Patriotismul se odihnește. De Ziua Națională și în toate celelalte zile ale anului

Căzută (an de an) în admirație și în paradă față de propriul trecut, România arată ca o țară incapabilă să articuleze și ceva viitor. Peste încă 104 ani, ea ar putea fi doar o amintire comemorată solemn cu fasole și epoleți.

0

Marea Unire de la 1 decembrie 1918 împlinește 104 ani. Momentul e festiv-patriotic, înălțător și chiar odihnitor, căci Ziua Națională vine anul acesta și cu o mini-vacanță.

Vom avea mici festivități locale, paradă militară națională, fasole cu cârnați, primari și miniștri radianți, premier îmbujorat, președinte rânjitor, iar pe posturile de televiziune vor rula reportaje despre românii care au reușit acasă, dar și dincolo de granițe.

Vom auzi discursuri și idei de bine: despre speranță, despre oportunități, despre efort și muncă bine investite, despre succes și nădejde și combustibilii care pun în mișcare o națiune, dându-i energia socială, culturală și politico-administrativă de a face pași importanți înainte.

Emițătorii acestor vorbe vor fi, în principal, politicienii, acești actori publici care joacă adesea în decorul propriilor plăsmuiri despre modernizarea României. În fapt, România exemplelor administrative reușite, a politicilor cu cap, a lucrurilor publice bine făcute este mai degrabă una a excepțiilor.

Așa cum olimpicii nu sunt deloc un indicator pentru succesul sistemului de învățământ (care, în România Educată, numai de succes nu e), tot așa nici cei câțiva români care au răzbit nu sunt un indicator relevant pentru poziția și direcția țării. Vorbim de o țară a cărei capitală are cartiere întregi fără apă caldă și căldură, la final de noiembrie. Dar are luminițe de Crăciun!

1 decembrie, Ziua Națională, nu ar trebui să fie despre trecut. Festivismul comemorativ are justificările lui – dar o zi națională este de cele multe ori despre viitor, un viitor pe care trecutul (fie și marcat festiv-patriotic) ar trebui să îl îngăduie.

În România, pe 1 decembrie 2022, ce fel de viitor îngăduie însă trecutul? Și nu e atât vorba de trecutul din 1918, ci de cel din 1990, 2000, 2010 și chiar 2020. Ce alegeri s-au făcut? Ce primari s-au ales? Ce miniștri s-au instalat în funcții? Ce fel de comportamente publice s-au tolerat? Ce fel de efort și ce fel de muncă au fost bine investite?

Ne uităm adesea la poveștile de succes de la televizor cu gândul că și copiii noștri vor reuși, cu gândul că sigur lor le va fi mai bine. Nu e oare tot o formă de amăgire? Căci despre ce viitor mai bun poate fi vorba într-o țară care nu le respectă copiilor drepturile fundamentale decât pe hârtie? Până și speranța are nevoie de o bază factuală, nu doar de sporovăieli și proiecții ideale. 

În România zilei de 1 decembrie 2022, copiii nu au dreptul la școală modernă pentru că politicienii și cultele au decis că educația sexuală e periculoasă pentru mințile tinere, iar materia trebuie să se predea doar începând cu clasa a VIII-a și doar cu acordul părinților. În școală noastră, copiii au dreptul la inocență. Și la Eminescu.

În România patru nou-născuți au murit în luna septembrie într-un spital județean din cauza infecțiilor nosocomiale. Managerul spitalului s-a apărat cu faptul că alți 1.500 de bebeluși au ieșit sănătoși pe porțile aceluiași spital în 2022. După această declarație, 1 decembrie 2022 încă îl găsește pe manager la conducerea spitalului respectiv. 

Ministerul Sănătății condus de prof. univ. dr. Alexandru Rafila a ieșit repede să informeze corect populația: nu au fost patru, a fost unul și era și foarte bolnav! Nu infecțiile nosocomiale ucid, ci gravele probleme de sănătate ale celor care se internează spre a fi tratați.

Spitalul a ajuns în România un sinonim pentru morgă: te prezinți la poarta sa doar pentru a ți se înregistra formal decesul.

România pe care cu mare fast o sărbătorim pe 1 decembrie ocupă primul loc în Europa la mortalitate infantilă. Spitalele și maternitățile țării nu sunt dotate, decât în mică măsură, cu aparatura necesară pentru a oferi suport născuților prematuri. Neavând viață, nu ai nici viitor în România – dar măcar se pot lăuda cu trecutul glorios adulții care îți însoțesc neputincioși moartea. 

După mulți ani de zile Spitalul Orășenesc din Târgu Bujor a primit în noiembrie 2022 un incubator destinat nou-născuților prematur. Un incubator donat de o organizație non-guvernamentală care se ocupă de ani de zile de dotarea maternităților. 

În 2019, aceeași organizație dota cu aparatură medicală vitală pentru prematuri secția de neonatologie a Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj. Ultima dotare avusese loc în 2007.

Aparatură vitală însemna ventilatoare neonatale, pulsoximetru şi o masă radiantă cu modul de resuscitare. Vorbim de tehnică medicală din secolul XX.

În România pe care o serbăm cu fast pe 1 decembrie 2022 o gravidă a fost uitată de personalul medical în rezervă, deși era considerată un caz urgent. Când și-au amintit de ea fătul era deja mort.

În aceeași țară chitită pe festivism, unei minore de 15 ani îi moare bebelușul de două luni. Decesul acestuia le amintește autorităților că minora a mai născut și la 13 ani. Se deschide un dosar penal pe numele tatălui pentru infracțiunea de act sexual cu un minor.

Dar ce fel de asistență socială există într-o țară în care o minoră care naște la 13 ani ajunge încă o dată mamă și la 15? E cu totul sugestiv pentru ideea de viitor faptul că statul român s-a sesizat și a decis să intervină la decesul copilului mamei minore. Nicidecum la momentul nașterii sale. Viitorul nou-născutului și al mamei sale nu a interesat autoritățile responsabile decât în momentul în care s-a prefăcut definitiv în trecut.

În România lui 1 decembrie 2022 justiția națională continuă și ea nereformată: minore de 10-14 ani pot consimți (în cunoștință de cauză) să întrețină relații sexuale cu agresorii lor adulți, având vârste de 3-5 ori mai mari. 

În 104 ani de la Marea Unire numărăm mai multe regimuri politice radicale instalate la București decât reușite majore de țară care să se datoreze energiilor politico-administrative canalizate cu intenție și metodă.

Căzută (an de an) în admirație și în paradă față de propriul trecut, România arată ca o țară incapabilă să articuleze și ceva viitor. Peste încă 104 ani, ea ar putea fi doar o amintire comemorată solemn cu fasole și epoleți.

Iată și recomandările săptămânii.

Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu

Un serial
Sezonul doi din White Lotus. Pe Netflix.

Plagiatul ministrului
AICI.

Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu

Soft power, bani grei și obsesia de a fi la TV
Cum îți asiguri prezența în miliarde de gospodării din toate țările lumii – și cum faci din asta o unealtă de diplomație publică, folosind strategic cel mai urmărit eveniment sportiv de pe planetă?

Dacă ești Qatar, te obsedează mediatizarea și lumea de proiecții și fum de la TV, iar banii nu reprezintă un obstacol, rețeta e simplă: cheltui 250 de miliarde de dolari (mai mult decât au costat toate celelalte Mondiale de fotbal la un loc) și, măcar pentru câteva săptămâni, lumea întreagă e a ta.

Doar o fracție din banii aceștia au intrat propriu-zis în infrastructura sportivă necesară Campionatului Mondial de Fotbal. Cam 20% din sumă a fost folosită pentru a ridica un oraș-satelit în jurul unui stadion. Orașul – au decretat cei de la The Guardian – este deja unul dintre cele mai stranii locuri de pe Pământ.

Sportul (de o asemenea anvergură) e politică, iar politica (de anvergura visată de Qatar) poate instrumentaliza sportul, dar îl și poate schimonosi. Încă din 2010, de când statul liliputan de pe coasta estică a Peninsulei Arabice a primit dreptul de a organiza Cupa Mondială, presa occidentală a botezat întreaga afacere cu un termen sugestiv: Qatarstrofa.

E acest Mondial cea mai mare catastrofă care i se putea întâmpla unui sport și așa cariat de corupție, lipsă de transparență și impostură?

Un răspuns definitiv nu se poate da. Până la urmă, așa cum a îndemnat chiar FIFA, oamenii se vor bucura de fotbalul jucat pe super-stadioanele Qatarului, la temelia cărora stau tăcuți mii de morți.  

Și în sport, lucrurile sunt în ordinea naturală (chiar dacă stricată) a lumii anului 2022.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.