Guvernul României nu consideră oportună înființarea unui Registru național al gravidelor și mamelor minore, deși România este țara cu cele mai multe adolescente care nasc din Uniunea Europeană, iar intervenția executivă în monitorizarea și combaterea fenomenului e ca și inexistentă, statul mulțumindu-se de ani de zile să înregistreze scriptic o parte din cazuri, fără a oferi servicii concrete de suport.
Confruntat cu inițiativa a două parlamentare USR, Oana Țoiu și Monica Elena Berescu, care au propus înființarea unui astfel de registru, Guvernul Nicolae Ciucă a emis un punct de vedere negativ, susținând că nu e nevoie de așa ceva. Justificarea Palatului Victoria e că se lucrează deja la un Sistem Informatic Național pentru Adopție – SINA, care urmează să fie implementat de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA).
Să luăm un caz concret documentat recent în cadrul unui proiect jurnalistic coordonat de Dela0.ro: situația mamelor minore din sud-estul României, acolo unde media statistică aferentă perioadei 2015-2020 arată că două adolescente au născut în fiecare zi în spitalele publice. Vorbim de județele Constanța, Tulcea, Galați, Brăila, Călărași și Ialomița, unde în intervalul menționat aproape 4600 de fete sub 18 ani au devenit mame, mai bine de un sfert dintre ele având sub 16 ani.
Doar jumătate dintre nașterile respective au fost înregistrate de structurile județene de asistență și protecția copilului (DGASPC) din regiune, cele care ar trebui să gestioneze presupusele anchetele sociale întocmite în astfel de situații.
Inspectoratele școlare județene (ISJ) au fost și mai “oarbe” înaintea fenomenului, deconcentratele Ministerului Educației din cele șase județe consemnând în scripte, în intervalul 2015-2020, mai puțin de 150 de cazuri de mame minore. Între mamele-minore “văzute” (în intervalul menționat) de responsabilii locali din Educație, unele au primit consiliere psihologică – dar cele mai multe tot au abandonat școala.
În practică, lanțul instituțional care ar trebui să determine observarea și combaterea fenomenului mamelor minore – printr-o colaborare eficientă între spitale, structuri de asistență socială și școli – este ca și inexistent.
În această situație, care e utilitatea unui sistem informatic destinat adopțiilor pentru acoperirea nevoilor de înregistrare și monitorizare ale mamelor minore? În ce fel asigură un astfel de sistem furnizarea mai eficientă a serviciilor de intervenție și suport necesare? Guvernul României nu a oferit explicații suplimentare.
Potrivit proiectului ANPDCA, SINA va permite urmărirea copiilor aflați în situații de risc, încă de la momentul intrării lor în sistemul de protecție și până la ieșirea acestora din sistem prin adopție, reintegrare în familie sau majorat.
Doar că, prin copii aflați în situații de risc, sistemul se referă la copiii expuși riscului de separare de familie și la cei separați temporar sau definitiv de aceasta. Or fenomenul mamelor minore în România nu se limitează deloc la acest cadru restrâns și este suficient de grav pentru a necesita o abordare separată, cu mijloace de intervenție diferite.
Avem de toate
Parlamentarele USR care au formulat proiectul înființării unui registru al mamelor minore au mai cerut, printre altele, ca un cadru didactic care află de sarcina unei minore să anunțe asistența socială din comunitate. Aceeași obligație ar trebui să fie valabilă și pentru medicul de familie. Aceste propuneri ar trebui implementate prin modificări aduse la Legea privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
În punctul de vedere negativ formulat, Guvernul Ciucă a subliniat însă că nu e nevoie de aceste modificări pentru că există deja cadrul legal necesar pentru ca mamele minore să fie monitorizate și să primească serviciile de care au nevoie.
Într-adevăr, există un cadru legislativ care obligă instituțiile de asistență socială să ofere suport unei minore gravide, acolo unde e cazul, pentru înregistrarea la un medic de familie și monitorizarea cazului pe parcursul lunilor de sarcină.
Într-adevăr, există și un cadru legislativ care obligă inspectoratele școlare și unitățile de învățământ să ia măsurile necesare pentru prevenirea abandonului școlar la nivelul comunității, din motive precum mariajul timpuriu, respectiv sarcina la minore.
Într-adevăr, există un cadru legislativ prin care orice persoană care, prin natura profesiei sau ocupației sale, lucrează direct cu un copil și are suspiciuni în legătură cu existența unei situații de abuz sau de neglijare a acestuia este obligată să sesizeze serviciul public de asistență socială sau direcția generală de asistență socială și protecția copilului în a cărei rază teritorială a fost identificat cazul respectiv.
În practică însă, nici cadrele didactice și nici asistenții sociali nu consideră că sarcina la o minoră se încadrează la o situație de abuz sau neglijare. Sarcina la o minoră e pusă adesea pe seama “obiceiurilor” caracteristice unei etnii sau a faptului că unele fete sunt dornice să-și înceapă viața sexuală mai repede.
Apărându-se cu un cadru legislativ ineficient, pe care nu-l folosesc în practică decât foarte puține instituții, Guvernul României nu spune și care sunt rezultatele practice ale presupusei aplicări ale acestui cadru legislativ. Cât de bine colaborează instituțiile între ele când e vorba de mame minore și care sunt consecințele statistice ale acestei colaborări?
Fenomenul mamelor minore vizează în egală măsură ministerele Educației, Sănătății și Muncii, precum și instituțiile din teritoriu subordonate acestora – iar Executivul de la București nu poate invoca pur și simplu existența unor prevederi legale de carton, de care nu se sinchisește nimeni.
Aceste prevederi nu determină în realitate nici raportarea și înregistrarea tuturor adolescentelor însărcinate, nici monitorizarea lor, nici supravegherea lor sanitară sau școlară, și cu atât mai puțin diminuarea sistematică a fenomenului mamelor minore.
Și totuși, Guvernul României chiar asta face: prezintă o butaforie normativă, un decor legal inutil care ornează lipsa concretă de intervenție și suport în chestiunea mamelor minore, deși suntem țara europeană cu cea mai dezolantă statistică aferentă.
Măsuri fără rezultate
În cadrul proiectului jurnalistic Media X Files am documentat în profunzime felul în care aplică autoritățile locale cadrul legislativ invocat acum de Guvernul Ciucă.
Instituțiile publice care ar trebui să colaboreze pentru prevenirea unor astfel de situații sunt pur și simplu “oarbe”. Intervenția lor e practic inexistentă, în condițiile în care cele mai multe (spitalele, cu precădere) doar consemnează scriptic cazurile. În rest, monitorizarea și corectarea fenomenului sunt sarcini pe care DGASPC-urile și ISJ-urile nu și le asumă.
Ce va face acum pentru înțelegerea și combaterea fenomenului un Sistem Informatic Național pentru Adopție – SINA, care nu e proiectat specific pentru așa ceva? Nu știm, dar e posibil să anticipăm. Deocamdată, SINA e argumentul Guvernului României să nu facă în continuare nimic.
Ar trebui că autoritățile centrale să solicite date din teritoriu (așadar să oblige deconcentratele din județe să adune aceste date, conform unei metodologii comune), să facă analize, să verifice dacă nu cumva cadrul legislativ e ineficient, deci inutil.
Cel mai simplu indicator al dezastrului sistemic e acesta: numărul anilor de când vorbim de fenomenul mamelor minore și al anilor de când suntem în topul european aferent. Despre problema mamelor minore se discută în Parlamentul României din 2004. Între timp, la București s-au perindat la Palatul Victoria mai bine de zece guverne, de toate culorile politice.
18 ani în care nimic nu s-a schimbat fundamental în înțelegerea și tratarea fenomenului. Pe hârtie suntem campionii măsurilor și avem de toate: legi, instituții și voință politică.
În aproape două decenii de intervenție, nu avem un singur lucru: rezultate.
Iată și recomandările săptămânii.
Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu
Prezentul și viitorul aprovizionării Europei cu energie
AICI.
Justiție pentru Namibia
AICI.
Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu
Judecata de Acum #43 (sezonul 2)
CE-I DE VĂZUT ÎN CEL MAI RECENT EPISOD
»» Operațiune neomarxistă uluitoare: am mers la CNA și am obținut amendarea cu 10.000 de lei a postului România TV pentru felul în care a fost călcat în picioare jurnalismul într-o emisiune a lui Ciutacu Victor care ne-a vizat.
»» Președintele partidului care s-a fondat pe ideea de stat de drept și pe demersul fără penali în funcții publice are o reacție demnă de Liviu Dragnea. În cazul incompatibilității primarului Clotilde Armand, Cătălin Drulă consideră că suma de bani de care a beneficiat colega sa e prea mică ca problema să fie în atenția Agenției Naționale de Integritate.
»» Cinci sași celebri s-au rătăcit. Printre ei și președintele Klaus Iohannis. Nu, nu e o știre Times New Roman, ci titlul unui exercițiu dintr-o carte pentru copii publicată recent la Sibiu. Cei mici sunt invitați să-l ajute pe președinte să-și găsească drumul spre casă. Sau case.
»» DUHUL RĂU
Vedeți și judecați .
Ne puteți asculta pe Spotify, Apple Podcasts și Google Podcasts.
