“Unde au fost oamenii astia pana acum?”

“Nimeni nu s-a gandit ca sute de oameni sunt in pericol. Nimeni nu a dat atentie. Nici noi, nici cei care verifica.”

Asa incepe marturia lui Sorin, care a acceptat sa vorbeasca pentru Dela0.ro sub conditia anonimatului. Timp de cinci ani a lucrat intr-un club cunoscut din Bucuresti ca barman, sef de bar, apoi ca manager. Au fost seri in cei cinci ani, multe seri, in care chiar si 400 de oameni i-au trecut pragul.

“Nu stiu daca avea autorizatie de la ISU. As minti si daca ti-as spune ca aveau, dar si daca as spune ca nu aveau. Chiar nu mai tin minte. Stiu insa ca de fiecare data cand veneau de la pompieri in control erau probleme.” Problemele, sustine Sorin, se rezolvau la mica intelegere – cineva stia pe cineva, care cunostea la randul sau pe altcineva.

Clubul avea extinctoare. Chiar si un hidrant. Sorin recunoaste insa ca patronul nu s-a gandit la siguranta clientilor sau a personalului. Hidrantul era mostenit de la cei care detinusera locatia inaintea lui.

“Nimeni nu si-a problema ca se poate intampla ceva”, admite Sorin. Cand lucrau la bar, povesteste, faceau flair cu foc (n.r. spectacole sustinute de barmani pentru a intretine clientii). “Iti dai seama? Ne jucam cu focul la bar, sus tavanul era de lemn, iar in jur plin de servetele.”

Cei care lucreaza “mai bine”

Lipsa de orice fel de grija si ignorarea tuturor normelor privind securitatea la incendiu nu erau doar ale clubului. Ele veneau in egala masura din partea celor care faceau verificarile, pompieri, angajati de la primarie sau alte autoritati de control. De multe ori, prezentarea legitimatiilor era urmata doar de verificarea datei de expirare de pe extinctoare. Daca stingatoarele erau inca in termenul de valabilitate, “securitatea la incendiu” era ca si bifata.

De gasit probleme, nu era greu sa gasesti. Clubul avea o singura iesire, iar pana la ea lumea ar fi trebuit sa se inghesuie oricum pe o scara stramta.

Sunt mai multe metode prin care cei veniti in control la un local se pot face ca nu observa problemele. Sorin le cunoaste bine. Lucreaza in domeniul acesta de 15 ani. Exista intotdeauna un om pe care il poti suna. A primit si Sorin un numar de telefon cu urmatorul mesaj: “Daca sunt probleme cu pompierii la control, il suni pe omul asta. El rezolva orice.”

Se putea rezolva “problema” si direct cu omul venit in control. S-a izbit si de cazuri in care cel venit in control de la pompieri intreba: “Cu ce societate lucrezi? Ah, nu! Ca sa fii in regula mergi la societatea asta ca ei lucreaza mai bine.” Cand te uitai pe nume, spune Sorin, vedeai ca e a sotiei sau a vreunei rude.

Nu doar cei de la pompieri actioneaza asa – e o intreaga industrie administrativa care functioneaza dupa mecanisme de control nu doar interpretabile, ci si negociabile. Lui Sorin i s-a intamplat, de exemplu, cu Garda Financiara, inainte ca aceasta sa fie dizolvata si reorganizata. Omul venit in control l-a intrebat cu cine lucreaza pe distributia de bauturi. I-a sugerat sa lucreze “mai bine” cu un cunoscut de-al lui. Si ca sa fie sigur ca Sorin a inteles mesajul l-a sunat insistent cateva zile la rand.

“Asta e un fel de santaj. Pentru ca eu as putea sa il refuz, dar in acelasi timp ma gandesc ca totusi e un om de la Garda Financiara si as putea avea probleme”, explica Sorin rationamentul dupa care multe localuri se ghideaza de ani si ani de zile.

Totul, dupa ureche

In prezent, Sorin nu mai lucreaza la clubul respectiv. De trei ani are propria cafenea in centrul Bucurestiului. Are 80 de locuri pe o suparafata de 175 de metri. Potrivit legii, nu are nevoie de plan de incendiu. Sorin nu are insa incredere in lege. E mult prea neclara, spune el – iar multitudinea de ordonante, hotarari de guvern, ordine de ministru si norme metodologice o fac si mai alambicata.

Potrivit legii, de pilda, cafeneaua lui Sorin ar trebui sa aiba un extinctor. Patronului i s-a parut putin asa ca si-a luat patru, dinainte sa se intample incendiul din clubul Colectiv. Ce nu avea, si si-a pus imediat dupa tragedia de acolo, sunt semnele care indica unde anume sunt plasate extinctoarele. A facut-o din proprie initiativa, pentru ca nimeni nu ii indicase ca ar avea vreo obligatie in sensul asta. Extinctoarele trebuiau sa fie valabile – conta mai putin daca erau si la indemana.

Sorin nu se fereste sa exprime paradoxul acesta: “Fac totul dupa ureche. Fac asa ca sa fiu sigur ca e in regula.”

Ultimul control de la pompieri l-a avut in cafenea acum un an. Aceeasi lejeritate precum in cazul clubului. L-au intrebat daca are extinctoare, daca are fisele pentru personal si atat. “Poate eram eu in regula si de aceea a fost un control usor”, se scuza Sorin.

Recunoaste insa ca nu s-a uitat nimeni nici macar daca are extinctorul potrivit. Singur a invatat ca sunt mai multe tipuri de dispozitive in functie de tipul focului pe care vrei sa il stingi. La niciun control nu i s-a spus asta. “Iti dai seama? As fi putut sa am un extinctor care, in loc sa stinga focul, produce o flacara si mai mare”. 

Un teanc de hartii

Desi cafeneaua lui nu e clasificata legal in randul spatiilor ce necesita autorizatie privind securitatea la incendiu, legea il obliga sa lucreze cu o firma care sa faca personalului un instructaj de urgenta. Aceeasi firma, care se ocupa si de chestiunile legate de protectia muncii, e autorizata de Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta.

Exista mai multe domenii de autorizare – 11, mai exact – iar auditori ISU supravegheaza in fiecare judet activitatea acestor firme. Asta pe hartie – pentru ca in realitate aceeasi inspectori de la ISU sunt si cei care intermediaza serviciile de consultanta, proiectare, instalare sau intretinere anti-incendiu oferite de societatile comerciale.

La cafeneaua lui Sorin, serviciile firmei care face instructajul de urgenta il costa pe patron 1600 de RON la fiecare trei luni. Ce presupune acest instructaj? Un teanc de hartii. Atat.

“Eu ar trebui sa stau linistit ca mi-am facut treaba. Dau niste hartii personalului, ei le citesc, daca le citesc, le semneaza si asta a fost. Dar in caz de incediu, de fapt, nimeni nu stie ce are de facut”, spune Sorin. In locul acelui teanc de hartii pe care nu le citeste nimeni Sorin ar vrea sa vina mai bine un pompier si sa le explice direct oamenilor ce e de facut si care sunt masurile de aparare impotriva incendiilor, adaptate la specificul localului.

Nimic nu e adaptat, insa. Se opereaza, de cele mai multe ori, doar cu sabloane. Desi are o cafenea, adica nu serveste mancare, are contract cu o firma care colecteaza oase. Daca nu ar fi avut contractul primea amenda, spune Sorin. La un control de la primarie l-au intrebat daca clapetele de la gurile de aerisire sunt anti-incediu. A intrebat la randul lui daca e obligatoriu sa fie anti-incediu. I s-a spus ca nu, dar ca ar fi bine sa fie asa.

Una calda, una rece

Sorin recunoaste ca nu toti cei care vin in controale sunt asa. “Cei mai profesionisti sunt cei de la ANAF. Eu nu am avut nimic sa le reposez. Au venit, si-au facut treaba si au plecat. Se uita daca ai anumite acte, daca le ai bine, daca nu, platesti amenda. Dar nu stau cu orele, poate, poate gasesc o chichita pentru care sa te amendeze.”

Multe din reguli, arata Sorin, sunt incalcate pentru ca oamenii cred ca ele sunt inutile. Prea multe hartii degeaba. Si atunci pur si simplu unii renunta. A trecut si el prin astfel de momente.

I s-a defectat memoria casei de marcat. Ai voie sa functionezi asa doar 72 de ore. De fapt, spune Sorin, ai doua variante: inchizi sau functionezi in ilegalitate pana la rezolvarea problemei. La el a durat sapte zile pentru a putea rezolva problema, asa ca patru zile a fost in ilegalitate.

De ce sapte zile? In prima zi a obtinut constatarea de la firma care ii furnizase casa de marcat. Cu aceasta constatare a mers la administratia fiscala, unde a trebuit sa duca sase acte. Acolo a aflat ca din dosar ii lipseste un act, numarul de ordine de la casa de marcat.

Pentru ca nu il mai avea a trebuit sa dea anunt la ziar ca l-a pierdut si sa astepte alte doua zile pentru a primi unul nou. A mers apoi din nou cu toate actele pentru fiscalizare. I s-a comunicat ca nu e la biroul potrivit si a fost trimis in alta parte. Acolo, dupa o asteptare de doua ore, functionarii i-au comunicat ca nu si-a luat un bon de ordine. Ii cereau practic sa revina luni. Era vineri.

“M-am facut pres in fata lor numai sa rezolv problema. Nu mai puteam sa stau asa un weekend intreg.” Ca sa afle de ce are nevoie si ce pasi trebuie sa urmeze pentru a-si rezolva situatia Sorin a sunat in stanga si in dreapta la colegi din breasla care trecusera printr-o astfel de situatie.

La vremuri noi, tot noi

Daca a invatat ceva in cei 15 ani de cand lucreaza in domeniu este ca e nevoie de legi noi, de legi clare. Si ar mai fi nevoie de ceva, crede Sorin. De o altfel de atitudine din partea celor care vin in controale: “Nu veni sa imi rupi capul. Vino, spune-mi ce nu e in regula, da-mi o luna la dispozitie sa remediez situatia si vino dupa o luna din nou in control. Daca dupa o luna nu am facut nimic, atunci rupe-mi capul.”

Si mai e o problema pe care o observa Sorin. Pentru ca legile nu sunt clare oamenii din localuri iau de bun tot ce le spune omul venit in control. Daca cel venit in control ii spune ca are nevoie de contract pentru un lucru, patronul o sa il faca fara sa fie sigur ca e obligatoriu. La fel, daca inspectorul unei autoritati da asigurari de legalitate prin urmarea unui pas sau a altuia, patronii considera ca s-au achitat de toate obligatiile.

Dupa incendiul din Colectiv, Sorin e convins ca oamenii vor fi mai atenti la eventualele pericole. Se poate intampla insa si un lucru negativ, crede Sorin. Ca aceia veniti in control de la pompieri, aceeasi de pana acum, sa primeasca o putere incredibila si sa faca un exercitiu de forta, dupa ce ani la rand au fost primii care au ignorat posibilitatea producerii unor tragedii.

“Asta nu e corect!”, se enerveaza Sorin. “Unde au fost oamenii astia pana acum?”