“Dezertori din establishmentul presei, unde se vor fi saturat de tot ce au vazut din interior.”
Asa ne descria la inceput de 2012 poetul Dorin Tudoran. Carevasazica, un om cu experienta in dezertari izbavitoare: Tudoran parasise Romania ceausista la mijlocul anilor 1980, satul de tot ceea ce vazuse din interior.
Trecusera la momentul respectiv – ianuarie 2012! – doar cateva luni de la aparitia platformei de jurnalism alternativ “Romania de la zero”. Acum, la finalul acesta de noiembrie 2017, intram in al saptelea an de existenta.
Totul a inceput, asadar, cu o iesire din front.
Dar ca intotdeauna, geografia despartirilor si-a luarilor de la capat e mai complicata – Dela0.ro nu a fost, cu totul, nici produsul lehamitei, nici al razvratirii. Aparitia sa e de pus, mai degraba, pe seama unui concurs de intamplari.
Se intampla ca “Evenimentul zilei”, intrat in portofoliul familiei Paunescu, nu mai dorea sa faca presa, ci altceva. Se intampla si ca noi, reporteri la EVZ, ne doream sa facem totusi presa, nu altceva. Se mai intampla ca nu aveam realmente unde sa ne ducem ca sa facem ce ne doream. Si se mai intampla ca devenise relativ ieftin sa devii propriul tau publisher (online).
Se mai intamplau si altele. De pilda, faptul ca Fundatia Soros oferea inca niste burse pentru jurnalism, ceea ce ne-a permis sa lucram la primul dosar Dela0.ro, o serie de anchete despre “baietii destepti ai gunoaielor”. Sorosisti de mici, deci!
E mai putin important – ce conteaza e ca sase ani mai tarziu suntem aici si ca anii astia nu ne-au trecut degeaba. Nu facem un bilant al jurnalismului nostru, al reportajelor Dela0.ro, al interviurilor Dela0.ro, al dosarelor de presa si-al proiectelor speciale pe care le-am documentat si publicat in acesti ani. Sunt toate de gasit pe acest site.
Facem, insa, un altfel de bilant.
Vlad Stoicescu, Oana Dan, Andrei Craciun, Silviu Panaite, Diana Oncioiu, Mihai Dragolea – toti suntem acum aici si incercam sa facem jurnalism in continuare. Le multumim celor care au colaborat cu / publicat pe Dela0.ro in acesti ani. E un efort care ramane – nu pentru ca-i al nostru, ci pentru ca e o bucatica din Romania acestor ani.
N-am facut totul – nici nu puteam, nici nu era bine sa facem noi totul. N-am schimbat establishmentul presei – dar nici establishmentul presei nu ne-a schimbat pe noi. Suntem mai batrani, dar mai senini. Am urcat singuri in trenul care ne duce inainte. Si de aceea putem privi cu mai multa blandete inapoi.
“Disidenta noastra n-a fost in stare sa faca istorie, dar macar a facut literatura”, l-am auzit pe Dorin Tudoran spunand in mai multe ocazii. Nici disidenta noastra n-a facut istorie, dar macar a facut jurnalism.
Am incercat sa gandim si sa intelegem Romania din jurul nostru. S-o vedem inainte s-o explicam. Am refuzat gandirea-locotenenta. Ne-am dat o sansa. Ne dati o sansa citindu-ne.
La vreo luna si jumatate dupa lansarea Dela0.ro (24 noiembrie 2011), Dorin Tudoran ne-a trimis cateva randuri, in semn de sustinere.
Au trecut sase ani si cuvintele de atunci sunt, inca, despre ce-avem de facut maine.
“Romania nu se lasa gandita.
Romania se lasa urata, iertata, pierduta sau castigata la barbut.
Romania nu se lasa gandita.
Romania se alerteaza ca sa para dinamica, scuipa ca sa para cool.
Romania nu se lasa gandita.
Romania este industriala din amintiri, culturala din frustrare si agricola din import.
Romania nu se lasa gandita.
Romania este un talk-show in care gura se ia drept frunte, iar urechile apartin recuzitei.
Romania nu se lasa gandita.
Romania este un partid de alesi ai carui membri sunt totdeauna numiti.
Romania nu se lasa gandita.
Romania este un aeroport care viseaza sa-si ia zborul.
Romania nu se lasa gandita.
Romania nu se lasa.
Romania.
De la zero.”
Ce nu poate lasa in urma Diana Oncioiu
Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei
-
Un film clasic
-
Un alt film clasic
-
Harfele
-
Parerea la zi cu privirea la tara noastra
-
O situatie gravisima
-
Un text util
Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu
-
Un Malin Bot pentru fiecare
