Vreme de aproape două decenii, elvețianul Roger Federer a fost inevitabil. Nu doar în jocul de tenis – și nu numai pentru fanii acestui sport.
Niciun jucător profesionist nu e cu adevărat mai mare decât sportul pe care îl practică, dar Federer a reușit să depășească barierele propriei îndemânări cu racheta de tenis și să devină obiect al fascinației populare. Cum a reușit omul acesta să-și câștige într-o asemenea măsură timpul?
De multe ori, talentul sportiv încapsulează, luând sportivul prizonier, ținându-l în captivitatea propriului ego, a propriilor recorduri, împingându-l la un succes care izolează și uneori chiar torturează. Citiți Open, splendida autobiografie a altui tenismen excepțional, Andre Agassi, pentru a înțelege că succesul și adulația au un cost nevăzut care poate împovăra până la depresie.
Roger Federer a fost altfel, nu doar în sportul său, ci în sportul dintotdeauna și de pretutindeni. Echipat cu o abilitate supranaturală de a face super-performanța sportivă să pară ușoară, Federer a avut și capacitatea neverosimilă de a transcende tenisul, în particular, și sportul, în general.
Scriitorul american David Foster Wallace scria în 2006 un articol în care descria miracolul de a-l vedea pe Roger Federer jucând, susținând că experiența e echivalentă cu o epifanie. Articolul, publicat de New York Times, a făcut epocă pentru că a reușit să ofere un sens inexplicabilului. Religia Federer primea odată cu rândurile lui Wallace o biblie – iar jucătorul elvețian abia câștigase opt titluri de Grand Slam (cele mai importante competiții din tenis) și 39 de turnee în total.
Astăzi, la retragere, Roger Federer are în palmaresul său 20 de titluri de Grand Slam și 103 turnee în total. Dar sportivul acesta nu a fost niciodată doar o sumă a statisticilor compilate de-a lungul carierei sale. A fost ceva mai mult decât atât.
Federer nu a fost inevitabil în viețile noastre pentru că a reușit cele mai bune performanțe omologate până la el și pentru că a dominat, pe alocuri autoritar, sportul pe care l-a practic. O parte din recordurile lui Federer au fost deja depășite chiar în timpul carierei sale, de alți doi titani ai tenisului, spaniolul Rafael Nadal și sârbul Novak Djokovic.
Matematica nu ne spune clar că Roger Federer este cel mai mare jucător de tenis pe care oamenii l-au văzut vreodată. Dar frumusețea trecerii lui Federer prin sport și prin lume e că la intersecția vederii cu jocul său statisticile au devenit irelevante.
Felul în care elvețianul se mișca pe teren, felul în care lovea mingea, felul în care alerga, aluneca sau staționa pe suprafețele terenurilor de tenis – toate acestea au sfidat nu doar legile obișnuite care guvernează (și limitează) performanța sportivă, ci însăși raportarea oamenilor la ele. Odată cu Federer, tenisul a căpătat o dimensiune estetică pe care puțini o experimentaseră sau observaseră.
Federer a fost o taină împărtășită tuturor. A fost unul dintre sportivii extrem de rari în stare să facă privitorul să uite de scor, de tabelă, de miză, de umbra fantastică a adversarului. Federer, în sine, era o experiență artistică, un fior care te traversa, o stare.
În muzeele de artă contemporană există instalații multi-dimensionale care îți induc anumite dispoziții. Fără să fie un exponat sau o simulare computerizată, Federer a reușit într-o carieră de peste douăzeci de ani să provoace senzații similare în sute de jocuri de tenis din cele peste 1500 pe care le-a jucat în total.
Fără Nadal și Djokovic în epoca sa, Federer ar fi câștigat mai mult – incredibil de mult -, dar ar fi învățat mai puțin – cu mult mai puțin. Însuși faptul că o legendă de talia jucătorului elvețian a găsit resursele psihologice de a mai concura într-un deceniu în care a mai câștigat doar patru titluri de Grand Slam, după ce în deceniul anterior cucerise 16, vorbește de la sine despre arta lui Federer, sportivul de geniu care a înțeles că reziliența e mai importantă decât invincibilitatea.
Scopul oricărui sportiv e să câștige. Scopul unor sportivi e să câștige cu orice preț. Scopul lui Roger Federer pare să fi fost să câștige în timp ce le oferă și celorlalți ceva prețios: o lovitură nemaivăzută, umilitate, pilda unei cariere exemplare prin lipsa de încrâncenare, dar mai ales prin bucuria de a juca extraordinar în văzul tuturor, spre desfătarea tuturor.
Într-un fel, Roger Federer a trecut prin noi toți, chiar și prin fanii adversarilor săi, pentru că a izbutit să ilustreze ca nimeni altul condiția trecătoare și totuși nepieritoare a reușitei fără cusur.
Tenisul e sportul sutimilor de secundă, al deciziilor luate în micro-timpul pe care o minge îl parcurge, lovită năprasnic, de la un jucător la celălalt. Încercând tenisul, Federer a câștigat acest timp infinitezimal, fără de care nu ar fi strâns trofeele cucerite. Dar a mai izbutit ceva prețios.
Fiecăruia ne este dat un timp, mai scurt sau mai lung, în care să facem ceva cu viața noastră. Nu sunt mulți oamenii care – înțelegând, încercând, izbutind, eșuând – reușesc cu adevărat să-și câștige acest timp.
Roger Federer a făcut-o.
Iată și recomandările săptămânii.
Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu
Mesajul lui Roger Federer
AICI.
Roger Federer: Uneori e bine să plângi
AICI.
Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu
Judecata de Acum #36 (sezonul 2)
CE-I DE VĂZUT ÎN CEL MAI RECENT EPISOD:
»» Tăcerea televiziunilor în cazul investigației Recorder despre banii publici direcționați netransparet de partide către diferite medii de presă. Nici măcar televiziunea publică nu a considerat de interes public felul în care e smintit poporul (mai ales) cu televizorul.
»» Tăcerea, dar și ipocrizia președintelui Klaus Iohannis, mare promotor al democrației și statului de drept, despre felul netransparent în care partidele cheltuie subvenția de la stat pentru propagandă și presă.
»» Moderatorii B1TV Radu Buzăianu și Răzvan Zamfir s-au arătat nemulțumiți că investigația Recorder generalizează și îi bagă și pe ei la grămadă cu cei care fac nenorociri. În timp ce ei se arătau nemulțumiți site-ul B1TV rostogolea linșajul mediatic pornit la adresa Recorder de către Newsweek.
»» Din momentul în care știrea reținerii preotului Visarion Alexa pentru agresiune sexuală a fost difuzată în mediile online și TV, rețelele de socializare au explodat. Dar multe postări și comentarii care au reacționat la întâmplare arată felul defect în care societatea se raportează încă la infracțiunile sexuale.
»» Bogați și cinstiți: În plină criză socială și economică, aleșii neamului vor să își majoreze salariile, susținând că astfel vor fi mai performanți, iar țara o va duce mai bine.
»» DUHUL RĂU: Marcel Ciolacu, traumatizat în copilărie
Vedeți și judecați .
Ne puteți asculta pe Spotify, Apple Podcasts și Google Podcasts.