Imediat dupa Revolutie, jurnalistul american Robert Kaplan calatoreste vreme de cateva saptamani pe un cerc imaginar care il poarta de la Bucuresti in Delta Dunarii, spre Moldova si Bucovina, pentru a se rasuci apoi contra acelor de ceasornic prin Transilvania si Banat, cu revenirea finala in Capitala.
Notele de calatorie ale americanului aveau sa fie stranse mai tarziu intr-un volum care a facut epoca, “Fantomele Balcanilor”, celebru mai ales pentru ipotezele lansate cu privire la conflictele inter-etnice din spatiul iugoslav.
Sunt, insa, de gasit pasaje extrem de interesante despre Romania, in care gasesti suficiente explicatii despre lumea tulbure a postcomunismului si startul ratat in tranzitia spre democratie. Si nu doar despre ele.
Douazeci si sase de ani mai tarziu, e intacta necesitatea apelului la explicatii despre postcomunism si tranzitia ratata. In absenta lor, de pilda, sunt imposibil de inteles unele rezultate ale alegerilor locale. Dupa cum e imposibil de inteles o lume in care principala figura a demonstratiilor anticomuniste din 1990 e identificata astazi ca fosta sursa a Securitatii comuniste.
De ce se intampla, pana la urma, toate acestea? Sa incercam doua raspunsuri pe urmele observatiilor lui Kaplan din 1990. Iata-le:
“Adrian Poruciuc, un asistent la Universitatea Cuza, a folosit o parabola dunareana pentru a explica ceea ce se intampla in Romania:
‘Un tanar erou ii taie capul unui balaur, insa sangele tasneste din gatul lui si imprastie ciuma in tara timp de ani de zile. Gandeste-te la studentii de la Timisoara ca la tanarul erou si la tot ce vezi si auzi in jurul tau – necunoasterea propriei istorii, lipsa de sensibilitate si intoleranta – ca la sangele balaurului.’
I-am povestit despre teoria lui Elias Canetti cu simbolurile multimii.
‘Croatii au Biserica lor Catolica. Sarbii au manastirile medievale si Kosovopolje. Evreii au iesirea din Egipt. Care crezi ca este simbolul multimii la romani?’, l-am intrebat. A dat pe gat un pahar intreg de vin. ‘Imi plac intrebarile de genul asta’, a spus si am vazut o sclipire stiutoare in privirea lui.
‘Caminul, familia asezata in jurul mesei umile, cu mancare pe ea, acesta este simbolul multimii pentru romani. Trebuie sa protejezi sanctitatea caminului tau si sa ai grija sa nu fie distrus. Suntem oameni ale caror uri, daca le analizezi, se pot reduce la teama ca ramanem nemancati.’ “
A se reflecta.
Iata si recomandarile saptamanii.
Ce nu poate lasa in urma Oana Dan
-
De vazut
-
Despre falsitate si pudoare
-
Pentru lenesi si procrastinatori. De citit
-
Alice Munro
Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei
-
Euro 2016
-
O carte
-
Un spectacol
-
O calatorie
-
Inca o carte
-
Un text
Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu
-
Tablou post-electoral romanesc
Din care fiecare intelege ce vrea, ca-i democratie. Declaratiile, pozitiile, sustinerile, starile sunt autentice. Si antologice.
Gabriel Liiceanu: Am fost un prost.
Ion Iliescu: Coruptia e un fenomen international.
Elena Udrea: Soarta tarii ne doare pe toti.
Catalin Predoiu: Nu as fi risipit sperantele si increderea.
Marian Oprisan: Asa sa ne ajute Dumnezeu! #OM
Gabriela Firea – “feeling motivated”
Liviu Dragnea, oferindu-i trandafiri doamnei Firea: Unul pentru curaj, unul pentru tenacitate, unul pentru responsabilitate.
Traian Basescu: Eu vreau 35% in 2020.
Mircea Badea: Bine ca n-a fost Duminica Chiorului.
Vasile Blaga: Avem peste o mie de primarii!
Robert Turcescu: Mergem inainte, calatoria continua, toate panzele sus!
Gabriel Oprea: Ne-am indeplinit obiectivele, e si normal.
Catalin Chereches: Va iubesc!
Calin Popescu Tariceanu: Rasplatim votul cu un comportament ireprosabil.
Lia Olguta Vasilescu: Va urma o perioada grea, in vremuri tulburi.
Tudor Chirila: Au votat femei de peste 45 de ani. Deci noi unde suntem, fratilor?
Carmen Iohannis: Am votat (pentru ca) Sibiul sa fie unul dintre orasele cele mai dorite din lume.
Victor Ponta: Daca mai votati cu PNL inseamna ca nu aveti simtul ridicolului.
Klaus Iohannis: Pana ajungem in tara ne mai trec supararile.
