Bietul Bode, doctorandul care nu a cunoscut tehnica citării

0

 „Ce poată să facă un rector este să vorbească corect despre principii, să le scoată în față, să nu se teamă să vorbească despre aceste principii, care după aceea se aplică la oricine intră în sfera definită de aceste principii„, spunea Daniel David, rectorul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, în contextul acuzațiilor de plagiat formulate la adresa premierului Nicolae Ciucă.

 „Luând în calcul preocuparea constantă a Universităţii Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB) pentru păstrarea celor mai înalte standarde academice şi pentru o cultură a integrității academice și sociale, cerem Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) să analizeze în regim de urgență sesizarea depusă de un deputat USR privind suspiciunile de plagiat în cazul tezei de doctorat a premierului Nicolae Ciucă”, era – în același context al plagiatului premierului Ciucă – poziția exprimată public de UBB.

 „Integritatea academică trebuie să fie clar un pilon al mediului academic, iar la UBB o tratăm foarte serios. Noi încercăm să ducem stindardul eticii cât mai sus, însă trebuie o cultură a eticii și o masă critică în universitățile din România care să facă acest lucru”, declara și președintele Comisiei de Etică a UBB Dacian Dragoș în contextul mai recent al acuzațiilor de plagiat la adresa fostului ministru al Educației Sorin Cîmpeanu.

Toate aceste poziții tranșante în ceea ce privește etica universitară, ba chiar furtul academic, toate aceste apeluri la integritatea învățământului superior, ba chiar a societății în ansamblul ei, au părut serioase la vremea formulării lor. Astăzi par doar exerciții de imagine, balet discursiv executat pentru a simula onorabilitate într-un context politic sensibil.

În momentul în care Comisia de Etică a aceleiași Universități Babeș-Bolyai a stabilit că rânduri plagiate de ministrul Lucian Bode în teza sa de doctorat pot fi rezultatul unei necunoașteri a regulilor citării, butaforia pretențiilor etice s-a năruit definitiv. Principiile aplicate egal, preocuparea constantă pentru standarde, ba chiar steagul eticii ținut sus, chipurile, de conduita UBB – toate acestea au fost doar vorbe-n vânt.

Erori de citare

La finalul lunii octombrie, după ce analiza teza de doctorat a ministrului Lucian Bode, Comisia de Etică a UBB concluziona că lucrarea include “erori de citare” și “unele fragmente plagiate”. Dar consemna în egală măsură că ”nu rezultă cu certitudine că plagiatul a fost unul intenţionat sau mai degrabă a derivat din necunoașterea sau neaplicarea tehnicilor de citare”.  

Decizia l-a bucurat pe ministrul Lucian Bode, țanțoș nevoie mare că plagiatul său e scuzabil. Liderul liberal anunța imediat după decizia UBB: Teza mea de doctorat este în regulă, iar titlul de doctor acordat în anul 2019 este menținut. 

Ministrul a mai spus că, în urma verificărilor, Comisia de Etică a UBB i-a recomandat remedierea erorilor de citare care au survenit în cuprinsul a mai puţin de 7 pagini (2.95%) din totalul celor 220 de pagini ale tezei. 

Practic, UBB i-a oferit ministrului muniție pentru a pune plagiatul pe seama unor erori de citare. Plagiatori din toate zările, bucurați-vă! De la Laura Codruța Kovesi încoace n-a mai jubilat cineva la gândul că plagiatul doctoral comis e micuț, de doar câteva procente. 

Deși există o certă grație a imposturii în baletul executat de UBB în cazul lui Lucian Bode, realitatea e lipsită de orice eleganță și finețe. E urâtă, schimonosită, dacă nu cu totul respingătoare. Bode și-a susținut teza în 2018. Un doctorand, în anul 2018, poate susține că nu știe să citeze corect o sursă bibliografică?

Un doctorand care ajunge în această situație nu are nicio legătură cu principiile academice, cu integritatea. Un doctorand care în 2018 nu știe să atribuie corect și să folosească judicios ghilimelele este cineva pentru care teza e doar o bifă, o formalitate, un mijloc care nu vizează performanța universitară, inovația sau cercetarea. 

O universitate care pune lipsa de etică academică pe seama necunoașterii citării își ratează practic sensul existenței. Doctorandul are un coordonator. Chiar și în situația în care doctorandul fentează unele filtre universitare și ajunge să cerceteze o temă pe care nu știe să o cerceteze și să scrie o teză pe care nu știe să o scrie, coordonatorul ar trebui să vadă asta. 

Baletul discursiv al UBB în cazul Bode e cu atât mai întristător cu cât instituția a avut mereu reacții ferme pe tema plagiatelor, fie prin rectorul Daniel David, fie prin Dacian Dragoș, președintele Comisiei de Etică de la UBB.

E ușor să fii ferm atunci când acuzațiile de plagiat nu vizează un ministru bine proptit politic care și-a obținut titlul de doctor la universitatea ta? Răspunsul este da. Oricât de solide ar fi principiile, aplicarea lor la oricine intră în sfera definită a principiilor nu mai e atât de lesnicioasă. Ba chiar, în România, se poate dovedi pernicioasă.

Complicitatea comisiilor de etică

Cazul UBB arată clar de ce propunerea chipurile reformistă din proiectele Legilor Educației ca universitățile să analizeze acuzațiile de plagiat, și nu CNATDCU, este una care nu va face decât să salveze plagiatori, să le găsească scuze. Pentru că, găsindu-le scuze foștilor lor doctoranzi, universitățile se vor scuti și pe ele de bătăi de cap. Își vor păstra intact prestigiul, chiar în detrimentul performanței academice.

Mecanismul a fost explicat într-o postare de Facebook de Ciprian Mihali, conferențiar universitar la UBB. Acesta a arătat că toate constatările Comisiei de Etică “demonstrează lipsa crasă de preocupare a conducătorului de doctorat și a comisiei doctorale față de calitatea tezei. Demonstrează că onor conducătorul de doctorat nu are absolut nicio grijă privitoare la prestigiul universității, ci se gândește cum să ajute mai bine instituții exterioare ei și, de ce nu, să-și facă un rost, o pilă, o relație și acolo”.

Comisiile de etică ale universităților nu vor recunoaște, în cele mai multe situații, că universitățile pe care le reprezintă au acordat un titlu de doctor cu încălcarea flagrantă a unor norme. 

Dacă reforma în educație trece în condițiile formulate în proiectele Legilor Educației, ipoteza necunoașterii de către bietul doctorand a principiilor citării corecte va fi justificarea favorită a universităților confruntate cu plagiate doctorale flagrante. Asta ne arată, cu vârf și îndesat, cazul UBB-Bode.

Softurile antiplagiat și precedentul lui doar 4%

Într-un comunicat dat la câteva zile de la decizia Comisiei de etică, UBB a ieșit public să explice că a trecut întreaga teză a ministrului Bode prin două softuri antiplagiat și că a găsit probleme doar la pasajele semnalate expres în sesizările pe baza cărora fusese demarată procedura de verificare.. 

Așa cum reiese din zecile de articole semnate de jurnalista Emilia Șercan, softurile antiplagiat nu sunt nici pe departe cele mai de încredere instrumente de verificare, având în vedere că lucrările plagiate nu sunt online. Sursele plagiate sunt mai degrabă offline.

Așa că acel plagiat în proporție de 2,95% e, în realitate, cu totul inexact. Chiar UBB a recunoscut că “nu există capacitate pentru a analiza (n.r. – în regim clasic, offline) întreaga lucrare”. Important e însă procentul rezultat: suficient de mic pentru ca o Comisie de etică să ia în calcul necunoașterea, și nu intenția. 

Suntem o societate care mai are încă, la nivelul tuturor instituțiilor, pași mulți de făcut până la atingerea unor standarde minime de onestitate, decență și aplicare uniformă a principiilor și regulilor. Ultimele nu se aplică selectiv – ci faptele reclamă aplicarea lor.

Când CNATDCU a decis că procurorul-șef DNA Laura Codruța Kovesi a plagiat în doar 4% din teza sa de doctorat și atunci nu poate fi dat un verdict general de plagiat, lumea bună a răsuflat ușurată și a plescăit cu mulțumire. Kovesi era salvată – și prin ea întreaga luptă anticorupție, n’est-ce pas? 

Acum, în cazul unui personaj precum Lucian Bode, acel 2,95% pus pe seama necunoașterii deranjează cu supra-măsură, iar asta are mai degrabă legătură cu detestabilul politician, decât cu situația de fapt în care se ilustrează practic o nouă impostură, cea a UBB.

În mod obiectiv, Comisia de Etică a UBB nu a făcut decât să se folosească de un precedent și de niște instrumente incomplete, într-un context în care i-a fost la îndemână să facă alba-neagra din cazul Bode.

Iată și recomandările săptămânii.

Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu

Poliția secretă chineză, în acțiune…în Europa
AICI.

România bolnavă
AICI.

Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu

Judecata de Acum #42 (sezonul 2)
CE-I DE VĂZUT ÎN CEL MAI RECENT EPISOD

»» 7 ANI DEGEABA. Pârjolul de la Colectiv ar fi trebuit să determine schimbarea din temelii a statului român. În schimb, țara s-a strâmbat de tot, reformele au eșuat lamentabil, iar o lehamite generalizată a luat locul speranței.

»» Cum a ratat sistemul de sănătate marea reformă după tragedia din Colectiv.

»» Școala, un pericol pentru elevi. În România educația se face în spații fără autorizații de securitate la incendiu și fără autorizații sanitare.

»» Politica românească post – Colectiv.

»» „Vizita” lui Elon Musk în România și presa noastră cea de toate zilele.

»» DUHUL RĂU

Vedeți și judecați AICI.

Ne puteți asculta pe Spotify, Apple Podcasts și Google Podcasts.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.