O bătălie deja pierdută de România

Nicio țară europeană nu stă atât de prost ca România la capitolul folosirii AstraZeneca pentru imunizarea anti-COVID a populației. Cifrele totale spun așa: din peste 1.1 milioane de doze deja primite, n-am reușit să folosim nici 500.000, ceea ce înseamnă un procent de sub 40%.

1

Statul român a militarizat de la bun început gestiunea campaniei naționale de vaccinare. Acum, la aproape patru luni de la startul imunizărilor, culegem roadele civile: avem unul dintre cele mai mici procente din Uniunea Europeană în ceea ce privește administrarea efectivă a dozelor de vaccinuri COVID primite.

În țara noastră de la periferia Europei, guvernarea (demnă și ea de condiția noastră periferică) anunță că în curând vom scăpa de restricțiile impuse de pandemie.

Orizonturile noastre estivale sunt strălucitoare precum epoleții de pe umerii celor care coordonează efortul național de vaccinare. Atât de strălucitoare încât n-ar fi de mirare să ne trezim orbiți la propriu de competența militarizată a statului în a mâna populația spre centrele de vaccinare.

Ce-i clar până acum: ne bazăm strategia viitoare de vaccinare inclusiv pe un ser în care populația nu mai are încredere (în principal tot din cauza felului încâlcit și necovingător prin care statul – cu epoleți sau fără – a comunicat în chestiunea AstraZeneca).

Vaccinul Oxford, care între timp și-a schimbat denumirea în Vaxzevria, a trecut la începutul lunii martie printr-un scandal major, planând asupra sa suspiciuni legate de unele efecte adverse fatale.

Mai multe țări europene au întrerupt la momentul respectiv imunizările cu AstraZeneca (n.r. – pentru simplitatea lecturii și a înțelegerii, păstrăm referința la denumirea veche). Ulterior, Agenția Europeană a Medicamentelor a stabilit că ar putea exista unele legături cauzale între administrarea vaccinului și efecte adverse (posibil fatale) extrem de rare, precum tromboze cerebrale.

EudraVigilance, baza europeană de date care inventariază efectele adverse ale vaccinurilor administrate în spațiul comunitar, listează până în prezent 91 de decese înregistrate pe continent din cauze vasculare care ar putea avea legătură cu administrarea serului AstraZeneca. Din acest vaccin, la nivelul țărilor UE au fost deja administrate peste 24 de milioane de doze.

Comparativ, în dreptul serului Pfizer sunt menționate (în aceeași bază de date) 165 de decese din cauze vasculare care ar putea avea legătură cu administrarea vaccinului bazat pe tehnologia ARN-mesager. E adevărat că numărul dozelor de Pfizer administrate în UE este sensibil mai mare – dar factual poate fi consemnat că toate vaccinurile COVID pot produce, în circumstanțe extrem de rare, efecte adverse fatale.

În ciuda faptului că indicatorii de farmacovigilență nu răstoarnă în cazul serului AstraZeneca raportul dintre beneficiile administrării vaccinului și riscul extrem de redus la care se supun (teoretic) cei vaccinați, despre niciunul alt vaccin COVID nu s-a vorbit în termenii apocaliptici în care s-a vorbit despre produsul Oxford.

Nu puține guverne europene au contribuit la isteria anti-AstraZeneca, după cum însăși compania și-a făcut mari deservicii comunicând bezmetic în ultimele luni (și, în unele situații, furnizând date contradictorii din cadrul testelor clinice realizate).

AstraZeneca era speranța globală a imunizărilor anti-COVID din pricina prețului scăzut per doză și a ușurinței cu care serurile sale pot fi transportate și depozitate. Și totuși, astăzi, câteva țări europene nu mai vaccinează cu AstraZeneca, în ciuda faptului că serul rămâne al doilea cel mai distribuit vaccin la nivelul UE, cu peste 30 de milioane de doze deja depozitate (din care aproape 25 de milioane administrate).

Nicio țară europeană nu stă însă atât de prost ca România la capitolul folosirii AstraZeneca pentru imunizarea anti-COVID a populației. Cifrele totale spun așa: din peste 1.1 milioane de doze deja primite, n-am reușit să folosim nici 500.000, ceea ce înseamnă un procent de sub 40%.

Imunizări compromise

Orizontul statistic nu e deloc favorabil. Dela0.ro a solicitat recent de la Comitetul Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea (CNCAV) mai multe date despre desfășurarea procedurilor de imunizare cu AstraZeneca, pentru a înțelege care a fost impactul efectiv după scandalurile din martie care au subminat încrederea publică în siguranța vaccinului Oxford.

Am vrut să vedem câți români nu s-au mai prezentat după 15 martie în centrele în care se programaseră pentru administrarea primei doze cu AstraZeneca. Am vrut să vedem și câți români nu s-au mai prezentat după aceeași dată pentru administrarea rapelului cu AstraZeneca. Am solicitat de asemenea date referitoare la numărul programărilor anulate, precum și la numărul dozelor stocate.

Pe 23 aprilie 2021, am primit următoarele informații:

-> La nivel național, în perioada 15 martie – 22 aprilie, 103.238 persoane programate pentru administrarea primei doze cu vaccinul AstraZeneca nu s-au mai prezentat în unitățile / centrele sanitare în care fuseseră programate.

-> În perioada 23 martie – 22 aprilie, în toată țara, 7.107 persoane programate pentru administrarea rapelului cu AstraZeneca nu s-au mai prezentat în unitățile / centrele sanitare în care fuseseră imunizate cu prima doză.

-> În perioada 15 martie – 22 aprilie, 124.991 persoane programate pentru imunizare cu vaccinul AstraZeneca și-au anulat programările.

-> În aceeași perioadă (15 martie – 22 aprilie), 87.899 persoane înscrise pe listele de așteptare pentru imunizare cu vaccinul produs de compania AstraZeneca și-au anulat respectivele înscrieri.

-> În ceea ce privește dozele de vaccin AstraZeneca, la data de 23 aprilie, ora 10 dimineața, existau stocate 676.350 doze în centrele regionale de distribuție din țară și alte 72.137 doze în centrele de vaccinare.

Am pus în paralel datele primite cu datele publicate zilnic de CNCAV (aici).

La startul zilei de 15 martie, statul român anunța că vaccinase peste 231 de mii de români cu doza I de AstraZeneca. La momentul respectiv se realizau zilnic, în medie, peste cinci mii de imunizări cu prima doză de AstraZeneca.

La finalul zilei de 22 aprilie, statul inventaria peste 325 de mii de români vaccinați cu doza I de AstraZeneca. La momentul actual se administrează sub o mie de doze zilnice (ne referim strict la prima doză).

Așadar, o simplă operațiune de scădere indică faptul că, în intervalul menționat (15 martie – 22 aprilie), s-au imunizat cu prima doză AstraZeneca circa 94 de mii de persoane.

În aceeași perioadă, conform datelor furnizate Dela0.ro de către CNCAV, aproape 230 de mii de persoane nu s-au mai prezentat la programări sau și-au anulat programările pentru AstraZeneca.

Iată o bornă intermediară a vaccinării românești: peste 70% din imunizările cu AstraZeneca aferente perioadei menționate au fost compromise (!).

Chipul nefardat al campaniei naționale de vaccinare

Să zicem că măcar o parte dintre cei care au renunțat la AstraZeneca vor încerca să se vaccineze în viitor cu alt ser. Chiar și așa, însă, reușitele statului român în materie de imunizări anti-COVID sunt printre cele mai slabe din Europa. O arată toate statisticile Centrului European pentru Prevenire și Control al Bolilor.

Dacă la capitolul vaccinare cu AstraZeneca stăm cel mai prost între țările de pe continent (chiar mai prost decât țările care au limitat vaccinarea cu serul Oxford!), la capitolul vaccinare în general depășim doar Bulgaria, Cipru și Letonia.

Poate că statul român, militarizând efortul național de vaccinare, a reușit să gestioneze eficient transportul și depozitarea serurilor cumpărate. Dar în mod cert această campanie cu epoleți a ratat aspectele soft, non-tehnice, ale unui asemenea efort.

Vaccinarea are nevoie de respectarea lanțului de frig – dar are în egală măsură nevoie de comunicare transparentă, de încredere și de explicații simple. Degeaba reușim să ducem sute de mii de doze de AstraZeneca în centrele de distribuție ale statului dacă fiolele sunt sortite să rămână acolo pe termen nedefinit. Nu ajută pe nimeni că mai toate centrele de vaccinare cu AstraZeneca din țară stau de săptămâni bune cu locuri libere și doze nefolosite.

Și pentru că suntem în România, trebuie să existe și o bomboană pe colivă. În condițiile descrise mai sus, statul susține sigur pe el că în perioada următoare va începe vaccinările prin intermediul cabinetelor de medicină de familie, apelând chiar și la serul de care se feresc (în necunoștință de cauză) mulți români: AstraZeneca. 

Așa arată în momentul de față chipul nefardat al campaniei naționale de vaccinare, în ciuda tonurilor optimiste care se dau din înaltul guvernării.

România (cu epoleți) a pornit triumfalist vaccinările COVID în decembrie anul trecut, a vaccinat pe repede-înainte toți specialii pe care-i putea vaccina, iar acum speră ca restul populației să fie împinsă bovin spre centrele sanitare. În principiu, așa arată o bătălie dinainte pierdută. Noroc că, în ciuda tuturor luptelor sfârșite în eșec, epoleții românești continuă să strălucească etern pe umerii împovărați de glorie.

Iată și recomandările săptămânii.

Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu

O catastrofă Covid
AICI.

Gala Superscrieri
AICI.  

Un serial
Call my agent. Pe Netflix.

Ce nu poate lăsa în urmă Andrei Crăciun

Luni: o carte
Oamenii lui Smiley. De John le Carré. Rao.

Marți: încă o carte
Tunelul cu porumbei. Întâmplări din viața lui John le Carré. Rao.

Miercuri: o altă carte
Îndreptar pătimaș. De Emil Cioran. Humanitas.

Joi: încă o carte (de recitit)
Panait Istrati, Chira Chiralina. Humanitas. 

Vineri: tot o carte
Căderea în timp. De Emil Cioran. Humanitas. 

Sâmbătă: un film
Femeia fantastică 1984. Pe HBO GO.

Duminică: un loc unde să înveți carte
Academia mea virtuală, de pe Zoom. Detalii despre cursurile Academiei, la andrei@dela0.ro.

Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu

Primul președinte american care recunoaște genocidul armean
AICI.

Brazilia, un rezervor de mutații pentru Covid-19
AICI.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.