Tacerea corifeilor

Nu va suparati, au grait cumva – intr-una din zilele din urma – intelectualii nostri crestini despre situatia universitara de la Facultatea de Teologie din Sibiu, unde doctorii se fac din tata in fiu, iar catedrele se mostenesc in familie?

Ne mira ca niste oameni altfel foarte vocali precum Adrian Papahagi, Mihail Neamtu, Teodor Baconschi, Sever Voinescu si altii nu-si gasesc deloc cuvintele inaintea unor nereguli academice flagrante.

Poate nu ati aflat inca. Sa fie lumina expune situatii multiple in care cadre didactice de la Facultatea de Teologie din Sibiu s-au ingrijit, din pozitiile universitare ocupate, de parcursul profesional al copiilor. In frunte cu mitropolitul Laurentiu Streza. Totul s-a petrecut cu binecuvantarea rectorului universitatii, a decanatului, a colegilor de comisii si chiar cu acordul tacit al Consiliului National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare.

Oare in universitatile occidentale, in care acesti domni degraba varsatori de opinii crestin-moralizatoare au studiat si s-au format, exista institutia tatalui-conducator-de-doctorat si a fiului-doctorand? Exista si institutia transmiterii catedrei universitare pe persoana fizica? Si daca nu exista, atunci nu e nimic de spus despre coruptia morala de la varful teologiei romanesti?

Pentru ca, totusi, cazul nu poate fi expediat la periferie: facultatea sibiana e una dintre cele mai importante din tara si a format in ultimele doua decenii aproape 300 de doctori in teologie.

Si e greu, foarte greu de crezut ca intelectualii cu discursc public crestin si aplecare constanta spre treburile Bisericii nu au auzit de faptul ca mitropolitul Streza si-a facut ambii fii doctori.

Daca promovarea competitiei oneste, libere, neviciate este mereu in discursurile publice ale acestor intelectuali, atunci ce e onest, liber si neviciat in povestea teologico-academica de la Sibiu? Ce e de trecut cu vederea?

Ideea de invatamant teologic, in sine, nu merita aparata la pachet cu valorile crestine in jurul carora acesti domni se fac mereu scut? Sa-ti bati joc, de la varful puterii clericale, de orice norma etica universitara nu e o chestiune care sa alerteze constiintele domnilor Papahagi, Neamtu, Baconschi, Voinescu?

Chiar daca nu mai departe de toamna trecuta, Mihail Neamtu si Teodor Baconschi au conferentiat la Sibiu, in cadrul unor evenimente aflate sub egida Arhiepiscopiei Sibiului. Si chiar daca Sever Voinescu are emisiune TV la postul Patriarhiei Romane, Trinitas.

Ba chiar umbla vorba ca Adrian Papahagi a fost recent la o emisiune radio de la postul public, “Biserica si societatea” – oare s-a indignat acolo de felul in care sunt siluite valorile universitare si teologice, de catre slujitorii Bisericii, chiar in societatea noastra?

Caci, intelegem, “minunata si vitala este ortodoxia noastra” (apud Papahagi) – pana in momentul in care nu mai e nici minunata, nici vitala pentru ca exact oamenii care ar trebui sa apere Biserica din interior au mai multa treaba (la nivel discursiv) cu Islamul refugiatilor, inclinatiile sexuale ale concetatenilor si interpretarea constitutionala a familiei, decat cu personaje preasfintite precum mitropolitul Streza.

Am zis. Iata si recomendarile saptamanii.

Acesta este verdictul pe care noi toti l-am dat sirienilor care de sapte ani traiesc in razboi. Am dat acest verdict refuzand sa primim refugiati, construind ziduri, rostogolind stiri false cu refugiati care violeaza si omoara sau pseudo cercetari despre cum musulmanii ne vor depasi numeric si vor ocupa Europa.

• Cat de scump este sa fii sarac

Un articol din 2014, dar atat de actual despre cum privim saracia, mai exact depre cum dam vina pe cei saraci pentru situatia in care se afla fara sa avem habar ce inseamna saracia si care sunt consecintele ei.

Mircea Restea si Claudia Costea sunt doi oameni pe care ar trebui sa-i urmariti. Ei sunt autorii serialului foto Pirita, o incursiune in viata unei comunitati marginalizate. Pirita spune si povestea lucrurilor care se pot face pentru a sparge cercul vicios al saraciei.

• Un oras de mers in el cu prilejul centenarului 

Chisinau, Basarabia.

• Un film

Jeanette, copilaria Ioanei d’Arc. Musical. Dubios, dar interesant.

• O carte

Muzica de belele, de Charles Bukowski, Polirom.

• Un spectacol de teatru 

Melcul, la Metropolis. De Lia Bugnar.

• Viata mielului de Paste

… si a altor animale care ajung pe mesele noastre, de sarbatori si nu numai, AICI. (precizare: nu sunt vegetarian, ci cat se poate de omnivor)