Guvernul „Să se facă”

Pe 11 noiembrie, Guvernul României anunța că „susține” introducerea istoriei Holocaustului ca materie obligatorie în liceu.

Folosește, în acest sens, Palatul Victoria circuitele executive pe care le are la dispoziție ca să modifice programa școlară, atribut din sfera Ministerului Educației? Nicidecum. Guvernul transmite doar că sprijină un proiect parlamentar care caută să determine modificarea pe cale legislativă.

Tema educației despre Holocaust este una dintre marile necesități ale școlii românești – dar Cabinetul Cîțu (precum guvernele trecute) nu a știut decât să valseze în jurul subiectului, deși are un Reprezentant Special pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului și Xenofobiei și a adoptat o Strategie națională pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului instigator la ură. 

Atitudinea bezmetică a guvernului de la București față de educația despre Holocaust riscă să devină acum cu totul ridicolă. Practic, deși ar putea determina prin intervenție directă (și fermă) îmbunătățirea cadrului actual al învățământului despre istoria evreilor din România, Palatul Victoria aruncă pisica în curtea altuia și-apoi trâmbițează ritos că trebuie făcut ceva, căci așa nu se mai poate.

Autoritățile românești dau asigurări că vor lucra la îmbunătățirea programei educaționale pe tema Holocaustului și la pregătirea profesorilor de istorie din anul 2005.

În acest sens, de câte ori a fost modificată programa de Istorie în ultimul deceniu, astfel încât tema Holocaustului să beneficieze de o abordare în profunzime? Niciodată. De câte ori au fost modificate manualele de liceu astfel încât ele să trateze subiectul istoric ori măcar să nu mai conțină dezinformări grosolane pe tema Holocaustului în România? Niciodată.

În procedură de urgență

Dar iată că, la final de 2021, un nou hei-rup instituțional este pus în scenă pentru a simula – a câta oară? – intervenția hotărâtă spre rezolvarea problemei.

Cum?

Pe 14 octombrie, șapte deputați și senatori depun la Camera Deputaților o propunere legislativă privind unele măsuri pentru studierea istoriei evreilor şi a Holocaustului. Propunerea prevede introducerea istoriei evreilor și Holocaustul ca disciplină obligatorie la liceu. 

Pe 3 noiembrie Camera Deputaților o adoptă în procedură de urgență. Tot pe 3 noiembrie este trimisă la Senat pentru votul final. 

Pe 8 noiembrie propunerea primește aviz negativ de la Consiliul Economic Social (CES). Justificarea: modificarea planurilor cadru este în mod uzual atributul experților din cadrul Ministerului Educației. În acest context, alterarea lor printr-o inițiativă legislativă creează un precedent periculos pentru învățământul românesc. 

În mod similar, orice modificare viitoare a programelor școlare ar putea veni strict pe filieră legislativă, eliminând din cadrul procesului chiar specialiștii abilitați să propună astfel de schimbări. Învățământul ar putea deveni o chestiune aflată la cheremul unei majorități parlamentare sau alteia.

CES a recomandat ca Ministerul Educației să adauge, în cadrul disciplinei Istorie, lecții distincte care să abordeze istoria evreilor și Holocaustul. Avizul este doar consultativ. 

Printre inițiatorii propunerii legislative se numără președinții PSD și UDMR Marcel Ciolacu și Kelemen Hunor, dar și ministrul Educației Sorin Cîmpeanu. 

Susținere de pe margine

În mai, Guvernul Cîțu a adoptat Strategia națională pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului instigator la ură.

Comandată de fostul premier PSD Viorica Dăncilă, strategia a avut nevoie de doi ani pentru a ajunge la o formă scrisă de 42 de pagini. Și pare să fi fost alcătuită mai degrabă pentru a bifa o obligație, fără o atenție specifică acordată contextului vizat. 

În documentul respectiv educația ocupă un loc marginal. Autorii strategiei au propus evaluarea a trei materii de gimnaziu („Educația socială”, „Istorie” și „Istoria și tradițiile minorităților”) și a două materii de liceu („O istorie a comunismului din România” și „Istoria Evreilor. Holocaustul”). Dar cele două materii de liceu sunt opționale.

Dacă grija Guvernului Cîțu ar fi fost educația despre Holocaust, atunci Strategia trebuia să conțină din mai indicații pe zona aceasta. Dar strategia nu spune un cuvânt despre manualele de istorie (disciplina obligatorie) care le transmit elevilor că Holocaustul din România nu a existat sau dacă a existat a fost ceva absolut marginal pentru că românii erau un popor primitor.

Dar toată grija guvernării pentru educația despre Holocaust s-a făcut mică și s-a strâns toată într-un verb: și ei, guvernanții, susțin de pe margine să se facă odată ceva.

Iată și recomandările săptămânii. 

Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu

Damnații de la Nicorești
AICI și AICI.

Cum se folosesc jurnaliștii de Legea 544/2001
AICI.

Muzeul Abandonului
AICI.

Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu

Judecata de Acum #29
Cine scapă de incendiile din spitalele Covid moare prin camere hiperbare folosite după ureche. Așa intrăm în a doua iarnă de pandemie. Moartea rapsodului Petrică Mîțu Stoian ar trebui să provoace o discuție publică temeinică despre ce înseamnă și cum se fac tratamentele post-COVID în România.

Am dat startul acestei discuții cu câteva descoperiri care-i aduc la aceeași masă pe primarul Florentin Pandele și Gigi Becali.

Hai la Judecata #29 ca să vedeți ce-am aflat!