Laura Codruta Kovesi a fost saptamana trecuta in redactia Vice, unde a acordat un interviu. Poate fi vazut / ascultat aici.
Intrebata, la un moment dat, daca a mers sau n-a mers acasa la Gabriel Oprea, in seara alegerilor prezidentiale din 2009, procurorul-sef al DNA a raspuns asa:
“Nu mi-am petrecut vacantele cu politicieni, n-am fost la cafele. Sunt situatii in care, prin activitatea mea de reprezentare a institutiei, a trebuit sa intru in contact cu politicieni, la diverse intalniri – inclusiv la intalniri private unde eram invitata in calitatea mea de procuror general.
Deci nu am avut relatii personale, repet, sa merg in vacante, sa petrec timpul liber. Ci, inerent, in activitatea de reprezentare a unei institutii, poti sa participi la evenimente private sau la evenimente publice. In rest, toate aceste acuzatii care vin de la inculpati, eu n-o sa le comentez.”
De ce credem ca sunt probleme (mari de tot) in continutul acestui raspuns?
In primul rand, ceea ce e chemata sa clarifice doamna Kovesi nu sunt “acuzatii de la inculpati”, ci ingrijorari legitime ale unui public platitor si el de taxe si impozite.
N-o fi chiar publicul adorator de Laura Codruta Kovesi, dar – strict din perspectiva institutionala, cum ii place procurorului-sef al DNA – e la fel de indreptatit sa primeasca explicatii cu privire la participarea sau neparticiparea reprezentantului Parchetului General din 2009 (Kovesi era procuror general al Romaniei la momentul respectiv) la un conclav de taina, prilejuit fix de scrutinul prezidential din acel an.
Daca esti patruns de constiinta misiunii publice – asa cum sustine doamna Kovesi, peste tot, ca e – atunci nu prea ai cum sa nu intelegi de ce e oportun democratic sa clarifici astfel de circumstante.
In al doilea rand, raspunsul Laurei Kovesi, desi nu adreseaza direct participarea sau neparticiparea la intalnirea de taina, aduce o nuanta semnificativa: in ipoteza in care ar fi participat, procurorul Kovesi a facut-o strict in calitatea sa institutionala, de reprezentant (pe atunci) al Parchetului General.
“Inerente”, spune Laura Kovesi in interviul Vice despre circumstantele institutionale care ar fi adus-o la masa respectiva – dar care a fost, mai exact, imperativul adunarii institutiilor acasa la Gabriel Oprea in seara prezidentialelor din 2009?
Pentru ca – aflam de la doamna Kovesi – acolo n-ar fi fost o chermeza de prieteni intamplator pozitionati profesional la varful statului roman. Acolo a fost – daca a fost ceva – o intalnire a institutiilor; ori macar ipotetica participanta Kovesi ar fi perceput-o astfel, din moment ce filosofia de viata a domniei sale exclude din start cafelele private.
Ei bine, explicatia aceasta a Laurei Kovesi e extrem de problematica, pentru ca toti cei care au vorbit pana acum despre respectiva intalnire din 2009, petrecuta acasa la Gabriel Oprea, au descris-o ca fiind nu doar informala, ci complet separata de calitatea oficiala detinuta de un participant sau altul.
George Maior, de pilda, prezent si el la adunarea respectiva, a spus ca a fost un eveniment privat fara nicio legatura cu pozitia sa de la vremea respectiva, de director SRI. Gabriel Oprea insusi a zis ca a dat si el o masa, au stat oamenii doua ore, au mancat, au plecat.
Incurcate or fi caile statului roman, dar incercam sa ne imaginam: Oprea si Maior isi pasau jovial sosul vanatoresc, in timp ce Laura Codruta Kovesi statea teapana pe scaun, reprezentand cu cinste Parchetul General.
Iata si recomandarile saptamanii.
Ce nu poate lasa in urma Diana Oncioiu
Despre situatii de criza si decizii nepotrivite in Catalunia.
-
Un mecanism de finantare a cultelor
Continuam sa spunem pe safielumina.ro povestea buzunarului secret. Daca in prima parte am poposit la Harghita, ne oprim acum la Bihor. Lucrurile stau la fel – banii care ar trebui sa fie investiti in dezvoltare locala, pentru capele, reparatii biserici.
Eu ca sa nu uit scriu. Asa ca la doua saptamani dupa Colectiv am scris. La doi ani distanta citesc si recitesc. Si asta tot pentru a nu uita.
Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei
-
O carte
Tihna, de Attila Bartis, Editura Polirom
-
O alta carte
Dupa ce veti citi Tihna veti vrea si mai mult Bartis, asa ca va recomand si Sfarsitul, tot de Attila Bartis, tot Polirom.
-
O a treia carte
iubire cu i mic, de Francesc Miralles, Editura Humanitas
-
O a patra carte
Dinti albi, de Zadie Smith, Editura Polirom
-
Un spectacol de teatru la Oradea
Cabaretul Dada, al lui Visniec. O cronicuta, aici.
Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu
-
Despre pelerinaje la moaste
