
E o performanță ce au reușit recent doi aleși PSD într-o șaormerie din București. Deputații Adrian Solomon și Ioan Irinel Stativă, ambii aflați la al treilea mandat parlamentar, au izbutit – fiind, pur și simplu, ei înșiși – să developeze codul genetic al grupării lor politice.
E o raritate ca o întâmplare particulară, provocată de comportamentul unor indivizi, să se suprapună perfect peste felul de a fi și de a simți al grupului (sau haitei) din care fac parte.
În termeni generali, întâmplarea de la șaormerie e reprezentativă pentru întreaga clasă politică românească. PNL, aflat la guvernare, n-a fost scutit recent de derapaje oarecum asemănătoare, în care reprezentanți liberali de frunte s-au arătat indiferenți la reguli și degrabă porniți să își justifice starea de excepție.
În termeni particulari însă, nimic și nimeni nu reușește parcă să ducă sfidarea, grosolănia și impunitatea atât de departe precum Partidul Social Democrat, această rețea inepuizabilă de jaf public prin subminarea normelor și principiilor care guvernează o societate democratică.
PNL guvernează, iar PSD există și e neschimbat. Acesta e rezumatul la zi al tragediei politice care se desfășoară în România pe fundalul crizei epidemiologice.
Pentalogul
Dacă (ne)purtatul măștii a spus suficiente despre români în ultima lună de zile, iată că și mâncatul șaormei poate completa (ne)fericit tabloul de țară. Tandemul Solomon-Stativă (șase mandate legislative împreună!) ne-a reamintit că există câteva ingrediente de bază fără de care nu prea poți face politică social-democrată la București.
Deputații șaormari se arată imuni la reguli.
Masca e pentru alegători, nu pentru aleși. Cei din urmă trebuie să fie, se înțelege, deasupra legii. Mai ales acum, în plină pandemie, cum să pui botniță aleșilor? Unde s-a mai pomenit în România ca alesul să respecte legea? Unde ne credem, păcatele noastre, în Elveția, în Suedia?
Deputații șaormari sunt patrioți și nu admit ingerință străină.
Aflați deasupra tuturor, aleșii desfășoară un spectacol grotesc de xenofobie, adresându-i-se ca la ușa cortului unui biet vânzător botezat ad-hoc Mustafa. Deputații șaormari sunt patrioți români, naționaliști verzi. Muncitorul Mustafa, care le cere să respecte legea fără să le fi dat nici măcar votul, e intrusul, e elementul invadator care strică rostul acestor meleaguri. Rostul e că aleșii sunt o clasă aparte, chiar dacă mânăncă tot șaorma. Altfel n-are rost.
Deputații șaormari au prins gustul abuzului de putere.
Gata să facă uz de funcția lor, aleșii cer să se respecte ierarhiile (!), proferând amenințări cu apăsarea butoanelor pe linie ierarhică. Un comportament tipic de stăpâni peste slugi, făcut posibil de faptul că în societatea românească nu există nici filtre, nici reacție anti-grobianism, anti-nesimțire și anti-furt.
Deputații șaormari rescriu faptele.
În ciuda evidențelor înregistrate video, aleșii se agață, cu o nerușinare tipică grupului din care fac parte, de minciuna oricât de evidentă, de gogomănia oricât de mare. N-a fost niciun conflict, nu vede poporul bine, aleșii nu sunt niște neamuri proaste, ei poartă cu demnitate și cumpătare povara reprezentării cetățenilor. Regrete? Să fim serioși, sunt ca Edith Piaf deputații șaormari. Nu au.
Deputații șaormari au protecția grupului din care fac parte.
Marcel Ciolacu, liderul PSD, altfel băiat de suflet al infractorului Omar Hayssam (care nu era, iată, Mustafa), a fost blând cu aceste biete victime ale regimului sanitaro-polițienesc (care obligă până și aleșii să poarte mască). Sub presiune publică (vin alegerile!) șeful social-democraților n-a mai avut totuși ce face și s-a simțit obligat să dea un telefon la șaormărie, să-și ceară scuze în numele colegilor.
Pesemne că deputații șaormari sunt iresponsabili. Lasă că a sunat șeful să-și ceară scuze. Oare cetățenii din județul Vaslui, circumscripția electorală care i-a dat țării pe Solomon și pe Stativă, îi vor sancționa pe cei deputați șaormari la vot?
Excepția care e, de fapt, regula
Ce avea așa bun în ea șaorma lui Mustafa de trăgeau deputații Adrian și Irinel la amestecul înfășurat în lipie: doctorate plagiate, bani publici, contracte preferențiale, pensii speciale, privilegii parlamentare? Sau a fost doar o altă ocazie pentru deputații șaormari să-și etaleze imunitatea la reguli, naționalismul găunos și înclinația certă spre abuzul de putere?
Întâmplarea șaormei cu de toate să fi fost o inexplicabilă excepție în viețile lor – sau, pur și simplu, regula din fiecare zi?
Rare sunt demonstrațiile perfecte, dar cei doi deputați șaormari de la PSD au atins această nirvana într-o noapte de vară în centrul capitalei României. Au fost ca Nadia Comăneci pe bârnă, perfecți în execuția lor.
Mustafa? O panaramă. Social-democrația? Ha-ha-ha. Legea? Un moft. Pandemia? O joacă de-a uite masca, nu e masca. Deputații șaormari sunt statornici, eterni – exemple de făuritori ai minunatei lumi vechi în care la putere se află tot hatârul și sictirul.
Cortina cade ca în Ferma Animalelor a lui Orwell: nici nu mai știi să zici care e omul și care e porcul.
Iată și recomandările săptămânii.
Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu
Efectele pandemiei
AICI.
Un genocid încă negat
AICI.
Ce nu poate lăsa în urmă Andrei Crăciun
Luni: un film
Codul lui Da Vinci
Marți: un film cu super-eroi
Spiderman II
Miercuri: un film
Inferno. Cu Tom Hanks (și Ana Ularu).
Joi: încă un film cu super-eroi
Spiderman III
Vineri: un alt film
Îngeri și demoni
Sâmbătă: o carte
Ultimii copii din Tokio, de Yoko Tawada. Apărută la Polirom.
Duminică: un podcast și un documentar
Podcastul, AICI.
Documentarul: Caisă, pe HBO GO. Românesc.
Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu
“E doar o viroză”
Și totuși efectele pe termen lung ale bolii COVID-19 pot fi serioase și durabile. Un articol lămuritor, AICI.