Pomenirea mareșalului

Comemorările din fiecare an ale mareșalului Ion Antonescu de la biserica din Vaslui nu sunt, în definitiv, de competența ultimă a polițiștilor și procurorilor. Ele țin, mai ales, de băncile școlilor și de ceea ce învață despre propria istorie recentă cetățenii români.

0

N-a trecut nici măcar o lună de la adoptarea Strategiei naționale de combatere a radicalizării (un efort guvernamental semi-ratat din fașă), iar urmările otrăvite ale educației noastre precare în materie de istorie recentă s-au făcut din nou simțite (cu vârf și îndesat).

1 iunie a marcat festiv Ziua copilului, prilej de bucurie și candoare pentru politicieni, gata și în 2021 să anunțe acțiuni imediate și decisive pentru îmbunătățirea vieții copiilor.

Dar tot în România, 1 iunie a marcat comemorativ și împlinirea a 75 de ani de la execuția mareșalului Ion Antonescu. În cel puțin o biserică din țară, una din Vaslui ctitorită în timpul celui de-al Doilea Război Mondial chiar de Antonescu, evenimentul a fost marcat printr-o slujbă de pomenire, însoțită de discursuri laudative la adresa vieții, acțiunilor și realizărilor mareșalului.

Nimic nu descrie mai bine periferia de vederi și manifestări publice în care ne auto-exilăm decât acest dublu-sens patriotard făcut vizibil pe 1 iunie.

Pe de o parte, politicieni – atenți la limbaj și la PR – promit o viață mai bună pentru copiii României, inclusiv prin organizarea și furnizarea unei educații de calitate. Pe de altă parte, militari în rezervă și oameni ai Bisericii Ortodoxe – mai puțin atenți la limbaj, dar invariabil ocrotiți de simbioza indestructibilă cu statul – deplâng exact urmările unui context educațional în care copiii României ar învăța ce a fost fascismul românesc, cum s-a manifestat el și care au fost consecințele regimului de dictatură instaurat de Ion Antonescu (un regim pentru care purificarea etnică a fost o miză fundamentală).

Din tensiunea aceasta, prezentă de ani și ani de zile în România, se nasc momente comice – dar cu efecte tragice pe termen mediu și lung.

Organizația non-guvernamentală care a comemorat figura mareșalului Antonescu în biserica din Vaslui (Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni) e o entitate prezentă de ani de zile pe piață. Produce volume, interpretare istorică și un anumit tipar de memorie recentă. Din filialele ei locale fac parte militari și profesori și preoți – iar la vârf, reprezentanții Ligii vin chiar din zone rarefiate de influență și putere.

E neclar dacă structurile centrale ale acestei Ligi au știut de acțiunea de comemorare a filialei din Vaslui. Dar e clar că 2021 nu este nici pe departe primul an în care biserica din Vaslui găzduiește acțiuni de comemorare întru veșnica idealizare a mareșalului Antonescu.

E o tradiție ca Biserica Sf. Parascheva din Vaslui să devină scena unor astfel de manifestări. S-a întâmplat și în 2018. S-a întâmplat și în 2019.

Dincolo de ceremonialul strict religios (el însuși discutabil, în orice caz, căci nu e de imaginat, de pildă, un caz de pomenire clericală, întru iertarea păcatelor, a lui Adolf Hitler), esența tuturor acestor împrejurări (găzduite de Biserică) e clară: rotunjirea portretului romantic al dictatorului fascist. Deși responsabil de trimiterea la moarte a sute de mii de civili (vinovați că erau cetățeni de etnie evreiască sau romă), mareșalul ar trebui păstrat în memorie ca erou tragic, demn și credincios soldat al românismului pur și dur.

Asta e poziția analfabetă istoric și democratic a celor care, sub ocrotirea hainei militare sau a sutanei, susțin măreția intențiilor, acțiunilor și reușitelor mareșalului.

Să nu se fi auzit niciodată la Episcopia Hușilor (care stăpânește canonic peste bisericile din județul Vaslui) despre faptele și vederile preacuvioșilor părinți, din moment ce ele se petrec de ani de zile? Probabil că s-a auzit – doar că în BOR nu contează deloc astfel de manifestări cât timp preoții fac ascultare față de episcop.

Făceau ei sluj, preoții din Vaslui, și față de fostul preasfințit, Cornel Onilă, trimis recent în judecată pentru viol după cercetări judiciare redeschise pe fondul unui serial de investigație documentat de Să fie lumină. (toată arhiva jurnalistică e aici)

Fac, deci, ascultare sutanele și față de actualul preasfințit, Ignatie Trif, om atât de preocupat de neregulile găzduite de eparhia BOR încât – la instalarea în funcție – a zis răspicat că nu-l interesează abuzurile (inclusiv sexuale) comise de predecesor, pentru că nu-l ajută sufletește.

Și uite așa, cu sufletul în rai, PS Ignatie n-are de ce să fie interesat nici de isprăvile pro-antonesciene ale subordonaților săi. Nicio poziție publică n-a fost emisă de Episcopia Hușilor (sau de alt organism al Bisericii) în zilele care au urmat ceremonialului comemorativ pro-Antonescu din biserica vasluiană.

În definitiv, de ce să se ia părintele episcop de preoții care tămâiază amintirea mareșalului, când pe site-ul Protopopiatului Vaslui (structura administrativă care îl reprezintă pe episcop în relație cu parohiile subordonate canonic) scrie că mareșalul Antonescu, ctitor de biserici, a fost o mare personalitate militară? Așa se vede de la Vaslui, că Ion Antonescu a fost un bun român.

În chestiunea ceremonialului pro-Antonescu, Parchetul General și Ministerul de Interne au fost sesizate. Discursurile și imaginile din 2018, 2019 sau 2021 sunt clare, dar e improbabil ca vreo cercetare penală să dispună soluții judiciare concrete.

În definitiv însă, educația de calitate promisă de politicieni copiilor pe 1 iunie nu se poate face pur și simplu cu acțiuni penale. Consecințele unui învățământ precar pot fi ocazional întâmpinate de legi punitive – dar niciodată deplin tratate prin intervenție penală.

Comemorările din fiecare an de la biserica din Vaslui nu sunt, în definitiv, de competența ultimă a polițiștilor și procurorilor. Ele țin, mai ales, de băncile școlilor și de ceea ce învață despre propria istorie recentă cetățenii români.

Echipați mai bine de școală, acești cetățeni ar putea înțelege și fără procuratură că acțiunile de comemorare a unui criminal de război, întreprinse de militari și preoți, sunt pur și simplu greșite.

Iată și recomandările săptămânii.

Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu

Un serial
Crima din Easttown. Pe HBO.

Un festival care stă să-nceapă
One World

Interceptările
AICI.

Ce nu poate lăsa în urmă Andrei Crăciun

LUNI: UN FILM
Il Divin Codino. Pe Netflix. Despre Roberto Baggio, desigur.

MARȚI: UN SERIAL
Derapaje. Tot pe Netflix. Cu actorul Eric Cantona, fostul atacant.

MIERCURI: O CARTE DE RECITIT
Firmanul orb. De Ismail Kadare. Editura Humanitas Fiction.

JOI: O FICȚIUNE
AICI.

VINERI: DESPRE O CARTE NOUĂ
AICI.

SÂMBĂTĂ: UN ARTICOL
AICI.

DUMINICĂ: UN FILM DE REVĂZUT
Zorba Grecul. Cu Anthony Quinn, desigur.

Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu

Judecata de Acum
Ediția numărul 6, AICI.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.