Socoteala bolnavilor și săracilor

Recent, statul român ne-a servit două exemple de practică instituțională care ilustrează incapacitatea sa administrativă de a funcționa și pentru categoriile sociale sau medicale vulnerabile.

0

A început poticnit cea de-a doua etapă de vaccinare (care ar trebui să servească prioritar imunizării bolnavilor cronici și vârstnicilor). Dar a dat câteva declarații și ministrul Muncii Raluca Turcan, despre beneficiarii de ajutor social.

Ia să vedem cu ce rezultate pe termen lung (căci termenul scurt oricum ne-a traversat, de fiecare dată, ca o fatalitate).

Discursul public despre cei care primesc venit minim garantat (VMG – formularea tehnică a ajutorului social) a vizat mereu chestiunile financiare: povara pe care plățile ar pune-o pe umerii statului sau numărul (ipotetic) mare de beneficii sociale și beneficiari. În plus, același discurs public a exploatat prejudecățile legate de sărăcie: beneficiarii sunt leneși, refuză să muncească, trăiesc pe spinarea societății.

La construirea acestui discurs public au contribuit din plin politicienii. Unii și-au făcut chiar campanie electorală spunând că vor tăia ajutoarele și vor trimite puturoșii la muncă. Politicienii și autoritățile care au manipulat (fie și o singură dată) în cariera lor publică folosind subiectul extrem de nuanțat al ajutoarelor sociale au uitat, totuși, că sărăcia nu e pentru nimeni o opțiune. Și nici nu ține de voință.

Pungile de sărăcie extremă din comunitățile rurale și din ghetourile urbane sunt o problemă a statului român care trebuie rezolvată cu mijloace administrative, nu cu declarații publice precum cele făcute acum de ministrul Muncii Raluca Turcan. 

Ce a transmis mai exact ministrul liberal?

» avem persoane care beneficiază de ajutorul social, de venitul minim garantat, beneficiază şi de ajutorul pentru sprijinirea familiei, au şi alocaţiile pentru copii, au şi ajutorul pentru încălzire

» am făcut o evaluare şi există cumul chiar de şase – şapte beneficii de la stat fără să ai, totuşi, dovada că omul respectiv nu se complace în acest soi de abundenţă de beneficii în loc să intre pe piaţa muncii şi să se străduiască, aşa cum se străduiesc milioane de oameni în România

» formele de sprijin acordate unei persoane aflate în stare de vulnerabilitate să fie “integrate”, în sensul acordării unor pachete de sprijin pentru copii, educaţionale, sanitare, de consiliere şi îndrumare spre piaţa muncii

» în unele zone anchetele sociale care se fac la nivelul autorităţii locale nu ţin cont de rigorile legii, drept urmare vor fi controale în cadrul cărora vor fi verificate anchetele sociale

Ce reține un cetățean (de bună credință) din acest discurs?

În primul rând, că există multe beneficii sociale acordate de stat, care cumulate duc invariabil la abundență. În al doilea rând, că sunt beneficiari care se complac în această situație (cine nu s-ar acomoda ușor cu huzurul?). În al treilea rând, că există posibilitatea reală ca anchetele sociale (realizate de asistenții sociali din primării!) să nu respecte legea – iar unii beneficiari să se prefacă în situații de sărăcie extremă (!).

Și aici se oprește discursul ministrului când vine vorba de intervenția și responsabilitatea autorităților. 

Dacă Raluca Turcan ar fi privit problema din perspectivă administrativă ar fi adus în discuție:

» problema de ani de zile a primăriilor care în loc de asistenți sociali angajează înlocuitori, adică pe oricine (chiar fără pregătire în asistență socială)

» faptul că cei angajați să facă asistență socială de către primării nu ies pe teren, adică nu au contact cu beneficiarii și în acest caz nu există un plan adaptat de reintegrare pe piața muncii pentru fiecare beneficiar în parte

» faptul că ancheta pentru ajutorul social înseamnă să verifici frigiderul și dacă omul nu și-a achiziționat diferite obiecte, de exemplu o mașină mai nouă de zece ani, care nu-l mai fac eligibil pentru ajutor. Cu alte cuvinte ancheta socială urmărește ca statul să nu fie fentat financiar, nu vizează cu adevărat dezvoltarea unui plan care să ducă la scoaterea beneficiarului din sărăcie

» faptul că deși vorbim de patru ani despre servicii integrate, statul nu știe în acest moment câți mediatori școlari și sanitari mai sunt activi în acest moment. Sunt elementari dacă îți dorești servicii integrate

» ineficiența Agențiilor Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă. Câte oferte de muncă au reușit să găsească agențiile pentru beneficiarii apți de muncă? 

Declarațiile Ralucăi Turcan nu au atins niciunul din punctele de mai sus. Au mai pus însă o cărămidă la temelia prejudecăților, clișeelor și miturilor pe acest subiect. 

O prioritate doar în discursuri

Tot în această săptămâna a pornit și a doua etapă de vaccinare anti-COVID, cea în care urmează să fie vaccinate persoanele peste 65 de ani și bolnavii cronici. 

În România, se vorbește oficial de luni de zile despre cum prioritatea absolută a vaccinării anti-COVID vor fi – pe lângă cadrele medicale – exact categoriile menționate mai sus. La nivel de discurs politic cele două categorii au fost invocate pe tot parcursul pandemiei. Vă mai aduceți aminte de #stămîncasă, pentru a-i proteja mai ales pe vârstnici și persoanele vulnerabile din punct de vedere medical? 

Cu toate aceste asigurări la nivel discursiv, statul nu a avut grijă să asigure și mijloacele practice prin care să fie vaccinați prioritar (efectiv, nu discursiv) bătrânii și bolnavii cronici.

La pachet cu aceste două categorii, în etapa a doua de vaccinare intră și angajații din ministerele și instituțiile țării, cetățeni aflați într-o situație care le permite programarea pe filieră profesională. Adică o programare mult mai rapidă și mai ușoară. Lucru de care nu beneficiază persoanele vârstnice care întâmpină greutăți în utilizarea platformei, nici bolnavii cronici pe care medicii de familie nu i-au înscris. Sunt bolnavi cronici în țara asta care nici măcar nu apar în bazele de date ale medicilor de familie deși urmează tratamente pentru boli cronice de ani de zile. 

După ani de zile în care statul i-a tratat pe medicii de familie ca pe niște outsideri în sistemul de sănătate, s-a gândit să apeleze la ei oferindu-le bonusuri, nu și informare, instruire și sprijin. Statul nu a căutat un partener, ci eventual niște responsabili spre care să poată arăta la nevoie cu degetul. 

Am încercat să aflăm în cursul zilei de 16 ianuarie câte din cele 305.000 de programări făcute până acum în etapa a doua de vaccinare vizează bătrânii și bolnavii cronici. Nu am primit răspuns la solicitările oficiale transmise.

Dar în dimineața zilei de 17 ianuarie, pe conturile de Facebook ale premierului Florin Cîțu și ministrului Vlad Voiculescu a fost postat un grafic din care reiese că 56% dintre persoanele programate sunt vârstnici, iar 22% bolnavi cronici. Graficul guvernamental indică faptul că în primele 30 de ore de la startul etapei a II-a de vaccinare s-au făcut peste 175 de mii de programări. Însă în după-amiaza aceleiași zile statul anunța peste 305 mii de programări.

“Programările merg bine” și “E așa cum trebuie” au fost mesajele care au însoțit statistica guvernamentală. Doar că 1 bolnav cronic la 5 vaccinați e orice numai imunizare prioritară a unei categorii vulnerabile nu e. Debutul etapei a II-a nu e chiar așa cum trebuie.

Un stat preocupat de protejarea celor mai în nevoie (și de un consens social fundamental în pandemie) ar trebui să fie transparent cu astfel de informații. La fel de transparent precum atunci când a avut grijă să ne transmită zilnic câți medici și câte cadre didactice nu doresc să se vaccineze.

Deocamdată, în interval de mai puțin de 24 de ore, statul român nu reușește să comunice clar nici măcar câte programări au fost făcute deja în etapa a II-a.

Iată și recomandările săptămânii.

Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu

O demisie
AICI.

Succesul campaniei de vaccinare în Israel
AICI.

Ce nu poate lăsa în urmă Andrei Crăciun

Luni: dacă doriți să revedeți – anul 1994
AICI.

Marți: dacă doriți să revedeți – anul 2000
AICI.

Miercuri: un film
Pieces of a woman. Pe Netflix.

Joi: dacă doriți să revedeți – anul 1999
AICI.

Vineri: un film 
Operation Finale – Vânătoarea de naziști. Pe Netflix. 

Sâmbătă: un serial
Bani negri (pentru zile albe). Pe HBO GO.

Duminică: un film 
Midway. Pe Netflix. 

Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu

Un pericol pentru democrație?
Asaltul asupra Capitoliului american ar putea reprezenta un moment 11 septembrie pentru mega-corporațiile care vând timpul petrecut de oameni pe rețelele lor sociale. Ar putea fi un moment de cotitură, de reajustare totală a peisajului social media. Der Spiegel oferă o perspectivă jurnalistică, AICI.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.