Foto: Revista Femeia

Anul e 1980.

Ai 25 de ani și locuiești într-un cartier industrial dintr-un oraș de provincie. Împarți un apartament de două camere cu soțul tău și copilul vostru, în vârstă de doi ani. Ești o femeie însărcinată. Nicolae Ceaușescu este de 15 ani secretarul general al Partidului Comunist, iar de șapte ani ocupă și funcția de președinte al republicii. Raiul ceaușist e obligatoriu pentru toată lumea. Chiar și pentru nenăscuți. În România, avortul este interzis din 1966, iar sarcina e o datorie față de societate. 

Dar tu nu vrei să păstrezi copilul.

Ai două opțiuni. Prima e să îți provoci singură avortul. Ai auzit de tot felul de amestecuri pe care trebuie să le înghiți, dar și de plante pe care ți le poți introduce în uter. Unii ți-au spus că merge și cu săpun lichid. Parcă și drojdia fermentată funcționa. Ai mai putea încerca cu sonda, dar cine să te învețe pe tine să pui sonda? 

A doua opțiune ar fi să apelezi la cineva pentru chiuretaj. Dar asta costă mult și e foarte riscant. Îți amintești că în satul natal era o moașă, cea care a asistat și la nașterea ta. Moașa mai ajuta femeile. Ea făcea avorturi. Dar asta era valabil în urmă cu niște ani. Anul e 1980, iar statul român a integrat moașele în sistemul spitalicesc, pentru a le controla mai ușor. 

În săptămână următoare celei în care ai aflat că ești însărcinată îți activezi toată rețeaua de cunoștințe. Soțul tău știe pe cineva care poate intermedia legătura cu altcineva care a învățat-o pe soția unui coleg cum să-și pună sonda. Faci rost de sondă, seringă, ser fiziologic. Îți pui sonda, o introduci până când crezi că a intrat în col, așa ți s-a transmis. Apoi bagi cu seringa ser fiziologic. Apoi aștepți.

Trece o zi, trec două, trec trei. Nu se întâmplă nimic. Mai încerci o dată. Oare de câte ori poți încerca? De trei ori, de patru ori? De fiecare dată, nu se întâmplă nimic. Probabil nu faci bine ceva. 

Se fac deja trei luni, iar tu ești încă însărcinată. Îți e frică să mai încerci vreo metodă de avort, așa că decizi să păstrezi sarcina. Nu ai alternativă, iar în România ceaușistă nu contează ce îți dorești tu. Ești oficial o cetățeană însărcinată. Una care va trăi în următoarele luni cu teama că va naște un copil defect, din cauza sondei. 

Ziua în care naști se prăvălește ca o fatalitate. Nu o vei uita niciodată. Durerea e cumplită, iar asistentele țipă la tine că nu împingi suficient de tare. Leșini de durere și efort. Te trezești în palme. Medicul strigă la tine: dacă nu împingi o să omori copilul. Și apoi simți cotul în burtă. Îl simți în tot corpul. Urli de durere. Până atunci ai încercat să nu faci gălăgie. Ești la mâna sistemului, dar vrei totuși să trăiești, să ieși de acolo vie. 

După țipătul tău se aude cel al bebelușului. Nu-l vezi, doar îl auzi. Oare e bine? Nu-ți spune nimeni nimic. Cineva strigă că e fată. E tot ce afli. Apoi copilul dispare. Ți-l aduc abia a doua zi. Înainte să ți-l pună la sân te dau cu spirt, să nu cumva să infectezi copilul. Te lasă doar câteva minute cu el. Apoi ți-l iau din nou. 

Primești vreo sută de zile de concediu maternal. Intervalul se calculează strict: sunt incluse în el și zilele libere de dinainte de naștere. Apoi te întorci la muncă. O chemi pe mama ta de la țară să te ajute. Acum stați cinci în apartamentul de două camere. De la fabrică ai voie să iei câte o pauză să vii acasă să alăptezi. Nu o faci. E imposibil. Faci 30 de minute doar pe drum.

După o lună, mama ta decide să se întoarcă la țară. Fetița adusă pe lume pentru că așa a vrut Partidul are deja patru luni. Îți implori mama să o ia cu ea, căci nu ai cum să te descurci. Vei veni la fiecare final de săptămână să o vizitezi.

Moștenirea Decretului 770

Scenariul de mai sus nu e o plăsmuire. Recompus din multiple mărturii, el e rezultatul a zeci de discuții purtate de reporterii Jurnalul Decretului cu medici, asistente, moașe, specialiști în asistență socială și mame, femei care au supraviețuit Decretului 770 din 1966.

În fragmente din acest scenariu se poate regăsi orice femeie din România care a vrut să facă un avort după criminalizarea procedurii. Orice femeie care a reușit să facă un avort. Orice femeie care a născut. Orice femeie care și-a trimis bebelușul la bunici pentru că acasă avea deja unul (sau mai mulți) și nu mai făcea față. Orice femeie pe care sistemul comunist a privit-o ca pe o simplă mașinărie de făcut copii și nimic mai mult.

Acesta a fost sistemul social pus în funcțiune de Decretul 770 vreme de 24 de ani.

Căderea comunismului și instaurarea democrației nu au însemnat și prăbușirea acestui sistem abuziv și dezumanizant. Efectele sale sunt încă prezente în spitale, în sistemul de asistență socială și în felul în care societatea percepe ideea de maternitate.

Ne-am propus, la Jurnalul Decretului, să înțelegem ce anume moștenește România de astăzi din experiența socială traumatizantă a Decretului 770. 

Jurnalul Decretului

Jurnalul Decretului își propune să contribuie la un efort public de înțelegere. Intersecțiile pe care le găzduiește subiectul avorturilor la cerere sunt nenumărate. Nicio altă temă de interes general nu stârnește atâtea controverse legale, polemici sociale și dezacorduri deloc cordiale. Și niciuna nu e însoțită de atâta neînțelegere.

Credem că jurnalismul e remediul potrivit. De aceea, Jurnalul Decretului a strâns laolaltă un colectiv de presă format din Vlad Stoicescu și Diana Oncioiu (Dela0.ro), Diana Meseșan (Libertatea) și Octavian Coman (jurnalist freelancer). Cei patru documentează împreună o serie de 12 articole de profunzime despre istoria, prezentul și viitorul acordării sau interzicerii serviciilor de avort la cerere în România.

Campania jurnalistică poate fi urmărită pe www.jurnaluldecretului.ro și este implementată de Centrul pentru Jurnalism Independent, cu sprijinul companiei Essensys Software.

Interzicerea avorturilor la cerere a fost abrogată legislativ peste noapte în decembrie 1989, dintr-o simplă mișcare din pix. Dar în rest, țara care contribuise prin asistență medicală sau socială la implementarea și ranforsarea prevederilor draconice ale Decretului a continuat să trăiască.

Din anumite puncte de vedere, urmările Decretului s-au rostogolit în timp până astăzi.

Femeile nu avea nicio șansă

A fost un șoc ce am trăit în spitalele de ginecologie, își începe relatarea medicul Gheorghe Peltecu, fost director al Maternității Filantropia. În anii 1980 a văzut, ca rezident la Filantropia drama trăită de femeile care rămâneau însărcinate fără să-și dorească acest lucru. Nu aveau la îndemână mijloace de contracepție. 

Femeile recurgeau la întreruperea de sarcină ilegală. Această disperare, continuă Peltecu, marcase și lumea medicală. Erau inclusiv doctorițe care apelau la întreruperile de sarcină, iar unele dintre ele au plătit cu viața. 

Nu de puține ori ofițerii de poliție repartizați spitalului veneau incognito și interogau femeile care au fost chiuretate. Interogarea se referea la cei care le-au provocat avorturile, dar și dacă în spital au găsit “ajutor“ din partea cadrelor medicale.

Trusele de chiuretaj erau ținute într-un dulap metalic cu două lacăte. Unul la medicul șef de gardă și unul la asistentă. Totul se nota. Ora la care s-a deschis dulapul, ora la care s-a sterilizat și introdus înapoi. 

Femeile care făceau avort amânau venirea la spital. Știau că dacă vin mai repede nu vor fi chiuretate, explică medicul. Și atunci se gândeau că dacă vin mai târziu chiuretajul va trebui finalizat de medic. Ajungeau însă cu septicemie sau insuficiență renală. Și unele dintre ele mureau. 

Era convins și atunci și e convins și acum că femeia e cea care trebuie să decidă asupra propriului ei corp. Nimeni altcineva.

Ce moștenire a lăsat epoca decretului sistemului de nașteri din zilele noastre? Puteți afla citind articolul integral publicat în cadrul proiectului Jurnalul Decretului, AICI.

1 COMENTARIU

  1. Am uitat sa va spun ca exact azi am revăzut o reclama pentru credit bancar din care reiese idea ca numai cu un copil în brate o femeie merita casa și bani. Suntem în 2021. Asa ca ce mai vreți? Este o mare nedreptate are se face femeilor și în general oamenilor care nu vor și nu se supun unor cutume tâmpite.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.