N-avem drumuri – pe cale de consecinta, si in anul de gratie 2017 traversarea tarii de la sud-est la nord-vest este un cosmar. Cu masina, tot faci spre zece ore de la Bucuresti pana in oricare dintre vamile cu Ungaria.
Cu trenul e si mai greu, nu mai departe de saptamana trecuta o garnitura a Cailor Ferate Romane a parcurs distanta Oradea – Mangalia in 22 de ore. Practic, in acelasi interval orar se putea merge dus-intors cu avionul pana la New York.
Asta e viteza cu care lucrurile – si oamenii – se misca in tara noastra la acest moment.
Neavand drumuri, avem – totusi – rabdare. Si tot ca-n fiecare an, sfarsit de saptamana dupa sfarsit de saptamana, cozi motorizate interminabile serpuiesc pe indragitul Drum National 1.
Intaiul al tarii, deci – si ce frumos se parcurge distanta dintre Predeal si Comarnic, cu o viteza medie de 15-20 de kilometri pe ora! Iar oamenii nu-si pierd cu totul mintile, ba chiar revin cu fiecare sezon sa intregeasca sirul – unul deloc indian, ci cat se poate de romanesc.
Aglomeratie pe sosele stramte, aglomeratie si pe culoarele la fel de stramte ale diverselor institutii! Iata, de pilda, situatia cu pasapoartele, pentru obtinerea carora in fiecare vara se bulucesc cetatenii pe la ghisee.
E frumos: sistemul online nu mai serveste la nimic de cateva luni bune (rezervarile sunt facute pana in toamna), asa ca poti sa iei bon de ordine si sa te asezi pentru 4-5-6 ore la o coada. Pe final de sezon s-au prins si autoritatile noastre ca e o situatie care necesita rezolvare, asa ca au infiintat puncte de lucru prin mall-uri.
Punem ramasag ca, strict procedural, tot la rascrucea acestei probleme ne vom afla si vara viitoare? Precum zapezile iernii, nici aglomeratia estivala nu poate fi preintampinata.
Asta e viteza cu care lucrurile – si oamenii – se dezmeticesc in tara noastra la acest moment.
Despre cum Bucurestiul bate pasul pe loc de un deceniu, timp in care capitala Sloveniei – de exemplu – a ajuns model european de sustenabilitate, a scris cu date si verb (ambele ascutite) colegul Vlad Stoicescu. Ii gasiti toate argumentele dupa aceasta introducere.
Si iata, in prag de toamna, luam in primire alte si alte probleme pe care le-am mai intampinat. Aflam, de pilda, ca elevii de clasa a V-a nu vor avea manuale in primele doua luni de scoala, pentru ca s-a produs o eroare la nivel ministerial.
Eh, ne descurcam, nu-i deloc primul an cand se intampla asta – ba chiar sa primim cu bucurie faptul ca macar unele clase vor debuta cu manuale pe banci. Iar asta-i doar problema de forma – intrucat fondul e si mai greu de pus intr-o matca a normalitatii.
Dela0.ro a scris in urma cu niste ani despre felul dezastruos (adica mincinos, raportat la fapte, si periculos, raportat la efecte) in care manualele de istorie pentru liceu trateaza perioada dictaturii antonesciene. Credeti ca s-a schimbat ceva in programa de profil?
Asta e viteza cu care lucrurile – si oamenii – se raporteaza la realitate in tara noastra la acest moment.
E de remarcat, totusi, ca in ciuda lentorii noastre istorice, unele lucruri chiar se misca repede, de cele mai multe ori atunci cand diferite chestiuni mizerabile necesita o discreta bagare sub pres.
Sa ne amintim de viteza Serviciului Roman de Informatii in a stinge povestea cu spioni & siguranta nationala Ghita-Coldea. Pentru a nu face rau institutiei, dar fara a explica deloc contextul vacantelor sale cu Sebastian Ghita (pe banii lui Sebastian Ghita), atotputernicul general s-a retras din SRI.
De aceeasi viteza a dat dovada saptamana trecuta si Biserica Ortodoxa Romana in scandalul sexual de la Episcopia Husilor. Arhiereul locului, care apare in cateva filmari cam lumesti si a fost santajat de cativa prelati din subordine in vederea obtinerii unor foloase materiale, a decis intr-un final sa se retraga din cler. Pentru a nu afecta imaginea Bisericii, asa a comunicat public Sinodul BOR. Judecata faptelor – de pe pozitii clericale – nu s-a mai produs si nici nu se va mai produce.
Iata si recomandarile saptamanii.
Ce nu poate lasa in urma Diana Oncioiu
Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei
-
O salba de harfe
-
Intamplari din vacanta de vara
-
O carte
-
O situatie romaneasca
-
Raspunsurile domnului Stanescu
Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu
-
Bucuresti – Ljubljana. Un deceniu
