Tot ce lasi in urma cu fiecare mutare

Cui ii place sa se mute? Mai ales cand o face fortat, pe graba, provizoriu sau mult prea des. Cu fiecare casa parasita lasi in urma cate un pic din tine; chiar si dupa ce ai golit-o de mobile pluteste in aer un sentiment de abandon, de duminica seara petrecuta singur pe lume cand gandurile ajung, inevitabil, la inutil.

2

Povestea fiecaruia dintre noi include un capitol al mutarilor, al schimbarilor de case si medii si contexte rezidentiale. Desi poate la categoria mundan, fiecare pagina din aceasta sectiune are o semnificatie  deloc de ignorat.

Caci ce inseamna mai exact sa pleci decat sa lasi o farama din tine prin fiecare loc in care ai poposit. Si vorba poetului, sa lasi o farama din tine undeva inseamna, de fapt, sa mori un pic. Cu fiecare plecare, cu fiecare mutare te uiti mai indeaproape la moarte. Mai ales cand ai golit casa de orice mobile care poarta amprenta personala si iti iei un ceremonios si inutil adio, in aerul incarcat, trist, aproape sumbru, cu gandul ca altii au stat acolo inaintea ta, altii iti vor urma…iar tu nu poti impiedica acest curs. Peretii murdari, martori ai atator istorii si drame, te privesc muti.

Iata ce nu putem lasa in urma din saptamana care tocmai s-a incheiat.

 

Ce nu poate lasa in urma Oana Dan

  • Capricii de aprilie

Au fost 25 de grade, pe urma, la nici 24 de ore distanta, 5 grade. A fost vant puternic si imediat dupa o scurta ploaie rece. Aprilie ramane cea mai cruda si mai tandra luna a anului, singurul motiv pentru care an de an astept primavara.

  • Pe diagonala flexibila

Am vazut documentarul lui Corneliu Porumboiu  – „Al doilea joc”. Nu stiu deloc fotbal, dar discutiile  tata-fiu si imaginile unui meci cu rezultat dinainte stiut, intr-o zi de iarna a anului 88,pe o ninsoare nenorocita, m-au captivat mai mult decat as fi banuit. Dialogul e spumos, doua generatii, doua convingeri, fiul punctand greselile de arbitraj al tatalui, tatal replicand ca fotbalul e la fel de perisabil ca cinema-ul. Discutia care aluneca de la fotbal la epoca respectiva si, bineinteles,  sentinta rostita de tata la inceput: pe diagonala flexibila.

 

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • Un film: La Grande Bellezza

Un film frumos, cum putine au mai fost de la Biutuful incoace. Frumos, fara alte pretentii decat estetica, deci, de aceea, rar intr-un grad exceptional.

  • O piesa de teatru: Pai… despre ce vorbim noi aici, domnule?

O piesa de Catalin Stefanescu, dupa Marin Preda, doi buni actori, Iures si Mihaita, un teatru aparte, Teatrul Act, toate astrele bune, deci, aliniate pentru inubliabil.

Gazeta sporturilor. Zilnic, cum se si cuvine sa fie ziarul.

  • O carte

Despre idei & blocaje, de Horia-Roman Patapievici. Intotdeauna necesara intoarcerea la argumentul absentei, la noi, a unei piete a ideilor.

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • The best of times, the worst of times

Cateva cifre, unele intrebari si-o concluzie cam (ne)rusinata despre lumea in care traim, AICI 

  • Rwanda. Dupa 20 de ani

Un reportaj ca la carte despre genocidul din Rwanda din 1994, AICI

2 COMENTARII

  1. Singurul lucru pe care acest
    Singurul lucru pe care acest articol l-a facut a fost sa ma faca sa iubesc ZAHARUL si mai mult decat am facut-o pana acum. Mi-a placut si inainte de chestia asta, dar acum imi place si mai mult! Este singurul lucru care s-a obtinut cu asta! Cat mi-ar palcea sa afle chestia astta si familia de penibili! Mi-ar palcea sa le pot striga in fata cat sint de penibili cu chestia asta!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.