Tara anapoda

0

Lumea se confrunta cu necazuri mari, cutremure, uragane, Kim Jong-Un, Donald Trump, dar aici la noi, acasa, aceeasi alcatuire mica, anapoda, balcanica.

Capitala tarii noastre este, in epoca edilitara Gabriela Firea, un sinistru balci. Duhoarea se revarsa din canale, gaurile au acoperit trotuarele, bubuie muzica indeobste proasta pe la toate rascrucile sarbatorilor, balcoane hidoase sunt incununate cu lauri. Chipul roz al Prea-Fericitei-Doamne-Primar ne vegheaza fiecare pas.

Pe scurt, este oribil.

Pe de alta parte, de ce ne-am mira? Ati observat, poate, ca putini factori de conducere sunt la locul potrivit in tara noastra.

Analfabetii, tarandu-se in genunche, mai cu serviciu, mai cu partid, ajung la carma Educatiei, precum inestimabilul Liviu Pop.

Criminalii in serie se joaca de-a medicii sau de-a garantii sistemului de Sanatate. Ei se asigura ca totul decurge conform.

Doctorii in stiinte (indeosebi stiintele securitatii nationale, unde e inflatie de invatacei) arareori reusesc acordul subiectului cu predicatul.

Cine vrea sa-si faca meseria (oricare ar fi ea) este pedepsit – pai, unde va credeati, ma, voi? hai, mars afara din tara lui treaca-mearga!

Filosofii analizeaza textual slagare de-o vara. Moralistii se inhama partizan la orice putere care li se nazare ca nu pute a comunism (singura placa pe care o cunosc unii: jos comunismul!; da, da, chiar si acum la aproape treizeci de ani de democratie, cand avem o gramada de alte belele pe capul nostru – in principal incompetenta si coruptia, care au marcat in buna masura si deceniul anti-comunist Basescu-Udrea-Cocos)

Ziaristii urla ca apucatii prin piete fara urma de echilibru – psihic sau macar intru meserie, caci obiectivitatea si-a pierdut orice farmec.

Academia e plina de minti incuiate – ba chiar de lunatici, dupa cum s-a vazut iar in anul de gratie 2017. Juriile care dau onoruri colcaie de impostori fara opera.

Umbla vorba ca insusi presedintele tarii a fost rapit fiind inlocuit de un robot taciturn care nu poate decat sa ia act cu atentie si ingrijorare.

Hotii fac legea. Prostii conduc. Muzica e o simpla schelalaiala cu rima. In timpul asta, defecam in aer liber, dar avem o prioritate: definirea riguroasa a familiei in textul constitutional, sa nu care cumva, Doamne fereste…

Nu avem nicio universitate in primele cinci sute ale lumii, dar plesnim de inteligente individuale. Nu avem lucrari publice elementare – drumuri, scoli, spitale –, dar cotizam cu generozitate la ridicarea a zeci, sute de statui pentru Centenar (in sectorul 5 din Bucuresti se va inalta chiar si sculptura unui dac, s-a bugetat deja!, „pentru a materializa legatura profunda cu istoria”) .

Nu stim sa ne mantuim altfel decat deschizand larg cuferele publice pentru Catedrala Mantuirii Neamului.

Suntem foarte mandri. Si foarte credinciosi. Colectiv, insa, ne misca doar gandul ca n-am putea cumpara mici in Tinutul Secuiesc folosind limba romana. Intre toate, asta-i lucrul pe care-l gasim inadmisibil.

N-ar strica sa reevaluam. Pana atunci, macar sa recomandam.

 

Ce nu poate lasa in urma Diana Oncioiu

Pentru un refugiat lucrurile nu se termina dupa ce ajunge intr-un loc ferit de conflicte, razboi. Ba dimpotriva, sansele sunt ca lucrurile sa devina tot mai complicate si mai greu de dus. Sa fii prostituata pentru a putea ramane intr-o zona sigura e un pret pe care nicio femeie nu ar trebui sa il plateasca.

Un interviu care spune multe despre Maria Sharapova, copilul venit din Rusia de mana cu tatal ei pentru a juca tenis. La juniorat Sharapova se ascundea in vestiar de surorile Williams, pentru a evita aplaudarea unor rivale. In adolescenta Sharapova refuza sa se ridice in semn de respect pentru Serena Williams, la un eveniment organizat dupa ce aceasta castigase la Wimbledon.

Despre cum odata cu telefoanele smart si social media a crescut si o noua generatie. I se spune simplu iGen.

 

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • O carte

Dimineti in Jenin, de Susan Abulhawa, Polirom.

  • O alta carte

Cei opt munti, de Paolo Cognetti, Polirom

  • Film nou

Perfect sanatos, de Anca Damian.

  • O carte, din nou

Marele marinar, de Catherine Poulain, Polirom.

  • Si inca una

Apele Nordului, de Ian McGuire, Polirom.

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • Un interviu cu noi

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.