un text de Diana Oncioiu & Vlad Stoicescu (Dela0.ro), Jakab Villő Hanga (Átlátszó Erdély), Andreea Pavel & Cristian Leonte (Info Sud-Est), Tudor Chiriac (Monitorul de Botoșani), Vasile Hotea-Fernezan (TVR Cluj)
Timp de aproape un an de zile am publicat în cadrul proiectului jurnalistic Media X Files articole despre cauzele, manifestările și consecințele fenomenelor asociate violenței împotriva femeilor.
Această plagă socială nu înseamnă deloc doar violență conjugală. Există multiple declinări ale fenomenului, care acoperă o plajă considerabilă – de la discriminarea comunitară sistematică până la instrumentarea judiciară defectuoasă a abuzurilor sexuale.
Am scris în cadrul proiectului despre traficul de persoane (suntem un rezervor european de femei traficate!), despre fenomenul mamelor minore, despre inegalitatea de gen, despre proiectele eșuate ale statului și despre lipsa serviciilor și a politicilor publice specifice, despre felul în care justiția gestionează infracțiunile sexuale sau despre felul în care comunitatea percepe fenomenul violenței împotriva femeilor.
Media X Files înseamnă astăzi aproape 20 de investigații, reportaje și materiale video care pun înaintea societății românești o oglindă.
Nu-i deloc un chip plăcut privirii – dar jurnalismul la care ne-am angajat și-a propus să identifice și să expună hibe structurale, nu să facă exerciții de PR. Le lăsăm pe cele din urmă în sarcina politicienilor – deși considerăm că ar trebui să se ocupe cu prioritate de înțelegerea și abordarea solidă a contextelor violenței împotriva femeilor, și abia apoi de tăieri de panglici și discursuri vag mobilizatoare.
Niciunul din parametrii statistici asociați fenomenului nu justifică astăzi inventare politice laudative și optimiste. De fapt, pentru combaterea violenței împotriva femeilor, politicienii români (bărbați și femei laolaltă) au făcut foarte puține, deși sunt factorii publici de la care societatea așteaptă (în mod legitim) să acționeze consistent și eficient.
Proiectul Media X Files
Sub coordonarea editorială a Dela0.ro, reporteri din șase redacții de presă scrisă (Info Sud-Est, Ziarul de Iași, TVR Cluj, Átlátszó Erdély, Monitorul de Botoșani și Dela0.ro) au documentat și publicat, până în vara anului 2021, materiale jurnalistice în română și maghiară care au abordat subiecte din sfera violenței asupra femeilor.
Proiectul Media X Files a fost gestionat editorial de Dela0.ro și realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent – CJI cu sprijinul financiar al Ambasadei Regatului Țărilor de Jos în România.
Violența împotriva femeilor nu se reflectă, însă, doar în inacțiuni politice – ci, în bună măsură, și în felul în care este formată această clasă politică. Dacă parlamentul este forul reprezentativ al democrației noastre și dacă democrația românească se confruntă în mod sistematic cu efectele violenței împotriva femeilor, atunci femeile din politică (sau care aspiră la implicare partizană) sunt la rândul lor posibile victime ale fenomenului.
Cu acest raționament în minte, am decis la finalul proiectului Media X Files să întrebăm toate senatoarele și deputatele din Parlamentul României despre propriile experiențe negative. Am vrut să vedem cu ce forme de violență s-au confruntat în viața privată, dar și în cea profesională, cum arată politica pentru o femeie, dar și cum văd fenomenul violenței împotriva femeilor și ce pot face din poziția pe care o au pentru a schimba lucrurile.
Date parțiale
Am formulat și am trimis 84 de solicitări de presă, garantându-le din start parlamentarelor că răspunsurile lor vor fi anonime. Pentru a ne asigura că primim răspunsurile solicitate, am discutat (de la caz la caz) cu lideri ai grupurilor parlamentare, cu purtători de cuvânt ai partidelor, consilieri sau diferiți politicieni. Toți ne-au asigurat că solicitările noastre au ajuns la destinație și că vom primi răspunsuri.
Într-un final, după aproape o lună de insistențe și așteptare, am făcut inventarul demersului jurnalistic. Cele 84 de solicitări s-au soldat cu 18 răspunsuri. Opt parlamentare PSD, cinci parlamentare USR, patru parlamentare PNL și o parlamentară de la UDMR au dat curs invitației noastre.
Iată întrebările transmise celor 84 de politiciene alese în legislativul național:
1. V-ați confruntat vreodată, în viața privată, cu atitudini de discriminare / hărțuire / agresiune sau orice fel de acțiuni / reacții ce pot fi încadrate în sfera generală a fenomenelor de violență împotriva femeilor?
2. V-ați confruntat vreodată, în viața profesională, cu atitudini de discriminare / hărțuire / agresiune? În cazul unui răspuns afirmativ, puteți da un exemplu?
3. V-ați confruntat cu atitudini de discriminare / hărțuire / agresiune de când ați intrat în politică? Puteți da un exemplu (sau mai multe)?
4. De când v-ați început cariera politică (și, cu precădere, mandatul parlamentar) v-ați confruntat cu manifestări tip hate speech (pe email sau pe rețelele de socializare)? Puteți oferi un exemplu?
5. De când ați intrat în politică v-ați confruntat cu situații în care ați resimțit că:
– părerea dumneavoastră contează mai puțin pentru că sunteți femeie?
– nu ați fost promovată pentru că sunteți femeie?
– ați fost ținta unor atitudini misogine din partea colegilor?
– ați fost ținta unor atitudini misogine din partea presei?
6. Au existat situații profesionale în care ați simțit că integritatea fizică / psihică vă este amenințată? Puteți oferi un exemplu?
7. Ce ați făcut în situațiile în care ați fost discriminată / hărțuită / agresată la locul de muncă?
8. Considerați că violența împotriva femeilor (prin aceasta înțelegând, evident, mai mult decât violența domestică și violența fizică) este un fenomen prezent în România? În activitatea dvs. de parlamentar considerați că puteți face ceva pentru a combate acest fenomen? Vă motivează în vreun fel perspectiva reprezentării unor astfel de doleanțe sociale – sau credeți că există lucruri mai importante și probleme mai stringente de rezolvat pe calea intervenției legislative?
Ne-am fi dorit să obținem, în cadrul acestui efort de evaluare jurnalistică, răspunsuri de la toate parlamentarele. Considerăm că mediile statistice rezultate ar fi putut reprezenta o bună bază de plecare pentru o discuție publică despre omniprezența fenomenelor de violență împotriva femeilor.
Dacă acest flagel se manifestă constant în cel mai important for democratic, cu-atât mai mult va găsi medii propice de afirmare în satele, comunele și orașele țării.
Deocamdată însă, nici măcar cele mai puțin de o sută de femei din Parlamentul României nu au găsit că e necesar, urgent sau important să contribuie la edificarea acestui teren comun al observației. Trebuie să ne mulțumim, în cadrul efortului nostru jurnalistic, cu date parțiale. Aproape 8 din 10 deputate și senatoare n-au avut, într-o lună de zile, timpul și interesul necesare pentru a răspunde (fie și expeditiv) setului de opt întrebări.
Un bărbat le știe pe toate, o femeie nu
Cele 18 parlamentare care au ales, totuși, să ne răspundă oferă prilejul unor constatări importante (chiar dacă nu putem clama statistic că datele rezultate sunt reprezentative pentru experiențele tuturor politicienelor din legislativul național).
Cele mai multe dintre cele 18 s-au confruntat cu atitudini de discriminare / hărțuire / agresiune atât în viața privată, cât și în cea profesională. Vorbim, mai exact, de 11 din 18.
Una dintre parlamentare ne-a relatat că a fost martora agresiunilor fizice și verbale la care a fost supusă chiar mama sa.
Aceste violențe mi-au marcat copilăria, ca atare am devenit o ferventă militantă împotriva violenței îndreptate nu doar asupra femeilor, ci, în general, asupra persoanelor lipsite de apărare, indiferent că sunt copii, persoane cu nevoi speciale sau alte categorii
, ne-a scris parlamentara.
În viața profesională s-au izbit de situații în care, la o promovare sau alta, a fost preferat un bărbat.
Fiind femeie este nevoie sa muncești cel puțin de două ori mai mult ca un bărbat având aceeași profesie
, a explicat una dintre parlamentarele solicitate.
Uneori bărbații tind să fie mai violenti în exprimare, argumente, limbaj, ca formă de violență psihică, cu o femeie cu care se confruntă profesional, decât cu un bărbat. Am avut colegi care înlocuiau forța argumentului profesional și a ideilor, cu o oarecare desconsiderare umană, pe ideea că sunt femeie și nu le știu pe toate la fel ca un bărbat
, a relatat o altă parlamentară chestionată în cadrul documentării.
Discriminarea din politică
Situația nu s-a schimbat în bine nici când au făcut pasul spre politică. Tot 11 din 18 parlamentare declară că s-au confruntat cu atitudini de discriminare / hărțuire / agresiune de când au intrat în politică.
Da, de multe ori (n.r. – m-am confruntat), în special în momentele în care eram în campanie și strângeam semnături. Din nefericire, am avut și colegi care considerau că femeile nu trebuie să aibă o carieră, ci sunt bune la cratiță (din fericire, nu mai suntem colegi de partid, dar suntem în Parlament)
, ne-a mărturisit o parlamentară.
Am simțit (n.r. – de când am intrat în politică) un acut sentiment de nedreptate și senzația că trăim într-o societate în care structurile de putere sunt conduse de persoane de sex masculin
, ne-a scris o alta.
Mai mult, 15 din cele 18 senatoare și deputate care au răspuns solicitărilor Media X Files spun că s-au confruntat cu hate speech de când și-au început mandatul.
Comentarii misogine, materiale denigratoare, atacuri verbale, înjurături – toate au devenit parte din cotidian pentru majoritatea covârșitoare a acestor parlamentare.
Nu ești bună de nimic. Doar pentru că ai trecut prin patul cuiva ai ajuns unde ai ajuns
, sună unul dintre mesajele primite de către o parlamentară.
Să ne molfăi c…, să ne pupi în c… pe toți
, sună alt mesaj trimis către o altă parlamentară.
Hate Speech-ul a devenit, din păcate, o componentă zilnică a comentariilor pe care le primesc pe rețelele de socializare. Formele de hate speech cu care m-am confruntat variază de la atacuri verbale pentru simplul fapt că sunt femeie în politică și cresc în agresivitate, până la mesaje obscene și limbaj licențios
, a explicat o parlamentară.
Rămânem la capitolul politică unde aflăm din cele 18 răspunsuri primite că 6 parlamentare au simțit că părerea lor a contat mai puțin în unele momente doar pentru că erau femei. Iar 4 din cele 18 parlamentare consideră că nu au fost promovate în cariera politică pentru că erau femei.
Simt o anume barieră în promovarea corectă, bazată pe criterii și competențe, pentru că sunt femeie
, ne-a transmis o parlamentară.
9 din 18 deputate și senatoare spun că au fost ținta unor atitudini misogine din partea colegilor, dar și din partea presei.
Ce deranjează cel mai mult în relatările presei este abordarea potrivit căreia „ascensiunea profesională a unei femei se datorează nu efortului depus timp de ani de zile ci, cu siguranță, relațiilor avute cu șefii”.
În ce privește atitudinile nepotrivite ale colegilor bărbați, acestea s-au manifestat atât în plen, cât și în comisiile de lucru, spun parlamentarele. Cetățenii au văzut de-a lungul timpului mai multe scene în care politicienii și-au jignit sau denigrat colegele. Unele dintre ele au făcut ocolul televiziunilor.
În repetate rânduri am fost nevoită să fac față la diverse forme de agresiune verbală sau încercări de intimidare, inclusiv aluzii, sugestii și amenințări cu privire la integritatea mea fizică. Am fost amenințată chiar în ședința unei comisii
, a indicat în răspunsul său una dintre parlamentare.
Această mărturisire deschide un capitol aparte. Dincolo de jigniri au existat și situații în care senatoarele și deputatele care au răspuns întrebărilor noastre au simțit că integritatea fizică sau psihică le este amenințată. Mai exact, 5 din 18 s-au confruntat cu astfel de sentimente.
Redăm trei dintre răspunsuri.
Au fost momente de această natură, momente care generează disconfort şi teamă.
Da, în ceea ce privește integritatea psihică. În mod special în preajma campaniilor electorale, când atacurile se înmulțesc atât în mass-media, cât și pe rețelele de socializare.
A fost o situație când am primit mesaje extrem de dure, pe e-mailul profesional, insulte teribile, calomnii. M-am simțit în primul rând înjosită și teribil de jignită, ca femeie. Și apoi ca profesionist.
În raport cu astfel de situații în care au fost agresate, discriminate sau hărțuite, puține parlamentare au ales să depună plângeri penale sau să sesizeze Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Cele mai multe au ales strategii informale de combatere a fenomenului, centrate (în principal) pe ideea că trebuie să pară puternice, nicidecum vulnerabile.
Am încercat să nu mă aflu singură în zone slab circulate, am discutat cu apropiați despre aceste situații și am încercat să nu arăt nesigură
, ne-a răspuns o parlamentară.
Sau:
Cu fiecare ocazie am subliniat aportul pe care îl aduc femeile alături de bărbați, nu doar în politică, ci și în alte domenii de activitate
Nu am renunțat și am încercat să demonstrez că și femeile pot face lucruri
Am contracarat prin argumente ca este total nepotrivită o astfel de atitudine față de femei
, ne-au explicat alte parlamentare.
Premianți la subreprezentare
Niciuna dintre cele 18 parlamentare care au răspuns solicitării Media X Files nu a negat că violența împotriva femeilor este un fenomen omniprezent în România. Cele mai multe susțin că au constatat că, deși există câteva progrese, manifestările de violență împotriva femeilor sunt abordate în continuare ca probleme secundare, periferice.
Printre lucrurile pe care le au în vedere pentru combaterea acestui fenomen, cele 18 parlamentare menționează următoarele: îmbunătățirea cadrului legislativ, educație în școli pe tema violenței, campanii de conștientizare, servicii sociale eficiente (centre de găzduire, implicarea reală a agențiilor de ocupare a forței de muncă), extinderea termenelor de aplicare a ordinelor de protecție, sprijin financiar consistent pentru centrele de protecție, îngrijire și recuperare.
În ceea ce privește cadrul legislativ, unele dintre parlamentare susțin că lucrează deja la mai multe inițiative „care să ofere un cadru legal prin care să venim aplicat în ajutorul victimelor violenței”.
În această legislatură (2020-2024) femeile reprezintă 18% din totalul parlamentarilor români. Multă vreme (din 1990 până în 2016) prezența femeilor în legislativul național nu a depășit procentajul de 11,5%. În legislatura 2016-2020, femeile au ocupat 19,3% din fotoliile parlamentare.
De altfel, România se află în mod constant pe ultimele locuri în Uniunea Europeană la ponderea femeilor din parlament și guvern.
Nici la reprezentarea femeilor în Parlamentul European, pe state membre, nu stăm mai bine. Ocupăm penultimul loc, fiind la jumătatea mediei comunitare. Depășim doar Cipru, dintr-un motiv simplu: țara insulară nu are nicio reprezentantă în PE.
Acest material prezintă faptele așa cum au reieșit ele din documentarea jurnalistică. Ambasada Regatului Țărilor de Jos nu este responsabilă pentru conținutul materialului și acesta nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Ambasadei Regatului Țărilor de Jos.
