Un prost cu diploma si functie

Tocmai cand saptamana trecuta statea sa se sfarseasca, premierul Victor Ponta a iesit pe TV ca sa anunte ca efectele celor zece ani cu Traian Basescu la Palatul Cotroceni sunt "destul de asemanatoare" cu urmarile regimului nazist in Germania. Enormitatea acestei declaratii nu poate trece netaxata.

0

Luat la bani marunti sau trezit la 3 dimineata din somn, primul ministru al Romaniei n-ar sti sa faca un top 5 al efectelor nazismului pe care le vede acum, in oglinda, pe malul Dambovitei. Ar spune, probabil, de „6 milioane de evrei victime”, dar sa nu fim, totusi, mai stupizi decat domnul Ponta si sa credem ca la asta s-a referit facand analogia basism-nazism.

Politic, premierului ii da mana sa faca astfel de comparatii, pentru ca in acelasi registru descrie de cativa ani politicile de austeritate ale lui Traian Basescu ori discursurile prezidentiale despre „poporul neperformant” si „omul gras catarat in spatele omului slab”. Si tot in acelasi registru claseaza domnul Ponta salba de institutii – ANI, DNA, Curtea Suprema, Curtea Constitutionala – puse „in slujba dictatorului”.

Alimentata constant de Antena 3, post TV al carei portdrapel jurnalistic – Mihai Gadea – primeste cu ochii mari si blanzi comparatia basism-nazism, imaginea asta a romanului despre sine, asaltat din toate partile de regimul Basescu, creste si creste pana la insuportabil.

Politic, domnul Ponta vine si culege apoi laurii, cu promisiunea „debasificarii”, uitand totusi ca pe drum a mai lasat niste „cadavre”. De pilda, Victor Ponta a fost aliat de guvernare si ministru in regimul neo-nazist Basescu. Si tot regimul l-a instalat prim-ministru. Tot cu regimul a parafat „pactul de coabitare”, ceea ce inseamna chiar si pentru un absolvent de scoala doctorala ca a convietuit in aceeasi casa cu dictatorul. Aceeasi casa, intelegem, este neo-nazismul. Sau ceva „destul de asemanator”.

Probabil ca domnul Victor Ponta pune pe seamna efectelor nefaste ale presedintiei lui Traian Basescu si decizia lui Radu Mazare, membru PSD marcant, de a defila in uniforma nazista la o gala de moda din 2009. Sau lansarea in acelasi an a unui volum omagial despre maresalul Ion Antonescu la Fundatia Titulescu, prezidata de mentorul Adrian Nastase. Ori declaratiile din 2012 ale lui Dan Sova, omul de casa al premierului, convins ca niciun evreu n-a avut de suferit in Romania in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Oricum ar fi, contributia premierului Romaniei la studierea si intelegerea nazismului e chiar mai dispensabila decat contributia la propria teza de doctorat. Ceea ce ne-aduce, de fapt, la miezul chestiunii: oportunist politic sau nu, amnezic interesat sau nu, Victor Ponta ramane in lumina pozitiei sale anti-basiste, deci anti-naziste, un prost cu diploma. Cu diploma si functie, dar tot prost.

In masura in care lista celor zece lecturi fundamentale ii mai suporta adaugiri, nu i-ar strica domnului Ponta sa-si actualizeze informatiile istorice. Daca nu are prea mult timp la dispozitie, ocupat fiind sa conduca Romania, chiar arhiva Dela0.ro ii sta la dispozitie cu o serie de sinteze: AICI, AICI sau AICI.

Iata si recomandarile saptamanii.

 

Ce nu poate lasa in urma Oana Dan

  • Scurte note de calatorie

– Trecand prin Ungaria, Austria si Italia cu masina concluzia nu poate fi alta: avem cea mai proasta infrastructura. E de-a dreptul rusinos cum ne laudam cu cativa kilometri de autostrada inaugurati din cand in cand. Italienii si austriecii au inaltat sosele la altitudini la care, prin Romania, doar caprele au drum.

– La radio in Ungaria muzica e la fel de proasta ca in Romania, norocul fiind ca nu intelegi vorbele. In schimb, prin Austria si cele mai slabe posturi de radio au muzica buna. In Italia am avut noroc cu Virgin Radio, altfel ne mancau lalaielile din fm-ul lor.

– Italienii si engleza: pe autostrazi, de cate ori ne nimeream prin zone in reparatii, ne frapa anuntul: men on the road.

– Daca un hotel din Italia se lauda cu Wi-Fi cel mai probabil detine un router, dar in mod cert acesta nu functioneaza.

– La Marea Ligurica, unde serviciile le-au depasit pe cele din celebra Florenta, nimeni nu facea topless. La restaurante chiar te rugau sa pui un tricou pe tine in fata sfintei mese, a sfantului homar si a preafericitului crevete.

– Din pacate, in Florenta, stand cu curul pe istorie, pe treptele unei catedrale, trei romance spargeau cu foc seminte si scuipau cojile in jur.

– Desi nu sunt asa de accesibile ca marile orase, comuna Levanto si zona Cinque Terre cuprind unele dintre cele mai frumoase peisaje care mi-au trecut prin fata ochilor in calatorii. Serviciile sunt bune aici, iar variante decente de cazare sunt pensiunile agroturistice.

– Si da, e un cliseu, dar nimic nu le place mai mult italienilor decat vorba lunga la orice colt de strada. Probabil de-asta s-au si integrat romanii asa de usor aici.

 

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • Doua spectacole de teatru

Acum ori niciodata, de Valentin Krasnogorov, si Doua liniute, de Lia Bugnar – se joaca in orasul Bucuresti.

  • Intoarcerea lui Gheorghe in radio, la matinalul Pro Fm

Pe Gheorghe, pe vremea cand nu mai voia sa faca nimic, l-am scris AICI.

  • Alte trei carti de pe “Raftul Denisei”

Eduardo Mendoza, Mauricio sau alegerile locale
Ludmila Ulitkaia, al dumneavoastra sincer, Surik
Joseph Roth, Spovedania unui ucigas/ Legenda sfantului betiv

  • O istorie a lumii

Andrew Marr, A history of the world, audio.

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • A fost sau n-a fost?

„Klaus Iohannis la Grivco” nu e cea mai ridicola poveste a pre-campaniei prezidentiale. S-avem rabdare, lucrurile sunt abia la inceput, o sa tot vedem candidatii „dezbracati” si plasati in tot felul de scenarii cu lipici electoral la idioti. Vestea cu adevarat proasta abia asta e: „Iohannis la Grivco” nu e decat antreul dinaintea felurilor de baza, la venirea carora o sa ni se taie cu totul pofta de mancare, asta in cazul in care nu vom cadea direct sub masa.

Greata e un contra-stimulent bun de campanie pentru mai-putin-idiotii care isi dau seama ce hau politic imens ascunde intrebarea „a fost sau n-a fost acolo?”. Contra-stimulent, adica, in sensul ca mai-putin-idiotii vor renunta cu totul sa mai dea doi bani pe o cursa prezidentiala in care oamenii premierului USL-Grivco-2012 Victor Ponta ii bat obrazul propunerii de premier Grivco-2009, ca si-a permis sa intre in combinatii cu Dan Voiculescu.

Bun, daca numele tau este Dan Sova si, din motive ce tin de propria-ti constitutie intelectuala, n-ai alta alternativa politica decat sa produci lipici electoral pentru idioti, e cumva de inteles credinta ca „domnul Iohannis nici nu nimerea cladirea Parlamentului daca nu venea la Grivco intai”. Daca nu te cheama, totusi, Dan Sova si dispui de minime resurse de logica, „galusca” asta cu datul socotelii pentru o prezenta sau alta la sediul firmei lui Dan Voiculescu ar trebui sa-ti sara direct din farfurie la cosul de gunoi.

Cumva, insa, in prea-minunata presa centrala romaneasca, „galusca” nu numai ca nu sare din farfurie, dar e mestecata indelung, dimineata, la pranz si seara, doar-doar o reusi cineva sa desluseasca misterul. Se investesc resurse serioase in asta: iese premierul Ponta si spune c-a fost la Grivco cu Iohannis, dau comunicate si domnul Sova, si doamna Gabi Firea, ba chiar intervine si „locotenentul” lui Dan Voiculescu, Codrut Seres, care-si aminteste cum l-a primit el in sediul companiei pe premierul-wannabe Klaus.

Ideea nu e, v-ati prins!, sa se obtina vreun raspuns, ci sa se lungeasca la nesfarsit intrebarea, sa ramana chestiunea suspendata, neelucidata, gata mereu sa arunce umbra indoielii. Asa s-a facut si Revolutia in Romania, asa s-a petrecut si tranzitia, asa se construieste si prezentul.

Ridicolul situatiei nu pare sa retina de la declaratii niciun actor politic serios. Premierul Ponta arunca „informatia” pe piata, s-o toace mai departe de-alde Sova si Seres, incercand sa sublinieze lipsa de onestitate a contra-candidatului Iohannis, dar remarcand totodata ca „nu e nimic rau in a merge la Grivco”.

Nu e, dar de fapt e – cam asta e jocul politic de la Bucuresti, unde un candidat prins cu minciuna inclusiv in lucrarea de doctorat se da de ceasul mortii sa fie credibil cand il face mincinos pe oponentul sau. Care oponent nu e nici el tocmai in linie cu logica, sustinand ca n-a aflat decat mult mai tarziu de 2009 ce e si ce inseamna Grivco – asta intr-o tara in care presedintele in exercitiu era la vremea respectiva un fel de cronicar al „coalitiei Grivco”, invocand-o de dimineata pana seara pentru a justifica respingerea „solutiei Iohannis”.

Si ce face presa in toata povestea asta? Pai in niciun caz nu actioneaza ca lichidator al scenariilor publice. Face orice altceva, mai putin verificarea informatiilor. Iar verificarea informatiilor arata asa:

– Pe 3 octombrie 2009, Crin Antonescu merge intr-o vizita la Sibiu, ocazie cu care ii lanseaza lui Klaus Iohannis propunerea de a fi premier desemnat in eventualitatea caderii Guvernului Boc. Niciunul dintre cei doi nu anunta public asta la momentul respectiv.

– Dupa 3 octombrie, Iohannis e plecat din Romania, intr-o vizita de lucru in Japonia, revenind la Sibiu in dupa-amiaza zilei de 13 octombrie. De altfel, pe aeroportul din localitate recunoaste pentru prima oara ipoteza prim-ministeriatului. In aceeasi zi de 13, la Bucuresti, pica prin motiune de cenzura si Guvernul Boc. Tot in aceeasi zi, in jurul orei 21:30, se intalnesc la sediul Grivco din Capitala liderii politici ai PSD, PNL, UDMR si PC, in celebra intalnire care a fondat „coalitia de la Grivco”.

– In dimineata zilei de 14 octombrie, Iohannis vine la Bucuresti, unde se intalneste cu liderii coalitiei, la Senat.

– Cateva zile mai tarziu, Iohannis e din nou in Bucuresti, participand in seara zilei de 17 octombrie la o emisiune la Antena 3, in cursul zilei de 18 octombrie la o alta intalnire cu membrii coalitiei, desfasurata la Palatul Parlamentului, si in seara aceleiasi zile la un talk-show la Realitatea TV. De altfel, aici abordeaza pentru prima oara subiectul intalnirii de la Grivco: „Banuiesc ca s-au intalnit acolo unde s-a ivit situatia. Dar nu am intrebat si nu m-a intersat. Imi este egal in ce sala s-au intalnit. Acesti oameni reprezinta partidele si cetatenii. Suntem in plina criza politica, ea a fost creata de politicieni si trebuie rezolvata de politicieni. De asta mi-am permis sa nu vad unde s-au intalnit. Ce importanta are daca a fost o sala maron sau galbena?”

– Capac peste toate astea, un indiciu din 26 noiembrie 2009, cand purtatorul de cuvant al lui Mircea Geoana, Victor Ponta, declara la Realitatea TV ca participase la intalnirea de la Grivco si ca acolo nu s-a discutat despre premier si despre structura Guvernului. Oricine sustinea contrariul era, potrivit purtatorului de cuvant, fie mincinos, fie dezinformat.

Acum, avand experiente anterioare cu domnul Ponta, e cumva de anticipat ca purtatorul de cuvant nu mai e acelasi cu premierul, care la randul sau s-ar putea sa nu mai fie acelasi cu prezidentiabilul. Dar daca totusi cautam o urma de logica si de coerenta in toata povestea asta cu „Iohannis la Grivco”, ar trebui sa clasam definitiv cazul la categoria „petarde politice”.

Ironia istorica a situatiei e, oricum, intreaga: Grivco, locul unde s-au facut si s-au desfacut guverne, cu Dan Voiculescu la un capat de masa, si Traian Basescu, Mircea Geoana, Crin Antonescu sau Victor Ponta la celalalt, mereu intersanjabili, se afla in momentul de fata pe punctul de a deveni proprietate a statului roman. Sechestrat de ultimul, dupa ce Grivco l-a tinut prizonier vreme de cativa ani, sediul de firma ar putea avea in sfarsit sansa sa gazduiasca formal in birourile sale guvernul, parlamentul sau presedintia.

Abia atunci, probabil, vom inceta sa ne zvarcolim politic, intrebandu-ne daca au fost sau n-au fost.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.