI a lansat cifra de 1.000. Sunt o mie de medici ATI în România și 800 de rezidenți. Dar această cifră nu spune nimic atâta vreme cât nu e raportată la ceva concret, cât nu primește context național și local. 

Câte paturi ATI sunt în spitalele stabilite prin ordin de ministru să trateze pacienți cu coronavirus? Și în ce măsură sunt ocupate fiecare dintre ele? Sunt informații care există (statul le colectează zilnic prin intermediul unor aplicații informatice dezvoltate de Serviciul de Telecomunicații Speciale) și care ar putea fi lesne puse la dispoziția populației astfel încât indiferent din ce zonă ești să poți vedea situația exactă din județul tău, la zi.

Panica – folosită ca strategie de comunicare -, dublată de declarații contradictorii ale guvernării, de lipsa transparenței instituțiilor centrale și locale și chiar de minciuni publice motivate de harța politică îi transformă pe simplii cetățeni în victime sigure. 

Cum ar spune, fără remușcări, doctorul Raed Arafat: îi așteptăm la spital.

Iată și recomandările săptămânii. 

Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu

Jurnalism cu harfă
AICI.

Un film
AICI.

Ce nu poate lăsa în urmă Andrei Crăciun

Luni: o carte
Dincolo de frontiere. De Andrei Makine. Polirom, 2020.

Marți: un film
Terminator VI. Ca să vedeți și voi unde s-a ajuns.

Miercuri: un documentar
Leaving Neverland. Pe HBO GO. Despre răposatul Michael Jackson și copii.

Joi: o altă carte
Jurnalul unei fete greu de mulțumit. De Jeni Acterian. Editura Humanitas.

Vineri: un documentar
Joan Didion: Centrul nu va rezista. Pe Netflix. Despre scriitoarea și gazetara Joan Didion, desigur.

Sâmbătă: un documentar
Drumul spre titlu. Despre culturile fotbalistice care au generat cele opt campioane mondiale din istorie: Uruguay, Italia, Germania, Brazilia, Anglia, Argentina, Franța, Spania. 

Duminică: un film de revăzut
Pact cu diavolul. Cu Keanu Reeves și Al Pacino, desigur.

Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu

Teoria evoluției aplicată la SARS-CoV-2
AICI

Datele nu sunt proprietatea guvernului, ci a cetățenilor

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.