Mai mult decât lumânări

La fiecare sfârșit de octombrie, politicienii români ar trebui să tacă. Să nu vorbească în ziua în care părinții, frații, bunicii, partenerii, copiii, prietenii îi comemorează pe cei care au murit din cauza incendiului izbucnit în clubul Colectiv pe 30 octombrie 2015.

Orice declarație din partea unui politician care a fost în parlament sau la guvernare în ultimii șase ani nu este decât o palmă dată celor care așteaptă încă răspunsuri oficiale, care așteaptă încă întemeierea unui sistem spitalicesc capabil să trateze marii arși, care așteaptă încă justiția să se pronunțe definitiv și irevocabil.

Premierul demis Florin Cîțu nu a învățat încă nici măcar această lecție a minimei decențe. Acțiunile sale politice din ultima jumătate de an înseamnă astăzi sute de români încolonați zilnic în statistica victimelor pandemiei COVID-19. Iar inacțiunile sale politice simbolizează, laolaltă cu ale altora, incapacitatea statului român de a reacționa instituțional, în mod efectiv, la dezastrul public “luminat” de focul de la Colectiv. Statul român, prin Florin Cîțu și prin alții, nu pare să știe decât să dea din gură.

La acest final de octombrie, premierul demis a găsit nimerit să transmită următorul mesaj pe rețelele de socializare:

„Am aprins astăzi o lumânare în memoria celor care au pierit la Colectiv, așa cum fac an de an. Este perioada în care îmi aduc aminte, inevitabil, de acea noapte în care am fost acolo, de prietenii care au ajuns la spital. Sunt 6 ani de la tragedia de la Colectiv, dar durerea este la fel de puternică.”

Nimic din această durere nu s-a citit pe chipul lui Florin Cîțu când a decis, în septembrie, să deschidă anul școlar alături de primarul sectorului 5 Cristian Popescu Piedone, condamnat în primă instanță la 8 ani și 6 luni de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în legătură cu eliberarea autorizaţiilor de funcţionare pentru clubul Colectiv.

Din toate școlile din București, din toate școlile din țară, premierul liberal Cîțu a decis să poposească fix la una aflată în gestiunea administrativă a lui Piedone. O lună și jumătate mai târziu de la acel moment pe liderul PNL îl ia durerea. Pe Facebook.  

Până în octombrie 2021, Florin Cîțu nu a găsit niciodată prilejul să spună că ar fi fost la Colectiv în noaptea incendiului. Ar fi avut nenumărate ocazii să o facă, având în vedere cât a meșterit la imaginea de rocker în blugi și tricou. În șase ani de zile, nu este de găsit – în contextul comemorării victimelor de la Colectiv – niciun mesaj plin de durere pe pagina personală de Facebook a liberalului. 

Pe 31 octombrie 2015, Florin Cîțu anunța într-o postare scurtă, în limba engleză, tragedia din Colectiv. 

Pe 30 octombrie 2016, Florin Cîțu visa la un 2017 fără PSD. 

Pe 30 octombrie 2017, liberalul avea probleme tot cu adversarii social-democrați. 

Pe 30 octombrie 2018, Cîțu spera iar la un 2020 fără PSD.

Pe 30 octombrie 2019, visul i se îndeplinea. Iar Cîțu avertiza că nimeni nu mai poate să oprească guvernarea liberală. 

Pe 30 octombrie 2020, românii trebuiau să știe ce înseamnă România fără PSD. 

A fost nevoie de o demitere prin moțiune de cenzură, dar mai ales de o prăbușire la nivel de imagine publică pentru ca Florin Cîțu să scoată din joben ipotetica sa prezență în clubul Colectiv în seara de 30 octombrie 2015.

Nici vicepreședintele USR Dan Barna nu a simțit că e un moment nimerit pentru tăcere – și mai puțin pentru campanie. Barna a considerat că, la comemorarea Colectiv, se impune un mesaj patetic despre lupta partidului său.

„Astăzi, când sistemul nostru sanitar e copleşit şi în fiecare zi pierdem bunici, părinţi, prieteni şi colegi, înţelegem încă o dată de ce trebuie să fim fermi şi să nu renunţăm la a încerca permanent să reparăm această ţară. Sunt şase ani de la tragedia de la Colectiv. Atunci a fost un semnal de alarmă, ne-am dat seama care ne sunt limitele, am decis că fără implicare nu există soluţii”

, a transmis Barna, tot pe Facebook. 

„N-a fost suficient, dar lecţia am învăţat-o. Nu e suficient să fie doar unii. E nevoie de mai mulţi şi suntem mai mulţi în fiecare zi. Ne luptăm cu delăsarea, amânările, cinismul, corupţia şi meschinăria politică. Ne luptăm cu un trecut politic şi administrativ care se agaţă cu disperare de funcţii şi bani. Nu e uşor, dar ne luptăm.”

Cu astfel de Supermani politici, durerea publică nu poate fi decât la fel de puternică. Sunt șase ani de la Colectiv, iar România e încă în căutare de politicieni care să facă totuși mai mult decât să aprindă lumânări în memoria victimelor.

Iată și recomandările săptămânii. 

Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu

Moartea planificării familiale
AICI.

Mafia lemnului
AICI.

Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu

Judecata de Acum #27
A fost o săptămână pasionantă, un vârf al imposturii politico-administrative atins prin simplul act de a da din gură.

Ne-au vorbit Ludovic Orban și Adrian Streinu Cercel (anticipați, așadar, comedia). După cum ne-a făcut cu mâna de departe, din Egipt, de la piramide, președintele Klaus Iohannis.

Hai la Judecata #27 ca să aflați ce-am înțeles noi!