Efectul Bucur și vaccinarea în România reală

Energia investită recent de unii români, pe Facebook, în a încondeia cazul Bucur e totuși energie irosită. În contextul epidemiologic de astăzi, de această energie ar trebui să beneficieze, mai degrabă, efortul de a explica în mai mult de un rând și jumătate de ce ar trebui să ne vaccinăm și să purtăm mască.

0

Nimeni nu l-a nominalizat vreodată pe actorul Dragoș Bucur printre factorii care influențează sau pot influența bunul mers al campaniei de vaccinare anti-COVID din România.

Și totuși, omul s-a trezit recent în mijlocul unei controverse publice semnificative, care s-a rostogolit de pe Facebook pe ecranele TV și în paginile (tipărite sau electronice) ale publicațiilor naționale.

Cauza: Bucur a scris o postare de un rând și jumătate în care anunța că nu se vaccinează și nu poartă mască. Ambele atitudini sunt, în plină epidemie de coronavirus, încadrabile la categoria “nerozii asumate public”, la auzul cărora te crucești, apoi treci repede mai departe.

Când un caz Bucur expediază definitiv problema (de viață și de moarte) a pandemiei într-un rând și jumătate, fără alte explicații, fără justificări, fără nici cea mai mică umbră de îndoială asupra unor vederi care pot fi demontate științific pe loc, atunci efectul Bucur nu merită prea multă atenție.

Energia investită recent de unii români, pe Facebook, în a încondeia cazul Bucur e totuși energie irosită. În contextul epidemiologic de astăzi, de această energie ar trebui să beneficieze, mai degrabă, efortul de a explica în mai mult de un rând și jumătate de ce ar trebui să ne vaccinăm și să purtăm mască.

Din nefericire, România anti-vacciniștilor și a pro-vacciniștilor e doar țara unor comandamente, a unor atitudini care nu se explică, ci pur și simplu se adoptă și se vântură public. De parcă miza principală a întregii situații este ca anti-vacciniștii să le aducă vacciniștilor la cunoștință ca ei NU se vaccinează – iar vacciniștii să le învedereze anti-vacciniștilor că DA, ei se vaccinează.

E o bătălie a orbilor și surzilor care n-are nicio șansă să se soldeze cu cel mai important efect dintre toate într-o campanie de imunizare: ocuparea mijlocului, convingerea indecișilor. Efectul Bucur nu se va solda cu scăderea numărului celor care vor să se vaccineze. După cum efectul anti-Bucur nu va sfârși cu creșterea acestui număr.

Baricadele vor rămâne pe pozițiile lor. Centrul va continua să fie un no man’s land.

Desigur că nu cetățenii sunt cei chemați să rezolve această problemă și să găsească mijloacele formale de a acoperi prăpastia care se cască între convingerile (pro sau contra) de un rând și jumătate. Statul e cel care ar trebui să asigure răspândirea uniformă a informațiilor științifice despre vaccinare (și purtatul măștii). Pentru că o țară nu e războiul vorbelor de pe Facebook dintre diferiți cetățeni care scriu în concordanță cu propriile percepții (fie ele și deformate).

Influencerii campaniei de vaccinare

Dragoș Bucur nu e dator să fie corect informat asupra vaccinării anti-COVID pentru un ipotetic public care-l așteaptă să se pronunțe pe această temă tocmai pentru a se decide dacă merge la imunizare sau nu. Bucur e, cel mult, dator să se informeze pentru sine și familia sa.

Un medic de familie, însă, e dator să fie corect informat asupra vaccinării – nu pentru el, ci pentru sutele sau miile de pacienți care-i vor cere să se pronunțe pe această temă, TOCMAI pentru a se decide pro sau contra imunizării.

Cât efort a investit societatea noastră, până acum, pentru a se asigura că medicul de familie – nu actorul Dragoș Bucur – este suficient de bine informat încât să le transmită mai departe pacienților săi această cunoaștere?  

Și în anii anteriori pandemiei, sondajele arătau că aproape 7 din 10 români se informează despre vaccinuri de la medicul de familie, în vreme ce doar 2 din 10 români o fac de pe rețelele de socializare.

Recent, un sondaj IRES a indicat că 6 din 10 români vor lua decizii informate cu privire la vaccinarea anti-COVID de la medicii de familie. Ei sunt principalii influenceri ai campaniei de imunizare.

Și ce-a făcut, concret, autoritatea publică neaoș românească pentru a-i echipa cu informații științifice pe acești influenceri în halate albe? Ei bine, da: a scos o broșură la finalul lunii ianuarie 2021 (!), care se găsește pe site-ul Ministerului Sănătății. Și cam atât.

Aceeași broșură lipsește, de pildă, de pe majoritatea site-urilor direcțiilor de sănătate publică. Ea nu e prezentă nici pe site-urile caselor județene de asigurări de sănătate. Nu știm câtor medici de familie le-a fost adus la cunoștință conținutul ei, pe email. Știm că nu tuturor – asta deși autoritățile sanitare locale au datele de contact ale medicilor de familie din județe.

Guvernarea s-a mulțumit să anunțe că medicii de familie sunt cei mai importanți vectori de comunicare și de convingere a românilor în efortul național de vaccinare. Acești medici ar trebui să vorbească cu oamenii, să îi informeze, să le stea la dispoziție pentru orice nelămurire. S-a asamblat legislativ și un mecanism de remunerare a acestui efort medical – dar e neclar în momentul de față câți medici de familie au semnat contractele aferente (ei urmând să fie plătiți pentru eventualii vaccinați în baza unui acord separat de acordul-cadru anual încheiat cu casa de sănătate din județul în care prestează servicii).

Să ne amintim, de pildă, că la mijlocul lunii ianuarie, când a fost lansată etapa a II-a a campaniei de vaccinare, instruirea medicilor de familie s-a făcut simultan cu a publicului larg. Pe 15 ianuarie s-au lansat tutoriale și manuale de utilizare a platformei informatice – și pentru nea Ion, și pentru medicul de familie al lui nea Ion. Aproape nicio direcție de sănătate publică nu a trimis (la momentul respectiv) informări prealabile medicilor de familie.

Lecția de la Câmpina

În atare condiții, care ar fi mai exact miza combaterii sau reconvertirii lui Dragoș Bucur, când noi n-am reușit încă să echipăm cu informație corectă principalii vectori medicali din cadrul efortului național de vaccinare? Cu ce anume îl ajută sporovăiala de pe Facebook pe un cetățean cu studii primare sau cel mult medii din mediul rural căruia medicul de familie îi spune că vaccinul anti-COVID te omoară sau te lasă incapacitat pe viață? Căci da, există astfel de informații care circulă în mediile rurale sau mici urbane și care au la originea lor opinii exprimate de medicii de familie din respectivele comunități.

L-ați văzut recent pe medicul de familie din Câmpina care a făcut teoria războiului economic care a determinat inventarea în laborator a noului coronavirus? Priviți doar secvențele filmate cu acest om care își informează pacienții dacă să se vaccineze sau nu. Și după ce le priviți reflectați dacă efectul Bucur are vreo legătură cu felul în care se explică vaccinarea în lumea reală.

De altfel, noi aveam probleme majore cu vaccinarea și înainte de COVID-19. În parte și pentru că, aproape de fiecare dată, în campaniile pro-vaccinare am umblat doar cu explicații de un rând și jumătate. Cazul Dragoș Bucur e un revers al medaliei.

Urmările practice au fost mereu vizibile – chiar dacă, până la COVID-19, societatea românească a fost dezinteresată de majoritatea indicatorilor statistici din zona sanitară.

Iată, de pildă, rapoartele naționale despre vaccinarea anti-gripală ale Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile din România. În cel aferent sezonului 2019-2020 (ultimul sezon gripal) scrie că s-au distribuit 1,5 milioane de doze de vaccinuri, fiind vaccinate mai puțin de un sfert din persoanele aflate în risc. Doar un bătrân din 4 a primit vaccin antigripal iarna trecută, în România. Ținta europeană știți care este? 3 din 4!

La fel s-a întâmplat și în sezonul gripal 2018-2019, când au fost distribuite 1,3 milioane de doze de vaccin – fiind vaccinat doar un vârstnic din 5.

De-aici plecăm: de la o realitate complexă, care nu încape într-un rând și jumătate, oricât ne-am strădui s-o înghesuim.

Iată și recomandările săptămânii.

Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu

Un spectacol grotesc
AICI.

Realitatea din teren
AICI.

Ce nu poate lăsa în urmă Andrei Crăciun

Luni: o carte
Will Durant, Povestea filosofiei. Editura Herald

Marți: o carte de recitit
Mătușile din Tel Aviv, de Radu Cosașu. Polirom

Miercuri: o carte
Oglinda care deformează, de Jia Tolentino. Litera

Joi: o carte de recitit
Bestiar, de Julio Cortazar. Polirom

Vineri: o autobiografie
Driblingul meu. De Johan Cruyff

Sâmbătă: o carte
Strălucitor. De Viorel Ilișoi. Editura GRI

Duminică: o carte
Cele mai frumoase reportaje. De Viorel Ilișoi. Editura GRI

Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu

O poveste căreia nu i se poate pune cruce

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.