Afaceristul Codin Maticiuc a scris o carte despre interlopul Nuțu Cămătaru. Primul tiraj al volumului s-a epuizat rapid, iar rândurile sale au fost întâmpinate cu un amestec buimăcitor de admirație și vexare.
Unii au scris recenzii pozitive, alții s-au plâns de slaba calitate a publicului român. Unii l-au ridiculizat pe autorul cărții, alții au simțit nevoia să-l apere invocând actele de caritate făcute atunci când nu scrie cărți.
Dar poate că indicatorul cel mai exact al locului simbolic în care se află trioul Maticiuc ←→ Cămătaru ←→ public e cel reprezentat de descrierea, reflectarea și percepția vieții amoroase a liderului de clan interlop.
Rău famatul Nuțu știe exact despre ce povestește, dar e eufemistic ca orice samsar care se respectă. Curiosul scrib Codin nu dă semne că înțelege exact ce i se povestește, dar nici nu pare interesat în mod deosebit să fie altceva decât confesionalul păcătosului Cămătaru. Publicul, în fine, primește ceea ce este de primit: o variantă îndulcită a proxenetismului de hăhăială, acea împrejurare profund românească în care violența sexuală e transformată în „iubire cu năbădăi”.
Cartea lui Codin Maticiuc despre Nuțu Cămătaru se intitulează „Dresor de lei și de fraieri”. Între fraieri pot fi numărate și fetele aduse să-i împlinească interlopului, la poruncă, nevoile și fanteziile sexuale. Pentru presa tabloidă cartea a fost, din acest punct de vedere, mană cerească. De câteva zile circulă în presa noastră următoarele titluri:
>> Femeile din viața lui Nuțu Cămătaru
>> Nuțu Cămătaru, un adevărat cuceritor
>> Cum a cunoscut Nuțu Cămătaru o vedetă din România
>> Monica, femeia lui Nuțu Cămătaru
>> Legătura secretă dintre Nuțu Cămătaru și…
>> Nuțu Cămătaru, declarații incendiare despre…
„Cucerirea” la care fac referire titlurile de presă menționate este Monica Gabor, fosta soție a lui Irinel Columbeanu, devenită celebră pe fondul prezenței mondene de acum mai bine de un deceniu. Justifică însă prezența mondenă transformarea unei întâmplări de trafic sexual în „cucerire” sau „legătură secretă”?
În cartea autorului Maticiuc, relatarea interlopului Cămătaru despre victima sa este următoarea:
„Mi-a adus-o Dinu Damaschin. (…) Era un lansator de rachete cunoscut și avusese grijă de asta. Când a venit cu ea la București, mi-a adus-o mie întâi. Ca să ne ocupăm amândoi de ea… Dar eu fix asta nu făceam. Am ținut-o câteva zile, era varză. I-am și cumpărat câte ceva și i-am dat-o înapoi.”
Ce înțelege din această expunere un om care a deprins tainele cititului și are capacitatea minimă de a găsi sensul cuvintelor? Unicul lucru care poate fi înțeles: că o biată ființă traficată de un proxenet cu reputație i-a fost adusă pretențiosului Nuțu, care a constatat câteva zile la rând că nu e bună de nimic, i-a cumpărat câte ceva și a trimis-o înapoi în circuitul de traficare.
În ciuda acestor evidențe ilustrate de lectură, cele mai multe medii de presă românești au împachetat știrea în cheie pozitivă: iată o poveste în care un bărbat cu priză la femei frumoase cunoaște o tânără, o cucerește, au o relație, iar ulterior aceasta ajunge să fie foarte cunoscută:
Până să-și cunoască soția, Nuțu Cămătaru a fost un adevărat cuceritor! Celebrul interlop a făcut dezvăluiri, cu perdea ce-i drept, despre relațiile pasagere pe care le-ar fi avut
Singura – și enorma – problemă cu acest tip de relatare este că între Nuțu Cămătaru și Monica Gabor nu a fost o relație, nu a fost o poveste, nu a fost o aventură. Fata i-a fost vândută lui Nuțu. Fata a fost traficată.
Dinu Damaschin, bărbatul care dresa astfel de victime spre a le plasa la dresorul de fraieri Nuțu Cămătaru, a fost reținut la finalul anului 2011 pentru că recrutase prin înșelăciune, amenințare și violență mai multe tinere, unele minore, în scopul exploatării sexuale a acestora.
Monica Gabor a fost una dintre victimele sale. A fost vândută de mai multe ori, agresată sexual, violată. Când i s-au întâmplat aceste lucruri era minoră.
Trăim într-o societate cu vagi pretenții elitiste care întâmpină fie cu admirație, fie cu vexare o carte despre Nuțu Cămătaru scrisă de Codin Maticiuc. Mizele discuțiilor iscate în jurul subiectului sunt, în această societate, ridicole. Dacă e valoroasă sau nu scriitura literară a afaceristului-scrib. Dacă e îndreptățită sau nu părerea bună despre sine a interlopului-păcătos.
Aceeași societate nu mai are însă nicio problemă cu felul în care cultura noastră publică se raportează la femei, cu ușurința cu care se cosmetizează traficul de persoane, cu felul în care se alimentează ideea că victimele proxeneților sunt de vină, în vreme ce abuzatorii lor sunt cuceritori și galanți.
Mai nimic nu se spune în această societate despre bărbații care au alimentat cu cererea lor aceste rețele de trafic, care le-au protejat prin tăcerea lor, care le-au violat pe aceste fete. Ei sunt dresorii de fraieri – iar, în societatea care le aplaudă actele de dresaj, fraier nu se simte nimeni.
La final, exact această societate face posibil ca afaceristul-scrib și interlopul-personaj să pozeze în bărbați discreți, distinși chiar de manierele lor de cuceritori.
„Am cenzurat despre femei… Nu am vrut să atragem antipatie, altele s-au căsătorit, au copii, sunt măritate la casa lor, e mai frumos așa…”, Nuțu Cămătaru
„Erau multe celebre… Dacă presa se aștepta să vadă nume, trebuia să se știe că eu am mai scris o carte în care apăreau întâmplări, dar fără niciun nume”, Codin Maticiuc
Într-o realitate paralelă cu fanteziile dresorilor și ale dresaților, România ocupă un loc fruntaș când vine vorba de traficul de persoane. De ani de zile. În 2019, de exemplu, în dosarele instrumentate de DIICOT erau implicate 319 victime ale traficului de persoane. Jumătate dintre acestea erau minore.
În intervalul 2015-2019, peste 350 de victime traficate (din aproape 800 asistate în procese de instituțiile statului) au solicitat primirea unor compensații financiare bugetare (există o reglementare legală în acest sens). Doar una dintre aceste femei traficate a și încasat efectiv vreun ban de la statul român.
Iată și recomandările săptămânii.
Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu
Ce înseamnă traficul de persoane
„Două mii de persoane s-au atins de mine”
Tot despre traficul de persoane
Bilet de voie de la stat: din orfelinat direct în garsoniera traficantului
Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu
Judecata de Acum #33
Modernă, independentă, funcțională. Așa e justiția promisă românilor de Klaus Iohannis. Așa e pe hârtie, bineînțeles. Vorbim de foaia care a consemnat recentul discurs prezidențial de la CSM și de pe care președintele a citit voinicește, dând glas năzuințelor cetățenilor.
Chemat să dea și faptă, Iohannis nu mai are însă atâta râvnă în direcția unei justiții moderne și funcționale. Ba chiar, când e vorba de propria avere, președintele blochează prin interpuși tranșarea definitivă a cazului casei care l-a îmbogățit în mod necuvenit.
Și-n timp ce ditamai președintele zice una și face alta, justiția se prezintă atât de modernă în spirit și în literă încât un activist civic e reținut cu justificarea că ar fi intenționat să comită o ilegalitate.
N-ați uitat, nu? – trăim tot în țara în care niște jurnaliști au fost atacați acum câteva luni în pădure, cu bâte și topoare, și nici măcar unul dintre agresori nu a fost arestat preventiv.
Justiția ne e cam șchioapă, așadar. Dar nici la alte capitole care privesc abilitățile și abilitările publice nu stăm mai bine.
Iată, de pildă, cazul liberalului Florin Roman, un ins cu activitate științifică fantomatică (menționată în CV, dar nepublicată pe nicăieri) și masterat plagiat. Ei, cine s-ar fi gândit că așa ceva e posibil în România Educată?
Pentru bibliografie și note de subsol vă îndemn să parcurgeți integral ediția #33 a Judecății de Acum.
