
Sindromul Bucurestiului de buric al universului ne-a contaminat. Dar Oradea sau Timisoara sau Cluj sau Brasov, departe de a fi perfecte, sunt totusi un pic mai aproape de Viena. Sunt la fel si comunitatile aflate in proximitatea lor? E o intrebare careia ratam sa ii dam un raspuns.
Trasati o harta a Romaniei aflata de decenii sub PCR-PDSR-PSD si veti afla Romania la care ne raportam, de fapt, cand vorbim despre Romania. E nedrept, dar e adevarat.
Aceste randuri sunt scrise dintr-un orasel olandez de talia Slatinei. E un loc aflat la un mileniu departare. Pur si simplu, asta e situatia concreta de la care pornim.
Insa mai e ceva. Romania are mai ales un imaginar gresit. Odata cu administratia si educatia si sanatatea ar trebui sa ne schimbam si imaginarul.
Am putea incepe de la lasitatea si tacerea in fata ticalosiei. Sau de la complicitatea cu raul, care se practica la scara larga in Romania, tara in care copiii sunt dresati sa stea in cap inaintea conducerii de stat. Am putea incepe de la mostenirea Doinei Cornea, marea disparuta a saptamanii care a trecut.
Dar – evident – nu vom face asta. Strategiile individuale de supravietuire vor continua sa fie alegerea principala a cetateanului, in detrimentul unei strategii colective de buna vietuire.
Cum schimbam datele acestui caz de proasta vedere? E o intrebare careia ar trebui sa-i aflam repede raspunsul.
Iata si recomandarile saptamanii.
Ce nu poate lasa in urma Diana Oncioiu
Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei
-
Locuri
-
Un autor
-
O carte
-
Un concert de neuitat
Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu
-
O amintire din TVR
-
Ferentari Lux la TEDxEroilor