Uniunea Europeana a celor fara adapost

• Dela0.ro a analizat fenomenul crizei locuintelor sociale in regiune si in Uniunea Europeana, intr-un demers menit sa gaseasca posibile solutii viabile pentru toate tarile. Suferinta familiei Moldoveanu, evacuta in martie 2013 din casa din strada Sabinelor, Bucuresti sau a sutelor de locuitori din strada Iacob Andrei din Ferentari – cazuri despre care am scris – nu difera cu nimic de ceea ce simt miile de unguri ajunsi pe strazi sau polonezii fara adapost.
• Difera, insa, reactia autoritatilor. Pentru ca o miza atat de mare cum este spatiul de locuit atarna uneori de un capriciu de primar, dar si pentru ca cei mai afectati sunt oamenii cu venituri mici sau din categorii sociale vulnerabile, e nevoie de o schimbare a felului in care sunt tratate persoanele evacuate sau fara adapost. Asta o spun toti activistii europeni cu care am stat de vorba. Ce presupune, insa, schimbarea si cum se poate face aflati din textul de mai jos.

Un bilant recent publicat pe site-ul organizatiei Activewatch suna astfel: in Bucuresti, la inceputul toamnei anului curent, aproape 6.300 de persoane locuiesc pe strada, dupa ce au fost evacuate din locuintele lor, sub diverse motive. Dintre acestea, 1.200 sunt copii. O data la trei luni, autoritatile Capitalei arunca in strada in jur de 200 de persoane.

Fie ca locul se cheama Vulturilor, Iacob Andrei, N.D. Cocea, Serban Voda sau strada Cantonului, povestea e cam aceeasi: chiriasi ai statului de dinainte de revolutie sau oameni cu venituri mici tolerati de cate un proprietar primesc intr-o zi o hartie care ii anunta ca trebuie sa isi paraseasca locuintele pana la un anumit termen limita. Daca nu pleaca, la termenul limita sunt evacuati.

 

I. O problema europeana

Intr-un raport publicat in primavara anului 2013, un think tank al Parlamentului European sublinia ca nu exista o definitie comuna tuturor tarilor membre ale Uniunii Europene privind locuintele sociale. Politicile din domeniu variaza si ele foarte mult de la tara la tara, dar provocarea e aceeasi: 120 de miloane de oameni se afla in risc de saracie si excluziune sociala si au nevoie de locuinte pe care sa si le poata permite.

Contextul economic nu e deloc incurajator, se mai mentioneaza in acelasi raport: criza financiara a adancit dezechilibrele sociale, preturile de pe piata imobiliara sunt inca mari, iar traiul cotidian e tot mai scump.

Cifrele incluse in document arata ca, de exemplu, in Romania, in 2009, din totalul locuintelor noi, doar 4% erau locuinte sociale, destinate grupurilor vulnerabile, iar tendinta era descendenta. In 2013, procentul coborase sub 2%.

Statistica europeana arata ca 20% dintre cetatenii UE consuma macar 40% din bugetul lunar doar pe cheltuielile locative (chirie, credit ipotecar etc.).

In plus, un alt raport publicat la inceputul lunii mai indica faptul ca, din 2008 incoace, a crescut semnificativ la nivel european numarul celor care au probleme in gasirea unei locuinte pe care sa si-o poata permite.

Ingrijoratoare este si cresterea numarului celor care au ramas fara locuinte, ca urmare a crizei economice din ultimii ani. Din pacate, concluzioneaza autorii raportului european, niciuna dintre tarile membre UE nu a reusit sa gaseasca o solutie structurala pentru a oferi locuinte sociale la preturi accesibile, si care sa serveasca ca model pentru crearea unei politici comune pentru toate statele membre.

Procentul de locuinte sociale (inclusiv cele cooperative) din totalul locuintelor, in 17 dintre tarile UE

Sursa: Eurostat

Una dintre posibilele solutii identificate si sustinute la nivel european este sprijinirea construirii de locuinte publice si sociale, dar si de cooperative de locuinte – forma de asociere prin care oamenii creeaza cooperative non-profit prin intermediul carora pot suporta mai usor cheltuielile locative.

O alta solutie care ar putea functiona este crearea unui fond european de investitii strategice pe mai multe domenii cheie, care sa dispuna de 315 miliarde de euro in urmatorii trei ani, bani care vor fi gestionati prin Banca Europeana de Investitii si vor merge direct in crearea de noi locuri de munca ceea ce ar reduce numarul somerilor si, indirect, al persoanelor ramase fara locuinte.

Dar, in ciuda anuntului facut de presedintele Comisiei Europene la finalul lui 2014, nici Parlamentul, nici Consiliul European nu par inca dispuse sa includa pe agenda lor o referire specifica despre cum vor fi folositi acesti bani, dintre care o parte este destinata pentru crearea unei infrastructuri de locuinte sociale accesibile.

Insa, pana reusesc principalele institutii europene sa se puna de acord, Federatia „Housing Europe”, o retea de 42 de organizatii din 22 de tari europene – dintre care 18 sunt membre UE – crede ca suma ar putea fi investita cu succes in modernizarea locuintelor in care stau familii sarace.

Potrivit raportului pe 2015 al Federatiei astazi, in intreaga Uniune Europeana, exista mai multi oameni fara adapost ca acum sase ani si nici nu exista suficiente solutii accesibile ca pret. 

 

II. Cateva situatii din Romania

• 17 august 2015

Aproape 50 de persoane, dintre care jumatate minori, au fost evacuate din locuintele lor improvizate  – cu acordul proprietarului – pe un teren de pe strada N.D. Cocea 48b. Ele stateau aici de peste 15 ani, dar dupa decesul proprietarului terenului, Primaria Sectorului 5 a decis sa ii evacueze, dand curs unei solicitari a unui investitor care cumparase terenurile vecine. Organizatia Activewatch noteaza ca respectiva evacuare s-a facut fara nicio ancheta sociala si fara oferirea unor solutii de cazare.

• 15 septembrie 2014

Aproape 100 de persoane au fost evacuate din strada Vulturilor, nr. 50, si au ajuns sa locuiasca in strada. Dosarele lor de cereri de locuinta sunt complete si la zi, dar se face anul de cand stau in strada si Primaria Sectorului 3 nu a gasit o solutie.

Desi legea le da fostilor chiriasi evacuati prioritate la obtinerea de locuinte sociale, la cateva sute de metri de Casa Poporului, realitatea spune o cu totul alta poveste: una despre supravietuire in conditii insalubre, in strada, in frig, peste care se suprapune si o poveste a solidaritatii, dar si una a indiferentei autoritatilor.

Pe faimoasa lege 10/2001 nu se mai fac retrocedari de anul trecut, dar sute de oameni inca risca sa ajunga in strada. In tribunale sunt pe rol dosare deschise pe fondul acestei legi care, cel mai probabil, vor genera noi valuri de evacuari.

– Dom’ Primar, stau in strada de 2 luni cu 4 copii mici.

– De ce nu ati acceptat ce v-am oferit ? (referindu-se la adaposturile pentru oamenii strazii)

– Dom’ Primar, pai cum sa stau eu separat de nevasta si copiii mei ?

– Pai si e mai bine in strada ? E o solutie temporara, pana “va gasiti” altceva. A, nu doriti asa, voi vreti ceva permanent, nu ? Permanent s-ar putea sa nu se poata.

– Pai cum sa ne gasim altceva, dom’ Primar, cu ce ? Ca muncim, platim, dar..

– Daca munciti, atunci de ce nu mergeti sa stati cu chirie? E plin orasul de apartamente!

Dialogul e cat se poate de real si a avut loc in data de 10 noiembrie 2014, la Primaria Sectorului 3, in prezenta unui jurnalist italian, care ulterior consemna dispretul afisat de edilul Robert Negoita si lipsa lui de interes in solutionarea problemei respective.

 

Intr-un jurnal online, evacuatii de pe Vulturilor redau scene din viata in strada. Din varful functiei sale, primarul Robert Negoita flutura promisiunea a 100 de locuinte, ulterior se face ca a uitat, intra in scena viceprimarul care nu stie de evacuati, n-a vazut, n-a auzit, iar cele 100 de locuinte, ei, nu-s chiar 100 si nici nu sunt gata.

Activewatch noteaza intr-o postare pe site-ul propriu: Evacuarea este una tipica pentru modul in care autoritatile locale din Bucuresti inteleg sa abordeze problema locuirii pentru persoanele aflate in situatie de saracie extema. Preocupate mai degraba de investitiile din mediul privat si de “alinierea Bucurestiului la cele mai inalte standarde”, autoritatile locale din Bucuresti uita de mandatul fundamental de protectie sociala pentru cei mai vulnerabili cetateni ai orasului.

In plus, subiectul evacuarilor abuzive e strans legat de mafia imobiliara, caracatita in care au intrat recent si procurorii anticoruptie, odata cu dosarele deschise impotriva fostei sefe de la DIICOT, Alina Bica, si a unor oameni de afaceri, printre care si Dorin Cocos, fostul sot al Elenei Udrea.

Cum functiona morisca si cum erau pacaliti si aruncati in strada chiriasii, dar mai ales ce averi fabuloase s-au cladit pe spatele lor si cu acordul – uneori tacit, alteori complice – al autoritatilor puteti citi intr-un dosar realizat de Rise Project.  

Activistii, evacuatii, rudele si prietenii lor si organizatiile non-profit raliate cauzei s-au reunit intr-o miscare sociala numita Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire. Scopul ei este atat sa ii indrume pe cei aflati in risc de evacuare si sa ii ajute pe cei care locuiesc in strada, cat si sa puna presiune pe autoritati si sa determine o reactie a opinii publice care, ulterior, ar putea genera si schimbari in comportamentul primarilor de sector. 

 

III. In regiune

• Ungaria

Una dintre cele mai grave situatii privind respectarea dreptului la locuire e in Ungaria, unde, in ultimii doi ani, a crescut ingrijorator numarul persoanelor ramase fara adapost. Dintre acestea, mai mult de un sfert au ajuns in strada dupa ce nu si-au mai putut achita ratele la banci.

Una dintre activistele din Budapesta, Zsuzsanna Posfai, membra a miscarii Orasul pentru toti, spune franc ca Ungaria se confrunta cu o grava criza a locuintelor, dublata de reactii „cel putin ciudate” ale autoritatilor locale si centrale. Pe masura ce numarul celor ramasi fara adapost creste, proportional se mareste si numarul locuintelor ramase neocupate, iar autoritatile nu par dispuse sa caute sa rezolve problema in vreun fel.

Totusi, o decizie din octombrie 2014 a Curtii de Apel din Budapesta da, intr-un caz fara precedent, dreptate unor persoane evacuate de catre autoritati. Demersul din 2011 al municipalitatii de a demola cateva baraci ridicate pe un teren viran si de a evacua cele sase persoane care locuiau acolo a fost declarat ilegal de magistrati.

Decizia curtii venea dupa o serie de masuri metropolitane in total dezacord cu nevoile locative ale rezidentilor orasului. Nu trecusera prea multi ani din iarna lui 2010 cand primarul orasului, Istvan Tarlos, si-a anuntat planul de a “curata” centrul de persoanele fara adapost.

Tot pe-atunci, Parlamentul a intarit randurile impotriva celor fara venituri si a introdus pedepse pentru cei care ocupau spatiile publice peste noapte. De ceva ani miscarea Orasul pentru toti protesteaza adesea pe strazile incarcate de istorie ale Budapestei si cere o politica locativa coerenta si sprijin real pentru persoanele evacuate si pentru cei fara adapost.

O alta voce dintre activistii si cercetatorii fenomenului din Ungaria, Mariann Dosa, critica aceeasi lipsa a unei politici coerente. Ea spune ca dintre toate grupurile sociale cei mai afectati sunt romii, care au parte atat de conditii de trai grele, cat si de venituri fluctuante, din cauza carora le este greu sa sustina o chirie sau sa achite un imprumut pentru o casa. Din punctul ei de vedere, cea mai buna solutie in Ungaria ar fi introducerea de chirii sociale corecte si la care sa aiba acces toate categoriile aflate in risc.

Peter Bakos, membru al organizatiei ReFoMix care lupta pentru drepturile sociale ale persoanelor fara adapost, intareste spusele colegelor sale si aduce si cateva cifre pentru a da dimensiunea fenomenului.

In 2014, in Ungaria, spune el, in jur de 48.000 de persoane s-au aflat in situatia de a dormi in strada, solicitand ajutor din partea autoritatilor. Una dintre 12 persoane fara adapost avea, in 2014, un loc de munca constant, iar trei din 12 gaseau de lucru ocazional. In plus, patru din zece persoane fara adapost se aflau in strada de mai putin de 12 luni.

• Polonia

Kasia Gajewska, o cercetatoare din Polonia care si-a dedicat mult timp studierii fenomenului, se raporteaza la problema persoanelor evacuate din doua perspective: cea locala, prin prisma experientei de acasa, si cea regionala si europeana.

In schimbul de e-mailuri cu Dela0.ro ea isi exprima indignarea ca in multe tari europene sunt probleme din ce in ce mai mari cauzate de saracie, care inchide toate usile pentru cei fara venituri. “Mi se pare incredibil ca in Ungaria nu exista o lege care sa interzica evacuarea oamenilor in strada”, scrie ea, explicand ca in Polonia o astfel de lege adoptata in 2005 a reusit sa rezolve o mare parte din probleme.

Practic, municipalitatile nu pot evacua oameni daca nu au solutii locative pentru ei. Odata cu aceasta lege s-au gasit si alternative accesibile pentru persoanele aflate in risc de evacuare. Cum au reusit polonezii sa construiasca o legislatie coerenta? Raspunsul e simplu: a existat presiune serioasa din partea a numeroase organizatii, care au construit impreuna o miscare „grassroots” (la firul ierbii, care incearca rezolvarea problemelor exact acolo unde acestea se produc, n.r.)

• Cehia

Si Cehia se poate lauda cu o legislatie bine pusa la punct in domeniu, explica Karel Vostry, membru al uneia dintre asociatiile locale care protejeaza drepturile chiriasilor. Nu legislatia e problema la noi, spune el, si nici relatia proprietar-chirias, care e foarte bine reglementata si lipsita din abuzuri. Abuzurile apar, insa, in relatia dintre chiriasi si subchiriasi si asa se ivesc si cele mai multe probleme legate de evacuari abuzive.

Cat despre locuintele sociale, Karel Vostry spune ca aici problemele se nasc pentru ca autoritatile au transferat stocul de locuinte cu destinatie sociala catre companii private si au pierdut controlul asupra criteriilor de eligibilitate. Dar, completeaza el, lucrurile incep sa se indrepte in ultima vreme, mai ales ca exista fonduri europene disponibile in Cehia exact pentru asta.

Cu ajutorul organizatiilor din domeniu a fost creat, la nivel de guvern, un document concept care sa schimbe paradigma. Odata cu adoptarea lui, practic ar intra in vigoare principiul care acorda prioritate la gasirea unei alte locuinte celor evacuati sau fara adapost.

• Romania

Cu doar cateva zile inainte de ridicarea primarului Sorin Oprescu de catre procurorii anticoruptie, criteriile de acordare a punctajelor pe baza carora cresc sansele de a primi o chirie intr-o casa a statului au fost modificate la nivel de Capitala.

Birocratia asociata acestui demers e colosala: o persoana fara adapost are de strans 20 de acte si hartii oficiale la dosarul depus la Comisia de evaluare a situatiilor sociale deosebite in care se gasesc cetatenii municipiului Bucuresti solicitanti de locuinte sociale.

Schimbarea recenta a punctajelor care se acorda la criteriul categorii sociale inseamna ca, pentru a obtine o locuinta sociala, cel mai bine este sa fii tanar dintr-un centru de ocrotire sociala (20 de puncte), pensionar, vaduva, fost detinut politic, veteran de razboi sau urmas al acestora (15 puncte), salariat, repatriat sau persoana cu studii superioare (10 puncte). Somerii, insa, primesc doar 2 puncte.

La categoria situatia locativa actuala, cele mai multe puncte le primesc fostii chiriasi evacuati din imobile retrocedate (15 puncte) si familii evacuate de la aceeasi adresa (10 puncte).

In proiectul de hotarare locala semnat de Oprescu si aprobat de Consiliul General al Municipiului Bucuresti se specifica negru pe alb ca exista un numar foarte mare de cereri de locuinte sociale si ca departajarea este foarte dificila.

Membri in Comisia constituita pentru repartizarea locuintelor sociale la nivel de Bucuresti sunt consilierii Horatiu Panaitescu, Gabriel Naghi, Felix Mihai Tache si Ionel Cristinel Deaconescu. 

CIFRA

4 milioane de persoane fara adapost traiesc, sub cerul liber, in UE

IV. Cateva exemple de succes

Modelul olandez

O organizatie non-profit din Olanda, cu sustinerea unui fond pentru locuinte, a pornit, in 2008, un proiect de locuinte sociale pentru varstnici si mame minore, doua dintre grupurile sociale vulnerabile.

Complexul a fost gata in 2012 si cuprinde 17 cladiri in care locuiesc mame adolescente si persoane in varsta, abordarea sociala fiind ca acest tip de coabitare are beneficii pentru ambele grupuri, tinerele avand nevoie de experienta de viata a varstnicilor, iar cei din urma dorindu-si compania tinerelor.

Un proiect englezesc

O idee nascuta in 2008 a fost pusa in practica doi ani mai tarziu, iar in 2011 primii chiriasi s-au mutat aici. E vorba de centrul Passivhaus din Coventry, Marea Britanie, o idee de locuinte sociale eficiente energetic.

Construite pe tiparul caselor „verzi”, complexul cuprinde 23 de cladiri eficiente energetic, cu facturi mici si deci accesibile persoanelor cu venituri reduse.

 

La un an dupa ce s-au mutat in noile locuinte, 83% dintre chiriasi s-au declarat satisfacuti de confortul termic in lunile de iarna, potrivit unui raport al companiei care a construit complexul, Orbit Heart of England.  Mai mult, 95% dintre ei au apreciat chiriile reduse si conditiile din apartamente sau case.

O idee frantuzeasca

Autoritatile din arodismentul XIX din Paris au renovat un vechi spital de acum doua secole si, in 2010, l-au redeschis ca centru de locuinte pentru mame tinere, chiriasi cu venituri mici si batrani.

Proiectul a durat sapte ani si acum cuprinde 100 de apartamente pentru familii cu venituri reduse, 10 locuinte pentru persoane cu dizabilitati severe, un adapost cu 100 de paturi pentru batrani, o gradinita cu 60 de locuri si un centru de consiliere psihologica si ingrijiri medicale pentru mame si copii.  

Inspiratie latina

La finalul anului, in Bologna, Italia, se va dechide un complex de locuinte pentru persoane cu venituri mici, in urma unui proiect realizat de municipalitate cu ajutorul a trei organizatii non-guvernamentale.  Terenul pe care se ridica aceste imobile apartine primariei, dar era nefolosit de cativa ani. La final, 43 de locuinte sociale vor fi date in folosinta unor familii cu venituri mici.