Secolul XXI. Nerozii electorale

In Romania anului 2014, pe 2 noiembrie, mii de alegatori plecati din tara nu au putut vota. In frumosul judet Teleorman, la tara, masinile electorale si-au facut treaba. In alte sate din alte judete au fost distribuite „ajutoare” in ziua votului si oamenii au fost luati pe sus la urne, sa puna stampila pe cine trebuie.

0

Dupa 25 de ani de democratie progresul mintilor care ne conduc pare limitat, iar romanilor le lipseste in continuare imaginatia, acea calitate care te impiedica sa fii ridicol si sa pierzi legatura cu realitatea. Din primii cinci clasati dupa primul tur de scrutin patru au o problema de imaginatie.

De fapt, frustrarea celor cu bun-simt, a celor care zilnic isi fac treaba si imping lucrurile in jurul lor, este ca semnalul politic din acest prim vot arata clar ca normalitatea e departe.

Presedintii de tara vin si pleaca, dar macar teoretic tara ramane. Dar daca nu mai ramane nimic? Daca o sa vedem, boss, ca-n Zorba Grecul, un dezastru cum nu s-a mai vazut?

In ziua cand se termina Festivalul National de Teatru si cand cetatenii cu drept de vot alegeau, cand bisnitarii bisnitareau, cand bolnavii sufereau, cand credinciosii se tineau sau nu de ziua a saptea, mai era si o toamna.

Si toamna aceasta lasa culori prin lume, culori imbatatoare adunate in tablouri cat niste poezii. Ati mai avut ochi pentru ele?

Razboiul politic inca nu l-am decontat. Vor veni facturile si – din experienta – cei mai rai ani sunt cei de dupa alegeri. In Romania, anii acestia par o anticamera a Apocalipsei. A se vedea.

Pana atunci, toamna, poezia si trecatoarele noastre alegeri fara de care nu se poate. Cine nu voteaza chiar nu conteaza.

Mai jos, cateva note de normalitate fara de care nu puteam trece peste acest prim tur.

 

Ce nu poate lasa in urma Oana Dan

Un film vazut in cadrul festivalului filmelor de la Cannes la Bucuresti, in care nu exista dialoguri, dar care este atat de bine facut incat, doua ore, nu simti nevoia niciunui dialog. Un film despre supravietuire, despre o lume cu ierarhii si reguli precise, pe care cu greu le poti rupe. Un film despre violenta si lipsa dragostei.

 

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • Coada

Pentru ca fara miliardele de euro pe care le trimit romanii care au plecat (cei mai multi au fost alungati) economia Romaniei sucomba, pentru ca sunt investitorii pe care se poate conta, pentru ca le pasa de statul roman pe care l-au tinut in picioare cand era slab, slab, slab, o sandrama, pentru ca n-au uitat de ce au fost evacuati din prezentul tarii lor, romanii din diaspora au fost umiliti.

Au fost umiliti in vazul intregii lumi. Si nimeni nu plateste pentru asta, nimeni nu intra in puscarie, nimeni nu are decenta unei demisii. Premierul plagiator, adica hot, minte cu nerusinare transformand negrul in alb, ca pe vremea cand stramosii sai politici, a caror propaganda ii tine loc de substanta, au incalecat tara asta.

Au fost fraude la Paris in 2009? Sa fie gasiti si condamnati cei vinovati! Dar ce ne facem cu prezentul? Ce ne facem cu tara asta in care unu din doi oameni care au votat n-a respins coruptia? Coada e umilinta noastra suprema, e umilinta pe care nu credeam ca o vom mai trai, dar iata ca unele lucruri nu se schimba niciodata.

Nu il judec pe acel roman din doi care l-a votat pe Ponta, dar ii judec pe ceilalti – pe cei care considera ca boicotul votului este o solutie de a schimba un sistem, ca toti sunt la fel. Nu sunt toti la fel. Monica Macovei nu e la fel cu Elena Udrea. Trebuie sa fii total imoral sa sustii o asemenea enormitate. Si presedintele Basescu se indreapta spre groapa de gunoi a istoriei la brat cu favorita sa, fara sa fi lasat nimic in urma care sa ii pazeasca mostenirea politica. A inceput eliberarea justitiei, dar lasa o tara inca neputincioasa in fata unor grupari infractionale bine organizate. Asa arata statul reformat?

Klaus Iohannis are un discurs slab. Trebuie sa vorbeasca. Sa spuna raspicat ca votandu-l pe Ponta il alegi pe Hrebenciuc. Trebuie sa spuna ca alegandu-l pe Hrebenciuc il alegi si pe Sarbu, ii alegi pe aceia care au cerut spaga 10% din suprafata unui judet. Trebuie sa le spuna pensionarilor ca nu le va taia pensiile, trebuie sa combata propaganda. Trebuie sa spuna ca votandu-l pe Ponta il alegi pe Sova. Are – slava Domnului! – de unde alege date care sa arate cine este Sova. Trebuie sa le spuna romanilor din Londra cine i-a tinut la coada la Londra.

Trebuie sa spuna ca votandu-l pe Ponta alegi intreaga clica de borfasi politici care a umplut puscariile si le-ar mai umple, daca justitia nu va fi luata din nou prizoniera. E un moment important, e cel mai important moment din ultimii douazeci si cinci de ani. Tot ce s-a facut bun (putin!) se poate distruge peste noapte, cum s-au distrus atatea institutii care functionau. Cazul ICR e doar un exemplu.

Trebuie sa spuna ca Ponta e din trecut si ne duce in trecut. Iohannis trebuie sa aiba verb si curaj, trebuie sa fie abil in negocieri, exista, iata, o alta solutie imorala – care acum poarta numele lui Tariceanu. Trebuie sa ii smulga premierului toate mastile, una cate una. Ponta s-a umplut singur de calitati, asa cum ii umplea Uniunea Sovietica pe veteranii sai de razboi de decoratii. Dincolo de stralucirea lor insa era abisul.

Ponta nu are nicio calitate reala – nu a fost un bun profesionist ca procuror, nu si-a facut scoala cinstit, si-a furat studiile, s-a inconjurat de oameni dupa chipul si asemanarea sa, a sarit toti pasii in ierarhii. Cum? De ce? Cine tine sforile papusii politice? Cititi investigatiile Rise Project despre Republica Lor, republica pana unde si ultimul banut pe care il pierzi pe strada se intoarce in buzunarul lui Sebastian Ghita.

Iohannis trebuie sa spuna raspicat: ce face Antena 3 nu este gazetarie. Este propaganda si este o propaganda oribila. Ce face RTV nu este gazetarie. Este securism televizat. Iohannis trebuie sa lupte in doua saptamani cu toti anii in care oamenilor le-au fost deversate laturi in sufragerie.

Daca duminica viitoare as avea de ales intre Ponta si Iliescu, stiind tot ce stiu despre Iliescu, nu pe Ponta l-as alege. Si mai e ceva: Ion Ratiu a luat in 1990 mai multe procente decat Monica Macovei astazi. Aici suntem.

Imi pregatesc inima pentru un lung exil. E ultima sansa pe care o dau Romaniei, desi stiu ca oriunde as fugi, pe certificatul meu de nastere va scrie pentru totdeauna ca sunt un copil al Republicii Socialiste Romania. Dar sa ii platesc din banii mei pe toti acestia care ne tin la cozi, care iau – prin coruptie – dreptul copiilor la educatie, care iau – prin coruptie – dreptul celor bolnavi de a fi ingrijiti ca in secolul XXI, care iau – prin coruptie – dreptul celor care calatoresc de a merge pe alte cai decat in Evul Mediu, asta nu cred sa pot accepta. Mi-ar fi prea rusine, pur si simplu rusine si sila, sa fie Ponta presedintele tarii mele.

Politic, sunt de stanga. N-am votat niciodata cu stanga in Romania. Politic, e cea mai mare dezamagire pe care am exersat-o.

O intrebare: cum poate Ponta sa fie cel care uneste? Vrea sa fie angajatul meu – asta sunt toti politicienii –, dar nu vad nicio slujba in care l-as angaja, nu stiu ce stie sa faca. N-a demonstrat nimic. Cum sa uneasca el energiile dintr-o societate, cand segmentul cel mai activ, cel mai dinamic, cel mai educat din tara asta nu l-ar angaja in nicio slujba? Astept sa fiu contrazis.

Sa iasa tinerii IT-isti, sa iasa tinerii artisti, sa iasa tinerii ziaristi, sa iasa tinerii profesori, sa iasa tinerii medici, sa iasa tinerii din publicitate, sa iasa tinerii ingineri chimisti si sa imi spuna ca ma insel, ca sunt un dobitoc, ca nu inteleg nimic. Sa iasa si batranii, inteleptii, sa ne spuna ca am orbit, ca ne-am fanatizat. Te poti fanatiza in contra intunericului? Nu doar lumina il poate alunga? Ce nu stim? Sa ne spuna batranii, inteleptii.

Eu cred ca daca oamenii care nu il vor pe Ponta presedinte n-ar mai plati de maine niciun leu la bugetul statului roman, statul roman pur si simplu si-ar inceta existenta. E adevarat ca n-am statistici lamuritoare, dar in ce are statul roman statistici?

Romania e de fapt o suma de lumi. E o lume primitiva, in care oamenii sunt tratati de vite, in care mortii voteaza, in care oameni fara discernament isi risca libertatea plimbati cu autocare electorale, nestiind ce risca, nici ce inseamna libertate, nici ce inseamna o alegere. Dar e si o alta lume – a celor care n-au copiat la Bacalaureat, a celor care nu vor nimic de la statul roman, doar sa nu le mai distruga vietile prin incompetenta si rea-vointa, sa nu mai fie alungati si sa nu mai ajunga iar la cozi.

Are cineastul maghiar Bela Tarr un filmulet de cateva minute despre o coada dintr-o lume abrutizata. Ar putea fi Ungaria post-comunista, ar putea fi inclusiv Europa „unita”, desi tot mai prabusita politic, economic si social, dar ar putea fi si Romania de azi. E cel mai tulburator scurt-metraj pe care il cunosc. Camera poposeste o clipa pe figura fiecaruia dintre oamenii aceia, mutilati, desi inca vii. Nu vreau sa ma duc acolo. Nu vreau sa stau la coada. Ponta trebuie oprit, caci drumul pe care a ales sa mearga – drumul minciunii si al imposturii si al hotiei – acolo duce.

Si mai e si finalul din Dogville, il stiti? Poate ca e mai bine sa nu ne gandim deocamdata la el. Caci la sfarsit toti cei care au mintit, au inselat, au abuzat, au calcat in picioare demnitatea umana sunt ucisi de un inger al mortii. Si mai e – spun specialistii in cinema – si un film anti-crestin, caci ne intoarce in vremea dintelui pentru dinte. Nu. Mai bine sa nu ne gandim.

In noaptea alegerilor s-a strigat in Bucuresti “Ceausescu n-a murit, este Ponta travestit” si “Noi maine muncim/ Ca sa va platim”. Li s-a strigat unor incompetenti functionari ai statului roman pe care nu-i va da nici astazi nimeni afara.

Mai sunt doua saptamani. Pentru unii dintre noi, ultimele. Exilul a fost prea lung. Romanii trebuie sa se intoarca acasa – macar cu sufletul. Si sa nu mai primeasca in schimb un tratament ca in feudalism.

“Nu dispuneti de viata romanilor liberi si nu veti dispune niciodata!” Asta astept sa aud acum de la Klaus Iohannis. Tacerea, uneori, nu ajunge. Deocamdata, tacerea sa nu spune nimic. Nu cred inca in Klaus Iohannis, dar imi lasa macar speranta. Ponta nu-mi lasa nimic. A aratat tot ce era de aratat.

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • Trei tablouri de alegeri 

I. Calin Popescu T.

Candidatul Tariceanu n-a avut timp sa participe la nicio dezbatere electorala alaturi de ceilalti pretendenti la fotoliul de la Cotroceni care s-au prezentat in primul tur al prezidentialelor. Nu i-a permis programul, dupa cum a anuntat in cateva randuri de-a lungul campaniei.

Candidatului Tariceanu ii place fotoliul de la Cotroceni, si-ar fi asezat de-ndata fesele in causul sau, apoi s-ar fi foit usor, cat sa le lase amprenta generoasa pe suprafata pufoasa. In general, candidatului Tariceanu i-au placut fotoliile de-a lungul carierei politice – ce si-a mai dezmierdat posteriorul in ele, ce lupte a dus ca sa-si pastreze omenescul drept la moale.

Si uite, chiar daca n-a avut timp de dezbateri, candidatul Tariceanu a tot gasit de-a lungul campaniei niscaiva minute sa ne introduca in “Lumea nestiuta a lui Tariceanu”, seria video prin care s-a promovat online.

In cadrul ei, candidatul gaseste ne-a explicat inclusiv de ce a trecut prin 5 casatorii: pentru ca a preferat sa nu aiba relatii extra-conjugale cu femeile iubite. Strasnic program de viata intima, trebuie sa fi fost bun la ceva si pentru prezidentiale!

Cumva, e explicabil: introducandu-ne in “Lumea nestiuta a lui Tariceanu”, candidatul a fost surprins mereu cu fesele infipte intr-un scaun, adesea si cu un picior peste celalalt. Daca-l puneau la dezbateri sa stea naibii in picioare ori – mai rau – pe vreun scaun fara caus moale de demnitar?

Bine ca s-au dus si alegerile astea. Acum, candidatul Tariceanu asteapta sa treaca si turul al II-lea al prezidentialelor pentru a vedea cat de moale e fotoliul care i se urzeste.

II. O rusine internationala

Vazand in ziua alegerilor cozile de la Paris, de la Roma, de la Munchen, de la Londra, serpuind pe sute de metri, intesate cu oameni care doreau un lucru extrem de simplu – sa-si exprime optiunea electorala, m-au apucat si mai abitir nervii.

Stiti cate ordonante de urgenta a dat Guvernul Ponta in 2014? 62, dupa ce in 2013 fixase borna la 114. Intre timp, a fost vreme pentru toate: pentru proiecte de legi despre gratiere si amnistie, pentru super-imunitate, pentru niscaiva schimbari productive la legea minelor, la Codul Penal, la cate si mai cate. Se schimba si stema, si primul vers din imn daca asta i-ar fi adus o jumatate de procent candidatului Ponta.

A fost timp pentru toate, mai putin pentru o lege a votului prin corespondenta, ori a votului electronic, caci vorba lui Ponta in ianuarie 2011, “daca se introduce votul prin corespondenta nici n-are rost sa participam la alegeri”. Asa, cu toate cozile astea de la Paris, de la Roma, de la Munchen, de la Londra, are rost. Concluzia? Ponta nu-i o rusine nationala. Nu e. E o rusine internationala.

III. Cinism?

Liviu Dragnea iese in conferinta de presa dupa primele estimari prezidentiale si graieste: “Le multumesc tuturor celor care au mers la vot, atat celor din tara, cat si celor din strainatate”.

In strainatate, asa cum s-a vazut mai sus, romanii au votat in conditii specifice bovinelor, stand ore intregi la cozi interminabile pentru a beneficia de unica sansa de a completa in scris o declaratie tipizata, apoi de a intra cu o stampiluta intr-o cabina improvizata pentru a bifa dupa simpatii, dupa nevoi.

Cei mai multi au beneficiat doar de partea cu ore intregi la coada. Restul: “multumim ca v-ati prezentat la vot!”, chiar daca n-ati votat. Unii ar spune ca Liviu Dragnea a fost cinic. Eu zic ca a fost, pur si simplu, prost. E un cuvant tare. Si mai tare e ca mai urmeaza, totusi, un tur.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.