Interceptările DNA realizate într-un dosar de fraudă în achiziții publice și stenogramele aferente publicate recent în presă, care surprind discuții de taină (purtate într-un birou ministerial) pentru păstrarea în funcții a unor oameni de partid, ilustrează – încă o dată – condiția de jos (dacă nu cumva chiar de subteran) a politicii românești.
Nu era nevoie de o nouă demonstrație în acest sens – dar de fiecare dată când avem înainte o astfel de scenetă, cu politicieni vorbind și acționând departe de ochii electoratului, nivelul de impostură și nesimțire șochează prin amplitudine.
Pe scurt: un politician PNL trimis în Parlamentul României de filiala gălățeană a partidului merge la Ministerul Transporturilor pentru a negocia păstrarea în funcții a unor acoliți locali, la două autorități fluviale din orașul de pe Dunăre.
Liberalul se roagă practic de ministru să-i țină fidelii în fotoliile bine remunerate, în contextul în care vin alegeri în filială și ,,nu aș avea o situație foarte confortabilă dacă mi-aș pierde oamenii de acolo”.
,,Domnule ministru, fac ce vrei tu! Ajută-mă cu asta patru luni… Ține-mi-i patru luni și după aia îți promit că nu mai vin pe la tine pentru ei”
, își încununează pledoaria George Stângă, parlamentarul în cauză.
Dosarul DNA doar surprinde acțiunea de lobby politic a liberalului – neîncadrând-o penal în vreun fel. Speța instrumentată vizează, în mod practic, o achiziție publică aparent ilegală derulată la o altă autoritate din subordinea Transporturilor.
Dar, strict din perspectiva interesului public, acțiunea infamă rămâne: un politician din partidul aflat la guvernare încearcă să-și înlesnească situația (și cariera) politică pe spinarea unei autorități publice. În limbaj popular, o astfel de operațiune se cheamă căpușare.
Și-așa se face, la drept vorbind, politica românească: cu favoruri distribuite pe filieră bugetară pentru a asigura capital individual în interiorul partidului.
Omul pe care parlamentarul liberal Stângă încerca să-l păstreze la loc călduț la AFDJ (Administrația Fluvială a Dunării de Jos) este un PNL-ist gălățean care între 2016 și 2020 a fost consilier județean al partidului.
Îl cheamă Sorin Crețu, iar în 2015 era referent la AFDJ, declarând un venit anual de 33 de mii de lei. În 2019, deja consilier județean, liberalul câștiga 48 de mii de lei de la AFDJ (tot pentru o funcție de referent) și încă 26 de mii de lei (pentru prezența în ATOP – autoritatea teritorială de ordine publică).
La începutul anului 2020, după instalarea la guvernare a PNL, referentul cu carnet de partid Crețu ajungea direct director general al AFDJ. Indemnizația fixă brută lunară pentru acest fotoliu mult râvnit? 36 de mii de lei. Lună de lună.
Care e epilogul factual al acestei povești?
Parlamentarul Stângă tocmai a fost ales președinte PNL Galați.
Directorul Crețu ocupă în continuare funcția de director general interimar la AFDJ.
Iar în Marele PNL se pregătește duelul Orban-Cîțu din toamnă, pentru șefia partidului. Ce-a zis premierul actual despre stenogramele DNA? Nimic. Ce-a spus Orban despre respectivele interceptări? Că nu vede nicio problemă în purtarea unor discuții – ci în publicarea lor (!). Și că, în timpul mandatului său la Palatul Victoria, toate numirile s-au făcut pe criterii de profesionalism.
Tot profesionalismul a fost invocat de liderii PNL și în 2020, când 36 din cele 41 de funcții de inspector școlar general din țară au fost date cu dedicație unor fideli liberali (peste 60% dintre ei candidând apoi în alegeri din partea partidului de guvernare).
Despre același profesionalism s-a vorbit și în afacerea Apele Române, devoalată de jurnaliștii Recorder. Și acolo, galbenul liberal a împânzit mai toate administrațiile bazinale.
,,În cazul de faţă, nu mi s-a părut nimic… singurul lucru ciudat mi s-a părut că au apărut stenograme într-o publicaţie. Cum, stenogramele dintr-un dosar DNA ajung aşa în publicaţii?”
, s-a arătat vexat Ludovic Orban, președinte al Camerei Deputaților și al PNL.
,,În ceea ce priveşte menţinerea directorului AFDJ, chiar a fost un director care şi-a făcut treaba”
, a mai afirmat Orban, arătând că performanţa, profesionalismul și capacitatea de a conduce o instituţie sunt criteriile determinante în cadrul numirilor bugetare operate de PNL.
Ludovic Orban, omul care a purtat corabia administrativă românească prin pandemie, îngălbenind toate instituțiile publice pe care le-a putut îngălbeni, a uitat să menționeze totuși și cel mai important criteriu: dincolo de performanță și de profesionalism, instituțiile publice trebuie să fie pușculița de funcții și favoruri a fiecărui partid cocoțat la guvernare.
România normală nu poate avea sens decât dacă e galben-liberală. Doar nu vreți să revină la butoane cei de la Pe-Se-De, nu?
Iată și recomandările săptămânii.
Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu
Ziua furiei
AICI.
Varianta Delta și îngrijorările din Germania
AICI.
Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu
Judecata de Acum
Românii au avut recent o nouă dezbatere înnoitoare de idei: oare e bine să nască sau să nu nască bărbații? Țara toată și-a dat cu părerea – dar au opinat mai ales conservatorii din PNL, convinși că infama Europă intervine în ordinea naturală lăsată de Dumnezeu.
Așa înțelegere, așa dezbatere, așa societate. Desigur, concluziile sunt demne de Caragiale.
Le-am tras (pe ele, pe concluzii) la ediția numărul 10 a Judecății, podcastul săptămânal pe care-l producem împreună cu partenerii de la Centrul de Investigații Media.
