Un mai bine dintr-un rau care a fost deja facut

Pe cand lansam noi Dela0.ro, la inceputuri, prin 2012, am incropit o scrisoare deschisa pe care am trimis-o sa rataceasca pe campiile internetului, unde zburda si acum. Era tot vara, era tot iulie. Scrisoarea era catre Romania. O reluam aici si acum cu sentimentul ca puteam, la fel de bine, sa o fi scris chiar ieri.

0

Exista saptamani pe care le lasi mai bine sa treaca, sa se aseze ambiguu in inventare, sa nu aminteasca de nimic precis la o recapitulare viitoare. Exista saptamani in care strangi prea multe ipoteze si prea putine fapte pentru a lipi din resturi concluzii. Chiar daca toata lumea din jurul tau se repede cu nesat catre certitudini.

Am putea sa va spunem in aceste Recomandari cateva lucruri serioase (desi prea putin concludente) despre securitate si geopolitica si pace si razboi, sa va trimitem catre autori care au inteles deja inaintea altora ori catre unii care n-au inteles inca nimic, sa va distram cu faptul ca au inceput si la noi sa se recunoasca doctoratele plagiate drept ceea ce sunt – adica doctorate plagiate (ultima victima, dr. Gabriel Oprea), si cate si mai cate.

Am putea, dar ne vom lua libertatea de a nu o face. Pentru ca am regasit cateva randuri scrise acum patru ani, pe cand abia lansasem la apa Dela0.ro.

Sunt randuri care ar putea fi scrise, la fel de bine, acum patru zile. Sau acum patru ore. Le reluam – e vara si se poarta reluarile. Ori poate ca e mai multa tihna acum ca sa ne gandim la cum putem face un mai bine dintr-un rau care e deja printre noi.

 

„Draga Romanie,

Intr-un fel, desi ne ramai mereu datoare cu restul de normalitate, ar trebui sa-ti multumim. Poate suna ironic, nu te supara, dintre toate, tu esti cea mai frumoasa colectie de ironii!, dar fara tine n-am fi stiut ce-nseamna sa te trezesti dimineata nord si sa te culci seara sud.

Sa fii o ancora mereu in cautarea unui fund de apa, pentru ca tarmul oricum nu se vede niciodata la orizont.

Pe marea pe care te-ai ratacit tu, insa, si noi odata cu tine, e puzderie de insule. Sunt tot felul de naufragiati pe ele. Unii se mai intorc, din cand in cand, pe nava-mama, altii se pierd cu totul in hatisul vegetal.

Cateodata, galagia de pe puntea ta e atat de mare, incat ii deranjeaza pana si pe cei retrasi pe cele mai indepartate insule. Fara indoiala, ai unul dintre cele mai ciudate echipaje: nu se inteleg nici macar asupra principiilor elementare de navigatie, pe care nenumaratii aspiranti la pozitia de capitan le schimba in functie de cum bat vanturile la prora.

Desigur, n-ai salvat niciun Robinson Crusoe pana acum, dar ai produs atatia incat oamenilor aflati la bordul tau nici macar n-ar mai trebui sa li se spuna calatori. Sunt simple corpuri plutitoare, cu mintile si sufletele fugite la capatul celalalt al marilor.

In definitiv, pe nava asta, lumea pe care spectacolul certurilor nesfarsite de pe punte n-a hipnotizat-o se bucura. Si se bucura pentru ca, oricat de plutitor ti-ar fi prezentul, geneza iti ramane ireversibila: la creatie, cineva a uitat pur si simplu sa-ti deseneze maini.

Ti-ar fi fost mult mai usor sa cotrobai printre visele noastre.”

 

Ce nu poate lasa in urma Oana Dan

  • Un oras de vizitat

Cluj-Napoca sau Cluj, cum i se mai spune pe scurt, e probabil unul dintre putinele orase din Romania ce isi merita titlul de european. Mai curat si mai cochet decat scumpa noastra capitala, Clujul arata foarte bine, are cafenele aerisite si aranjate, parcuri ingrijite din care lipsesc constructiile cu elemente de kitsch, strazi curate si capace de canal la acelasi nivel cu asfaltul – ceea ce constructorii bucuresteni n-au reusit la nicio reabilitare rutiera. Singurul mare minus: te iau toti nervii pe soselele patriei pana ajungi.

  • O carte

“Flori de ruina” de Patrick Modiano, un volum de proza poetica, despre un Paris care nu mai exista astazi, dar din care s-au pastrat ruine, lumini stradale, parcuri, amintiri si umbre ale trecutului.

 

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • O carte

“L-am servit pe Regele Angliei”, de Bohumil Hrabal, Editura Art.

  • Un volum de poezii

“Cerul senin”, de Stefan Manasia. Editura Charmides.

  • Un alt volum de poezii

“American Experience”, de Andrei Dosa. Editura Cartea Romaneasca.

  • Un spectacol de teatru

“Sambata: Averse!”, la Godot. In regia lui Matei Lucaci-Grunberg.

  • Un film mai vechi (din 2012)

“No”. Despre referendumul pierdut de Pinochet in Chile la sfarsitul anilor `80. Interesant.

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • La moartea lui Radu Beligan 

  • Si la moartea Margaretei Dinu 

  • O sinteza a situatiei din Turcia

AICI.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.