Unde mergem noi, Niculae?

Mergem inainte cu protestele de strada care au urmat adoptarii infamei ordonante de modificare a legislatiei penale (intre timp abrogata de Guvern). Dar unde mergem noi, Niculae? - cum frumos ar mai intreba si Moromete din insoritul Teleorman, daca Moromete ar mai trai ori daca Teleormanul ar fi insorit.

0

Unde ne aflam? Iata-ne, la rascruce. Romania este acea tara in care daca iti chemi un instalator in casa mai trebuie sa stai dupa el, sa-l supraveghezi, sa nu-ti faca prapad (va invoca, desigur, si greaua mostenire – cine v-a facut lucrarea asta? si-a batut joc!). Pai, altfel cum? Si nici macar nu conteaza daca e meserias omul sau nu, pentru ca asta e mentalitatea dominanta: trebuie pazit.

Apoi, daca te duci la un service auto, sa schimbi o bujie de pilda, cam stai geana pe mecanic, sa nu te trezesti si fara motor. Cum, nu stiati?

Aceasta este Romania din urma, cea de care nu ne-am vindecat (si n-o sa ne vindecam doar cu iesitul in strada), Romania fabricilor de demult din care nu te intorceai acasa cu mana goala. Cine mergea la serviciu si nu punea mana? Prost sa fii! Haideti sa fim seriosi, vorba aia.

Aceasta suma de clisee impletite cu adevaruri ne reprezinta poate cel mai bine. Nu cunoastem nicio fraza care sa fie acceptata, daca nu in unanimitate, atunci in larga majoritate, de poporul nostru (poate doar ideea ca tuica vindeca orice, de la gripa la leucemie si cancer la creier).

Insa!…insa subzista in subconstientul nostru ca astia – oricare ar fi eitrebuie paziti.

E normal, in fibra poporului, pana la urma, sa se mute societatea in strada, sa-i pazeasca pe astia din Guvern ca sa nu fure tara cu totul. La scara mai mica a fiecarei zile oricum fiecare pazeste pe cineva sa-si faca treaba.

Piata Victoriei poate fi si o imagine marita a Romaniei cam mici in care ne invartim, subzistand, fiecare dintre noi.

Iata si recomandarile saptamanii.

 

Ce nu poate lasa in urma Diana Oncioiu

  • Un loc

Un loc in care vedete sunt vinul bun (de toate soiurile), painea proaspat scoasa din cuptor (doar pe baza de maia, in diferite variante, ba cu seminte, ba cu fructe, ba cu nuci sau rosii uscate), platourile cu branzeturi si mezeluri de la producatori locali. Si daca ele sunt vedetele, totul e musai sa fie construit in jurul lor, de la design pana la meniu.

La Paine si Vin (abia deschis, nici n-a implinit inca o saptamana de viata) esti rasfatat, incantat si convins sa revii. Pe Brezoianu, la numarul 4.

  • Un oras

Este un oras in care retrocedarile ilegale sau la limita legalitatii au imbogatit politicieni si oameni de afaceri, dar au si bagat un primar de sector la inchisoare. Este un oras in care legea o fac combinatiile. Este #OrasulSubteran, o serie de articole de citit pe .

  • O alta coperta, acelasi personaj

Presedintele Donald Trump nu ii inspira doar pe cei de la Der Spiegel sa dea coperti foarte bune (le-ati vazut saptamana trecuta in Recomandari). Inspirati sunt si cei de la TIME. Ultima nazbatie AICI. Altele AICI.

 

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • O carte

In umbra esafodului, de Carol Birch. Editura All.

  • O alta carte

Iubiri caraghioase, de Milan Kundera. Editura Humanitas.

  • O alta carte

Fara un sfant prin Paris si prin Londra, de George Orwell. Editura Polirom.

  • Si inca o carte

Firmanul orb, de Ismail Kadare. Editura Humanitas.

  • Si ultima carte 

Masenka, de Vladimir Nabokov. Editura Polirom.

  • Un spectacol de teatru

Artists talk, la ARCUB.

  • O salba de harfe

AICI.

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • Opozitie, nu rezistenta

O lectie si pentru noi, nu doar pentru americani, AICI.

  • Jocul de-a bordelul securitatii nationale

Cateva observatii despre trecutul nostru recent, de la Dorin Tudoran, AICI.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.