În săptămâna 11-17 octombrie, Anul Domnului 2021, au murit în România, din cauza bolii provocate de noul coronavirus, de patru ori mai mulți oameni decât în toate cele șase sezoane precedente din cauza virusurilor gripale.
Peste două mii de decese înregistrate în doar șapte zile. Raportată la numărul locuitorilor, rata mortalității de COVID-19 ne plasează în fruntea valului 4 al pandemiei la nivel global.
Recordurile de anarhie sanitară, dezintegrare instituțională, miserupism politic și analfabetism comunitar pe care le înregistrăm în aceste zile ne pot transforma oricând în studiu de caz pentru ce se întâmplă cu o societate al cărei unic criteriu de agregare este tribul.
Pentru a trece teafără printr-o pandemie, o națiune are nevoie de date, de criterii și de decizii aplicate pe fondul interpretării datelor și corelării criteriilor. Triburile nu produc niciodată așa ceva. Triburile stimulează doar narațiuni cu un singur sens, spirite sangvinare și o adâncire tot mai accentuată în gândirea-locotenentă, adică în acel fel magic de a înțelege lumea prin prefabricate de gândire, nu prin observație și logică.
Între 2017 și 2020 au murit în România, din cauza virusurilor gripale, 401 persoane – iar doar 11 dintre victime erau vaccinate anti-gripal, arată rapoartele Institutului Național de Sănătate Publică. Astăzi, în aceeași țară, cam tot atâtea victime ale bolii COVID-19 se înregistrează în fiecare zi – iar majoritatea victimelor sunt nevaccinate.
Înseamnă totuși ceva acest simplu raport comparativ pentru milioanele de compatrioți care refuză deocamdată să se imunizeze? Aparent, nu înseamnă nimic.
În mod similar, datele referitoare la siguranța vaccinurilor nu înseamnă nimic. Teoria serului experimental n-are absolut nicio bază factuală – dar pentru mulți români ea funcționează ca justificare practică. Populăm o țară care nu are încredere în vaccin, dar are toată încrederea în antivirale traficate pe piața neagră.
Aproape 3,8 miliarde de pământeni s-au vaccinat deja cu cel puțin o doză – iar toate sistemele de supraveghere și raportare a posibilelor reacții adverse indică un număr redus de efecte negative, majoritatea tranzitorii. În contrapartidă, 240 de milioane de oameni s-au îmbolnăvit până astăzi de COVID-19, iar 4.9 milioane au murit. Moartea nu are nimic tranzitoriu, e o consecință definitivă și ireversibilă.
Vaccinarea, în sine, nu asigură eliminarea posibilității infectării, dar protejează în cele mai multe cazuri împotriva unor forme grave ale bolii. Raportul e similar cu cel evidențiat de statistica gripală a ultimului deceniu: foarte puține dintre victimele gripei, de la un sezon la altul, sunt din rândul vaccinaților.
Faptul că există câțiva morți și din rândul vaccinaților nu înseamnă că imunizare anti-gripală a fost ineficientă. Înseamnă exact inversul: că la o acoperire vaccinală mai mare, numărul victimelor ar fi fost și mai mic.
Liderul de trib
Toate aceste date rezultate din monitorizarea medicală sunt însă inutile astăzi, când România a ajuns să sape două mii de morminte pe săptămână pentru morții COVID. Țara s-a dovedit în ultimul an și jumătate indiferentă la date și fapte, greu de convins de statistică. Cine convinge, în mod absolut, în România este liderul de trib.
O astfel de căpetenie este, de pildă, arhiepiscopul BOR Teodosie. Mitropolitul Dobrogei le transmite credincioșilor că vaccinul nu-i asumat de nimeni și are, în plus, “atâtea urmări negative”. Iar credincioșii îl cred fără să mai cerceteze – chiar dacă toate vaccinurile de pe piață au producători specifici, au parcurs trasee clinice de testare și autorizare, sunt într-un proces permanent de monitorizare și sunt vizate de o raportare strictă a efectelor adverse.
Nenumăratele urmări negative ale vaccinurilor anti-COVID, invocate cu nonșalanță de episcopul Teodosie, sunt – în toate statisticile – cu mult inferioare numeric efectelor negative ale îmbolnăvirii de COVID-19 fără a fi vaccinat. Această simplă informație, care are nevoie doar de logica auditoriului, nu are totuși nicio șansă înaintea părerii emise de omul Domnului, care mai traversează câteodată Constanța în caleașcă.
Stadiul înapoierii noastre sociale este definitiv ilustrat de acest tablou: un țăcănit care știe să recite din Biblie e mai credibil decât moartea care sapă peste două mii de gropi noi într-o singură săptămână. Însă, pentru că țăcănitul e asimilat unui demnitar al statului român și poartă robă și toiag bisericești, autoritățile laice ridică neputincioase din umeri.
De fapt, autoritățile sunt și ele doar atât: niște sigle puse pe documente, frontispicii lipsite de fond și de sens. La drept vorbind, România trece prin valul 4 al pandemiei fără Ministerul Sănătății, fără Guvern și fără vreo formă concretă de decizie legitimă.
O catastrofă de premier
Clasa politică este implicată de săptămâni bune într-un scandal partizan nesfârșit. Focul ideologic este întreținut cel mai abitir chiar de președintele țării, Klaus Iohannis. Omul a incendiat prin acțiunile sale recente toată scena politică pentru a-l ține în scaun pe Superman-ul guvernamental Florin Cîțu.
Cel din urmă, premier al României în ultimul an de zile, e o catastrofă executivă nimerită la putere în cel mai prost moment posibil pentru țară. Nici în vremuri normale n-ar fi fost ușor de tolerat o guvernare Cîțu. Dar în pandemie, ea e cu totul insuportabilă din cauza incompetenței, a diletantismului de care dă dovadă activul PNL.
În ziua în care sute de oameni mureau de COVID-19 în România, tinerii liberali (!) distribuiau această caricatură.
Evident că nu doar liberalii sunt de blamat pentru urgia sanitară care s-a abătut asupra României. Toate partidele parlamentare au contribuit la efectele acestei crize și vor deconta urmările sale. Toate mai puțin unul: AUR, formațiunea care strânge milioane de vizualizări săptămânale pe rețelele sociale și care, sucind și mai tare mințile românilor, va câștiga capital electoral din discursurile sale anti-vaccin, anti-mască și anti-restricții.
La drept vorbind, până și o măsură precum închiderea școlilor tot cu o dramă socială s-ar solda. Pentru că această țară nu a fost în stare, după un an și jumătate de pandemie, să asigure un minim de funcționalitate învățământului online. Educația, precum toate celelalte sisteme publice de care ar fi trebuit să se îngrijească în ultimele decenii guvernările și politicienii țării, n-a fost pur și simplu capabilă să operaționalizeze această nevoie.
Suntem, în materie de școală făcută la distanță prin intermediul tabletei, la același nivel la care ne aflam și în 2020. Chiar limitând temporar morțile zilnice și îmblânzind valul 4 al pandemiei, pe termen mediu și lung o generație școlară este oricum condamnată. Nu-i nimic: societatea se poate preface magistral că acest mare nimic care este “școala online” (pe model românesc) lasă urme de cunoaștere în elevi.
Societatea românească este campioană la furat propria căciulă. În ultimul an de zile, personajele-vedetă ale românilor au fost impostorii politici, răzvrătiții BOR, doctorii cu rețete miraculoase, conspiraționiștii, jurnaliștii fără morală și, în general, toți șarlatanii care au vrut să se (re)afirme. În România, afirmarea e o rețetă relativ simplă, care pleacă de la stimularea tribalismului generic al societății. Triburile dintr-o astfel de societate nu trebuie convinse, ci fermecate.
Odată fermecate, oricâtă moarte ar crește în jurul lor, triburile vor striga că ele sunt calea, adevărul și viața. Chiar dacă toate matematica pe care o cunoaște omul le va contrazice. Această punere de-a curmezișul realității e semnul unei boli mai grele, pentru care nu există vaccin și de tratarea căreia nu se pot ocupa medicii.
După 18 luni de pandemie e clar, totuși, de ce România este astfel. Educată precar, vulnerabilă înaintea oricărui oportunist șarlatan, informată de o presă (cu precădere televizată) iresponsabilă și condusă de o clasă politică deplorabilă, societatea nu putea fi altfel.
Deocamdată, singura opțiune care ne e la îndemână e să numărăm mormintele morților noi. Și-apoi să ne urâm între noi, viii.
Iată și recomandările săptămânii.
Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu
Un dezastru sanitar
AICI.
Medicii care se luptă cu moartea
AICI.
Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu
Patriarhul BOR e adevărat, “jurnaliștii” independenți sunt falși
Judecata de Acum #25
Biserica Ortodoxă Română încearcă să acrediteze public ideea că protagoniștii investigației Recorder (Clanul Marelui Alb) ar fi niște lăudăroși ajunși în funcții dintr-o nefericită eroare. Invocarea Patriarhului Daniel de către aceștia s-ar face, deci, fraudulos.
Marele Alb nu poate fi decât de-un alb imaculat.
De ce nu e deloc așa și care e, de fapt, esența sistemului BOR? Încercăm să dăm câteva răspunsuri la Judecata de Acum, podcast-ul video realizat de Dela0 și CIM (Centrul de Investigații Media).
Bonus: aflați în ce serviciu de informații lucrează soția unuia dintre slujitorii Bisericii!
