Rețeaua

Într-o Românie cu județe în care lipsesc până și adăposturile pentru victimele violenței domestice, femeile ieșite din relații abuzive construiesc pe cont propriu rețele de sprijin. În timp ce statul român eșuează, rețeaua dă viață nouă. | Foto: arhiva A.L.E.G

1

Loredana Kaschovits este o Învingătoare.

Face parte dintr-o rețea care se numește chiar așa, Rețeaua Învingătoarelor. Povestea ei scoate la iveală partea mai puțin văzută și relatată a violenței domestice.

Citiți un text despre fenomenul abuzului casnic în care nu veți găsi niciun rând despre bătăi, orori fizice, emoționale sau sexuale. Veți citi în schimb despre cum s-a construit o filieră de suport, cum funcționează ea concret, la ce e bună.

Multe sunt obstacolele cu care te confrunți după ce scapi de abuz. Loredana știe cel mai bine asta.

Pe 30 iulie 2011, la 29 de ani, Loredana ieșea pentru ultima oară dintr-o relație abuzivă. A sunat înainte la Poliție ca să fie sigură că poate pleca, apoi s-a urcat cu cei doi copii într-un taxi. Nu avea nici bani să-l plătească. S-a dus la părinții ei.

Loredana nu era la prima plecare. Mai ieșise pe ușă de alte șase-șapte ori înainte. Și tot de atâtea ori se întorsese. “E foarte greu”, povestește. “Și când e greu, el vine și îți face promisiuni, încearcă să te păcălească. Și e capcana asta – să alegi între un rău pe care îl cunoști și necunoscutul care se așterne în fața ta. Încearcă creierul să te păcălească”.

Dar Loredana nu s-a mai întors după acel 30 iulie, deși soțul i-a făcut în continuare promisiuni. Ce a oprit-o? De câte ori bărbatul se apropia de ea, ei îi venea să-l împingă.

La vremea când Loredana a plecat de lângă partenerul abuziv, în orașul în care locuia nu exista niciun adăpost de urgență. Iar ea nu avea atunci bani de chirie. În disperare de cauză, a căutat inclusiv mănăstiri care să o primească cu tot cu copii. | Foto: Rareș Helici

Cât încă era cu soțul ei Loredana ținea legătura cu patru mame pe care le-a cunoscut pe un forum de părinți. „Nu-i puțin ce au făcut pentru mine atunci”, spune Loredana.

De la ele a primit lista cu tipurile de abuzuri. Așa a aflat că există mai multe. De la ele a primit haine pentru copii când ea nu avea bani să le cumpere. Și tot de la ele a primit bani. Și toate acestea fără să se întâlnească vreodată cu ele.

O altă femeie pe care a cunoscut-o tot în mediul virtual a învățat-o să cheme de fiecare dată poliția când soțul ei o dă afară din casă.

Tot în timpul relației abuzive Loredana a început să facă cosmetice. A pornit totul de la un săpun pe care l-a făcut singură pentru fiul ei care suferea de dermatită, iar Loredana nu-și permitea să cumpere lucruri scumpe. A scris despre toată această poveste pe blogul ei și la un moment dat a venit și săpunul făcut pentru vânzare.

Nu știa cât să ceară pe el așa că a încercat un șapte lei. Acum prețurile pentru un săpun făcut de ea pornesc de la 13 lei. „A contat mult că începusem să fac asta”, povestește Loredana. “Pe lângă faptul că mi-am ajutat copilul, am început treptat să-mi câștig o independență financiară. Aveam acolo în cont niște bănuți. Nu mulți, câțiva, dar erau acolo. Și erau făcuți de mine”, continuă ea.

După ce a plecat, părinții au ajutat-o cât au putut, adică două săptămâni cât a stat la ei. În timpul acesta Loredana și-a căutat un loc de muncă. L-a găsit atunci când s-a dus să-și facă ochelari.

În timpul controlului i-a întrebat direct dacă nu au nevoie de un om. Le-a explicat că a plecat dintr-o relație și că nu vrea să se întoarcă. Iar pentru ca acest lucru să nu se întâmple avea mare nevoie de un loc de muncă.

Au angajat-o pe loc. “Eu sunt introvertită de felul meu, dar la mine a primat instinctul de supraviețuire. Când e vorba de copii, nu mai e vorba de tine. Nu poți să o dai în bară, cel puțin așa văd eu lucrurile”, spune Loredana. Așa că nu a avut nicio problemă să le spună celor din jur că avea nevoie de ajutor. De ce ar fi o rușine în așa ceva?

Au dat-o afară după nouă luni cu salariul plătit pe următoarea lună. Loredana continua să facă cosmetice, muncea dublu și de multe ori venea obosită la locul de muncă. I-au spus că nu poate să rămână la ei și că trebuie să continue cu cosmeticele. “Mie mi-ar fi fost frică să mă desprind”, povestește Loredana, “pentru că acolo era un venit sigur, stabil; din ce făceam eu nu știam cum vin”.

Dar a fost ajutată să se desprindă.

Nu a fost deloc ușor. Despre partea aceasta din viața ei Loredana a început să vorbească abia anul acesta. De ce nu a făcut-o până acum?

Eu nu mi-am permis să spun cât de greu mi-a fost. Nu am acceptat asta. Eu trebuia să fiu tare, să reușesc.

Nu spuneam nimănui ce e în sufletul meu și cât de greu îmi era atunci, după plecare.

Au fost momente în care eu deschideam frigiderul și eram moartă de foame. Beam apă ca să o mai duc încă o oră.

Le spun mereu femeilor că vor veni multe momente grele, dar nu mai grele decât cele din relație.

Se produce o selecție de prieteni.

Când ești jos nu vor să audă oamenii de tine. E alegerea lor, nu-i judec pentru asta. Oamenii aceștia se retrag și faci loc pentru alții care sunt minunați.

Loredana nu a vrut pur și simplu să lase garda jos. O enervau teribil cei care veneau la ea și-i plângeau de milă – că e mamă singură, că e divorțată, că i-a lăsat pe copii fără tată. Oameni care atâta timp nu au întrebat-o niciodată nimic, veneau acum și puneau peste ea toate aceste etichete.

Lor Loredana le spunea mereu că e bine, mai bine decât înainte, și că se descurcă. Ar fi apreciat însă ca această grijă a celor din jurul ei să se manifeste altfel. Ar fi apreciat dacă măcar unul dintre acești oameni ar fi venit să-i spună: „Uite, am auzit că ai divorțat. Eu tocmai am ieșit la pensie. Aș putea să stau cu cei mici când ai nevoie”.

Suportul acesta ar fi fost mai mult decât binevenit. Și cu siguranță mai eficient decât plânsul de milă.

Abia la trei ani după ce a plecat de acasă și după ce s-a recăsătorit Loredana și-a permis să meargă la terapie, pe care o urmează și acum. Susține că lucrul acesta o ajută enorm.

În primăvara acestui an Loredana a fost invitată la Cluj, să vorbească la TEDxEroilor despre experiența ei de învingătoare. În acel discurs a spus pentru prima dată despre partea în care i-a fost, la propriu, foame.

Înainte de eveniment i-a citit discursul terapeutei.

După ce a terminat, s-a așezat în fund și a plâns în hohote timp de zece minute. Nu-și plânsese singură de milă niciodată.

Începuturile

După ce a ieșit din relație Loredana a început să lucreze, fără să-și dea seama, la ceea ce avea să devină Rețeaua Învingătoarelor, o rețea de suport, dar și un grup de sprijin psihologic. A devenit o femeie-resursă, un sprijin pentru alte femei aflate în relații abuzive.

Lucrurile au început natural.

Loredana nu a avut niciodată nicio problemă să vorbească despre relația abuzivă, despre cum s-a descurcat după ce a plecat de acasă, cum și-a negociat locul de muncă, cum și-a înscris copiii la grădiniță, cum era judecată.

Nu spunea despre zilele în care îi era foame, dar spunea despre toate celelalte lucruri. Scria despre ele în postări scurte pe rețelele de socializare. Și-a arătat vulnerabilitatea. Și așa au început să-i scrie și alte femeie. Întâi au venit mesajele cu zecile, apoi cu sutele.

Loredana s-a expus atunci când a ales să-și spună public povestea, dar a făcut-o din credința că doar așa poate încuraja și alte femei să vorbească sau să caute ajutor.

Pe șase dintre multele femei pe care le-a ajutat, le-a luat la ea în casă când pur și simplu nu aveau unde să se ducă. În unele situații a fost nevoie doar de o noapte de cazare, în alte cazuri de o lună și jumătate. Atât a stat la Loredana o femeie cu doi copii și un câine.

Una dintre aceste femei s-a întors la un moment dat la partener. Nu a judecat-o nicio clipă. I-a spus doar că e aici când va avea nevoie de ea.

O prietenă de-ale Loredanei din afara țării știa de experiența ei și a rugat-o să vorbească cu o femeie aflată într-o relație abuzivă. A acceptat pe loc. Prima discuție a durat două ore și primul lucru pe care Loredana i l-a spus a fost: “Te felicit că ai făcut acest pas de a vorbi cu mine”.

I-a explicat că fiecare are ritmul său și că va pleca când va fi pregătită. Până atunci trebuia doar să-i spună cu ce o poate ajuta concret și cum să-i trimită informațiile de care are nevoie astfel încât să nu-i pună în pericol siguranța.

După acea conversație Loredana i-a trimis o listă cu adăposturile din zona în care ea locuia. Și într-o zi Loredana a aflat că femeia a plecat. Era la a doua plecare.

Într-o zi Loredana a ajutat-o chiar pe mama ei. I-a spus tatălui ei direct și cât se poate de convinsă: “Fii atent, când o să o ajut pe mama o să ajut o femeie. Dacă mai faci ce ai făcut eu vin și o iau”. Și s-a dus și a luat-o. Loredana crede despre tatăl ei că este un om bun, pe care o perioadă de timp l-a degradat însă alcoolul.

Loredana s-a ținut de promisiunea făcută. A procedat cu mama ei așa cum procedează cu orice femeie aflată într-o relație abuzivă care-i cere ajutorul. A fost cu ea la interviuri, a ajutat-o să-și găsească o locuință. A găzduit-o timp de un an și jumătate. Acum mama ei e în Germania unde lucrează câte șase luni după care revine în țară.

Ziua Loredanei nu trece fără să răspundă la zeci de mesaje. Sunt legături mai vechi, legături noi. Nu-i e mereu ușor, dar a învățat de la soțul ei Florin Pasnicu să-și traseze niște limite. „Eu fără limite aș lucra până la epuizare. M-a ajutat să-mi pun întrebări, m-a putut echilibra. Am în el un partener extraordinar”, spune mândră Loredana.

Parteneri îi sunt și cei doi copii. Prima întrebare pe care mi-au pus-o când am intrat pe ușa lor a fost dacă sunt și eu o învingătoare. Și nu au pus întrebarea aceasta orișicum, ci cu o combinație de bucurie și entuziasm. Copiii Loredanei știu cu siguranță cum să întâmpine o învingătoare.

Extinderea

Din martie 2017 eforturile Loredanei, dar și ale altor femei precum ea din toată România au luat o formă ceva mai organizată. Rețeaua a început să prindă contur.

Schimbarea s-a produs după ce oamenii de la A.LE.G, o organizație nonguvernamentală activă din 2004 în domeniul combaterii și prevenirii violenței împotriva femeilor și promovării egalității de gen, au cunoscut-o în cadrul unui eveniment pe Ana Bella Estevez din Spania, femeia de la care a pornit povestea globală a învingătoarelor.

Ana Bella a construit rețele de sprijin care au ajutat mii de femei, unele chiar din America Latină. În timp ce o asculta pe Ana Bella, directorul A.L.E.G Camelia Proca și-a dat seama că aceasta e abordarea de care are nevoie și România. Și avea deja în minte omul care putea să o pornească – Loredana. O cunoștea pentru că alergase la două maratoane pentru organizație în vederea strângerii de donații.

În noiembrie 2017 A.L.E.G. a deschis primul grup de sprijin. Este un grup de terapie din care fac parte femei care au ieșit din relația abuzivă, femei care se pregătesc să iasă și femei care sunt încă în relație. E genul de terapie din care toată lumea are de învățat, spune Camelia. Loredana participă și ea la întâlnirile acestea.

Când e nevoie femeile primesc și terapie individuală. Astfel de grupuri de sprijin există deja la Sibiu și Brașov. Altele vor fi deschise în Satu Mare, Hunedoara și Cluj. Sunt locurile unde deja asociații din zona violenței domestice sau femei ieșite din relații abuzive sunt dispuse să ajute.

În Brașov este organizația Pas Alternativ, la Satu Mare e o polițistă preocupată de ani de zile de problema violenței domestice care a adunat în jurul ei femei dornice să ajute, la Cluj e o altă învingătoare, Eleonora Pokola – Nori.

A urmat apoi forumul învingătoarelor din martie 2018. A fost un eveniment închis la care au participat 50 de femei din București și alte opt localități. Invitația către ele a făcut-o chiar Loredana printr-un mesaj video.

Lipsesc din spațiul public poveștile, cu bune și cu rele, ale femeilor care au ieșit dintr-o relație abuzivă. Ele îți spun practic cu ce se confruntă o femeie după ce pleacă, dar și cine poate ajuta și cum. | Foto: A.L.E.G

Multe dintre cele prezente la forum vorbeau pentru prima dată despre experiențele prin care au trecut. După forum fetele de la A.L.E.G. au făcut un grup de sprijin online în care sunt în jur de 60 de persoane printre care și avocate, psihologi.

Este grupul către care le orientează acum Loredana pe femeile care-i scriu. Loredana ajută cât știe și cât poate, de aceea le explică femeilor că ea nu are pregătirea unui terapeut. În plus, pe grup soluțiile vor fi mai multe și tot pe grup femeile vor realiza că nu sunt deloc singure.

Din această toamnă învingătoarele au și o platformă. Se numește Și eu reușesc. E încă un pas în încercarea de a extinde rețeaua de sprijin, de a ajunge la și mai multe femei. Ambasadoarea Și eu reușesc este nimeni alta decât Loredana.

Cât de important a fost ca Loredana să iasă public cu povestea ei? Foarte important. Până la ea poveștile acestor femei le spuneau ONG-urile. Era mai sigur așa. În plus, exista teama de a nu fi judecat, etichetat.

Cât de importantă e rețeaua? Foarte importantă. În cazul unei relații abuzive de multe ori se rup și legăturile cu prietenii, chiar cu familia. Rămâi practic fără sprijin, ceea ce-ți face plecarea aproape imposibilă. Rețeaua îți devine repede familie. Aici nu te judecă nimeni, aici toată lumea e la fel, căci violența domestică nu-i atinge doar pe cei săraci sau doar pe cei bogați.

La forumul învingătoarelor din martie 2018, când le-a văzut pe toate acele femei adunate într-o sală, Loredana și-a spus: „Wow, aici e familia mea. Știi ce mult contează să vorbești fără teamă? Fără teama de a fi judecat. M-am întors de acolo alt om”.

Directorul A.L.E.G. spune că o femeie se întoarce în medie de șase ori până să plece pentru ultima oară. Camelia Proca subliniază că e o chestiune obișnuită:

Revenirea, oscilarea sunt parte din procesul violenței domestice.

Femeile nu au nevoie de servicii sociale care să ia decizia în locul lor.

Nu, e nevoie de un proces de susținere până când ele sunt capabile să ia deciziile singure.

Iar pentru așa ceva e nevoie de timp. De timp și suport.

Camelia Proca mai spune că femeile care au ieșit dintr-o relație abuzivă sunt ele însele o resursă. Sunt femei care au atât de multe de oferit și sunt primele care pot oferi suport celor care încă sunt într-o astfel de relație.

Statul degeaba

Importanța acestei rețele de sprijin e sporită de situația serviciilor pe care le oferă statul român când vine vorba de violență domestică.

Legea 25/2012 obligă autoritățile administrației publice să înființeze unități de prevenire și combatere a violenței domestice. O prevedere ignorată ani de zile în practică.

Potrivit Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse Între Femei și Bărbați (ANES), opt județe din România nu au în 2018 adăposturi pentru victimele violenței domestice.

Aceste județe sunt: Arad, Bihor, Bistrița-Năsăud, Călărași, Caraș-Severin, Hunedoara, Neamț și Sălaj.

În 2017, în unele județe victimele erau primite în centrele maternale, adăposturile pentru oamenii străzii sau alte locuri a căror destinație este cu totul alta.

ANES pare să lucreze la schimbarea acestei situații. În următorii patru ani Agenția va dezvolta proiectul Venus împreună cu mai multe consilii județene, primării, direcții de asistență socială. Vorbim de 11 milioane de euro care vor fi investiți “în dezvoltarea unei rețele inovative integrate de 42 de locuințe protejate, 42 de grupuri de suport și 42 de cabinete de consiliere“.

Ultima oară când ANES a avut bani mulți pentru îmbunătățirea serviciilor dedicate femeilor abuzate, adică 38 de milioane de euro, s-a lăsat cu afaceri făcute pe spatele femeilor bătute și o investigație a Departamentului de Luptă Anti –Fraudă.

În aceste condiții: Ce faci când vrei să pleci de lângă partenerul violent?

Rețeaua în acțiune

Bianca părăsește adăpostul de dimineață. O ia cu ea doar pe fiica cea mare. Pe ceilalți trei copii îi lasă în adăpost. Se urcă repede în microbuzul care timp de câteva ore le va purta spre o posibilă nouă viață.

În autogară, la sosire, le așteaptă Loredana. Nu le spune nimic special când coboară din mașină, timpul e puțin, iar ele au atât de multe de făcut. Dar le îmbrățișează înainte de toate, le zâmbește, le spune că le iubește și că vor avea o zi grozavă.

E prima oară când se întâlnesc.

Au vorbit pe rețelele de socializare, la telefon. Înainte de întâlnire Loredana a văzut doar o poză cu Bianca și toți copiii.

În autogara pustie, Loredana o îmbrățișează pe Bianca cu bucuria cu care cineva își îmbrățișează o soră care a venit acasă. Și dacă tot a venit acasă, acum să vedem ce putem face pentru ea, își spune Loredana.

În următoarele ore văd câteva apartamente și merg la interviuri. Bianca se descurcă bine. Angajatorii o plac, ea îi place pe ei. Loredana reușește să găsească și două posibile locuri de muncă pentru fiica cea mare.

E acolo să se asigure că totul merge în regulă, că nimeni nu încearcă să le păcălească pe Bianca și fiica ei, că apartamentele au o chirie bună, că prețul e în lei, nu în euro.

Încearcă să obțină cel mai convenabil preț, să amâne puțin plata garanției sau chiar să-l convingă pe agent să renunțe la comisionul lui. După câteva ore extrem de productive Loredana le aduce pe fete în autogară. Au ajuns aici dimineață fără nimic și pleacă acum cu loc de muncă și un posibil apartament.

Bianca și fiica ei se urcă în microbuz cu o certitudine. Orașul acesta tocmai le-a devenit casă.

Rețeaua nu îți oferă doar suportul psihologic sau informațiile de care ai nevoie, ci îți oferă sprijin. El poate lua orice formă, de la căutarea unui loc de muncă până la înscrierea copilului la grădiniță. | Foto: A.L.E.G

Bianca, al cărei nume real îl ascundem pentru siguranța ei, este astăzi o învingătoare.

Cum a reușit? A văzut-o pe Loredana la televizor, la o emisiune, și i-a scris. Pentru plecarea ei s-a mobilizat practic toată rețeaua.

Cineva i-a pus povestea pe grupul de sprijin din online căci ei îi era teamă să și-o scrie. Asistentul social Daniela Lupu, colaboratoare și voluntară la Pas Alternativ și o învingătoare la rândul ei, s-a interesat de situația Biancăi. Preotul din comunitate i-a transmis Danielei să o scoată pe femeie de acolo dacă pot.

Și au scos-o cu tot cu copii. Bianca avea bagajele făcute, actele pregătite. Exact așa cum a învățat-o rețeaua. Pas Alternativ s-a ocupat de toate formalitățile. Timp de câteva zile Bianca a rupt legăturile cu toată lumea, inclusiv cu rețeaua. A fost timpul în care s-a hotărât încotro vrea să o apuce.

De acolo a intrat pe fir Loredana. S-a ocupat de găsirea unui apartament, a unui loc de muncă, de amenajarea apartamentului și tot ce presupune o mutare.

În astfel de situații Loredana apelează la absolut toate cunoștințele ei de peste tot. De microbuzul pentru mutarea Biancăi și a copiilor a făcut rost de la preotul evanghelic Klaus Martin Untch, care s-a oferit să-l și conducă.

Așa văd eu rețeaua. Nu o văd fiind a noastră – asistenți sociali, psihologi, femeile ieșite dintr-o relație și închidem.

Nu, deschis, atât cât se poate și cât ne permite siguranța.

Rețeaua ca să aibă impact, noi trebuie să ne folosim de toată comunitatea.

E o problemă a comunității. și nu e suficient să spunem au nevoie femeile acelea de ajutor, au nevoie să fie ajutate.

Ok, dar tu cum poți ajuta? Ai niște farfurii în plus de dat? Sau un aspirator? Sau poate un ghiveci cu flori?

Rețeaua continuă să-și facă treaba.

Loredana a pregătit deja terenul pentru mutarea unei noi învingătoare, care din ianuarie 2019 va începe o viață fără violență într-un apartament în care timp de aproape un an nu trebuie să-și facă griji cu plata chiriei, ci doar a utilităților. În asta și nu numai constă puterea rețelei.

Cei din jur i-au recomandat Loredanei să nu mai ia femei acasă la ea, căci se poate pune în pericol. Știe asta. De aceea nu o face mereu.

Dar sunt situații în care simte că așa e cel mai bine. Dacă era nevoie ar fi luat-o și pe Bianca la ea acasă. Pe ea și pe toți copiii ei.

Așa a simțit.

Și vor mai fi situații în care Loredana va deschide ușa, iar în urma ei va păși o femeie cu odrasle și cățel. Copiii Loredanei o vor întreba negreșit dacă și ea e o învingătoare.

Erata: Numele celei care a fondat primele rețele europene de sprijin pentru femeile abuzate este Ana Bella Estevez. O versiune anterioară a acestui text a menționat-o incorect ca Ana Bella Valiente. 

1 COMENTARIU

  1. […] Loredana Kaschovits este o învingătoare. S-a rupt de partenerul abuziv, și-a câștigat independența financiară și a devenit în timp protectorul altor victime ale violenței domestice. Le ajută să găsească un loc de muncă, să se reprezinte în instanță, să își cunoască drepturile și să capete încredere. Asociația Loredanei oferă o intervenție integrată centrată pe nevoile practice ale femeilor ieșite din relații abuzive.A înființat Asociația Luthelo în septembrie 2019. Până în prezent aceasta a ajutat 75 de victime. Aproape 25% din cât a reușit să ajute statul, la nivel național, prin programul Venus.  […]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.