Suportand tandretea acestui anotimp

“Invierea” de Lev Tolstoi incepe cu o izbucnire de primavara cum nu s-a mai scris si nu se va mai scrie vreodata. Batranul Lev a redactat acest inceput vreme de zece ani. Timpul i-a ingaduit, caci a trait mai bine de opt decenii. In primaveri ca aceasta, cu prea mult razboi si prea putina pace, e bine sa nu-l uitam.

0

Lucruri ordinare si extraordinare se intampla in imediat, dar si in tesatura fictiunii. Se intampla razboaie, se publica volume, carti, carti adevarate!, aparute miraculos, se nasc copii, mor copii, mor si batrani, putini se mai nasc, lasandu-se stapaniti de resemnare, incapabili de ultime ironii si autoironii, se asteapta chiar, inspaimantator, gandul mortii, se nimeresc oameni in plin Bach, se practica exercitii de detasare, se scriu poezii, se joaca piese de teatru in care actorii plang nu doar pentru ca asa este scenariul, tinerii se saruta in tramvaie si pe strazi, pe holurile liceelor si in parcuri, se implinesc vise vechi de decenii, se petrec seri de melancolie, durerile betivilor se localizeaza fizic in ficat, un flux de sentimente involburate e urmat de un reflux de sentimente si mai involburate.

Da, vestea care nu trebuie sa ne lipseasca acum este ca a venit, in sfarsit, primavara. Mai suportati tandretea unui asemenea anotimp? Bate vantul pentru oamenii obositi de viata, bate vantul pentru cei care se bucura ca niste copii, bate vantul pentru copiii-copii si pentru femeile care s-au saturat de ezitarile barbatilor. Si, cu putere, izbucneste din nou soarele.

A venit, deodata, primavara. Romanul “Invierea” de Lev Nikolaevici Tolstoi incepe cu o izbucnire de primavara cum nu s-a mai scris niciodata si nici nu se va mai scrie vreodata. Batranul Lev a scris, iar apoi a rescris, acest inceput vreme de zece ani. Timpul i-a ingaduit, caci a trait mai bine de opt decenii. A murit inspre sfarsitul unui noiembrie, acum o suta si inca patru ani.

In primaveri ca aceasta, cu prea mult razboi si prea putina pace, e bine sa nu-l uitam.

Iata recomandarile saptamanii.

 

Ce nu poate lasa in urma Oana Dan

  • Apolodor

Probabil multi il stiti pe pinguinul calator si cunoasteti si periplul lui catre Polul Sud. Uneori, nimic nu e mai indicat decat o doza de aventura a pinguinului, cu toate subtilitatile si ironiile intertextuale. Daca n-aveti cele doua carti cu Apolodor, puteti asculta proiectul muzical al Adei Milea.

  • O investigatie

AICI.

  • Pantofii

Mi-am comandat doua perechi la Coca Zaboloteanu si urmeaza sa ii ridic in curand. Costa tot ca prin magazine, dar sunt facuti dupa imaginatia purtatorului. Coca garanteaza piele de calitate si are idei cromatice foarte misto. Eu de-abia astept sa port pantofii. Asa ca, doamnelor, daca vreti niste incaltari exact pe gustul vostru primavara asta, faceti-i o vizita Cocai.

  • “Closer to the moon”

Am vazut in weekend filmul si nu mi-a placut deloc. Poate pentru ca stiam foarte bine subiectul – am vazut si “Reconstituirea” si “Marele Jaf Comunist”. Nu m-a deranjat nerespectarea adevarului istoric neaparat, cat m-au iritat cliseele prezente in fiecare capitol si sentimentul ca ma uit la un film dupa reteta, asa cum se fac productiile de duzina de la Hollywood. Mi s-a mai parut plictisitor si rasuflat. Mult sub nivelul lui Nae Caranfil.

 

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • O trupa foarte tanara de teatru

AICI.

  • O piesa de teatru

AICI.

  • O alta piesa de teatru, cea mai buna din Bucuresti

AICI.

  • O a treia piesa de teatru

AICI.

  • O pelicula

AICI.

  • O platforma media

AICI.

  • O echipa de fotbal si de dragoste

AICI.

  • O melodie

AICI.

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • Doua foto-reportaje

… marca Alan Taylor, The Atlantic, despre ce se intampla in imediata vecinatate a Romaniei, in Turcia si in Ucraina – AICI si AICI.

  • O grila de lectura

… a evenimentelor din Peninsula Crimeea, marca Robert Kaplan (indeobste cunoscut pentru “Fantomele Balcanilor”, desi eu l-as recomanda mai degraba pentru “The Ends of the Earth”).

„The Obama administration claims it is motivated by the G-8, interdependence, human rights and international law. Russian President Vladimir Putin is a more traditional historical actor. He is motivated by geopolitics. That is why he temporarily has the upper hand in the crisis over Ukraine and Crimea.”AICI.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.