Ana Pepine: Model mai mare decat Dumnezeu nu exista

Actrita Ana Pepine joaca, danseaza, improvizeaza, face pantomima, sport si arte martiale pe scena si cauta continuu noi forme de exprimare artistica prin care sa transmita iubire celor din jur. Pe 18 martie o intalniti la Ateneul Roman, la un eveniment caritabil dedicat copiilor aflati in risc de abandon.

0

Daca ar fi sa o descrii pe Ana Pepine intr-un cuvant, acela ar fi cu siguranta “iubire”. In tot ce face actrita respira iubire: pe scena cand joaca, in spectacole de jazz, de improvizatie, de step, in proiecte caritabile si in orice alt demers artistic. In cazul ei sintagma biblica din Corinteni ca esti nimic fara dragoste e cum nu se mai poate mai adevarata.

Inca din copilarie, crescand alaturi de multi frati, intr-o familie de artisti, a fost invatata sa daruiasca. Pe masura ce s-a maturizat a cautat forme de exprimare artistica prin intermediul carora sa dea si altora aceeasi dragoste pe care a primit-o, sa aduca zambete, sa starneasca bucurie si sa faca oamenii fericiti. Asa a ajuns sa se implice in diverse cauze incercand sa aline suferinta si sa aduca fericire.

Pe 18 martie o veti vedea la Ateneul Roman, la Hope Concert un eveniment organizat de fundatia Hope and Homes for Children Romania (HHC) pentru a strange fonduri in beneficiul copiilor cu risc de abandon. Din 1998, HHC Romania a contribuit direct la inchiderea a peste 50 de orfelinate de tip vechi si la schimbarea vietilor a peste 30.000 de copii.

In prezent, organizatia vrea sa inlocuiasca sistemul institutional de protectie a copilului cu un sistem bazat pe conceptul familial si sa raspunda nevoilor emotionale ale fiecarui copil, fie prin reintegrarea lor in familie, fie prin includerea lor in case de tip familial. Obiectivul echipei HHC este ca pana in 2020 sa elimine complet institutionalizarea copiilor in Romania.

 

„Eu sunt fericita intotdeauna daca stiu ca pot ajuta cat de putin. Iar arta este intr-adevar o daruire atat de frumoasa, cu atat mai mult cu cat o faci gratuit si cu speranta. Nu exista rasplata mai mare decat bucuria celuilalt”, spune actrita care in toamna va implini 30 de ani.

Actrita-empatie

Ana Pepine a absolvit Universitatea de Arta Teatrala si cinematografica in 2009 si a lucrat in Compania de Teatru “Passe-Partout. DanPuric”, unde a regizat si jucat alaturi de Paul Cimpoieru in propriile spectacole de teatru non-verbal.

Printre ele se numara si „Doi dintre Noi”, „Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”, „Obsessii” (cu Alexandru Tomescu si vioara Stradivarius), „Poveste din Bucovina” (cu Doina Lavric), „Drumul Matasii” (cu maestrul Zhu, spectacol de teatru si arte martiale). Cu aceste spectacole a calatorit prin lume si a castigat diferite premii.

Inca din adolescenta s-a implicat in cauze sociale. La 15-16 ani a lucrat intr-un proiect de terapie prin arta destinat persoanelor cu dizabilitati si inca isi aminteste cat de tare a impresionat-o nevoia de afectiune pe care a intalnit-o la beneficiarii programului respectiv.

Facea cu ei teatru de improvizatie si pantomima, pe muzica si miscare.

„Erau atat de fericiti si fiecare isi dorea atat de mult sa aiba momentul sau individual si atentia mea personala! Trebuia sa lucrez cate o ora, dar mereu uitam de timp si ma trezeam dupa vreo doua ore, era impresionant, dar, la final, cand mergeam spre casa, imi dadeam seama cat fusese de solicitant de fapt. Dar atunci cand te bucuri de ceea ce faci, nu conteaza cata energie consumi, investesti totul la maximum”, spune Ana.

Apoi a jucat pentru copii bolnavi de cancer si nu poate uita imaginea vietii care se stinge. Alte si alte cauze au atras-o, iar acum s-a oprit asupra copiilor care risca sa fie parasiti de parinti.

„Mi se pare cutremurator abandonul in contextul in care copilul este total neputincios. Si chiar si atunci cand este salvat, el va purta mereu, in adancul sufletului, trauma parasirii. Parintii, caminul si dragostea sunt cele mai importante lucruri ca el sa poata creste cu adevarat. Acestea se pot inlocui, din fericire, daca se vrea cu adevarat, dar necesita compasiune, empatie, dorinta, dragoste si putere”, crede actrita, ale carei valori sunt iubirea, respectul, credinta si libertatea.

„Un model mai mare decat Dumnezeu nu cred ca exista. Noi, oamenii, avem si bune si rele, nu le putem avea pe toate”, mai spune Ana Pepine, amintind si de maestrul ei de arte martiale, Zhu Rong Fu, un model de umanitate si generozitate.

Actrita-ritm

Pe Ana Pepine au atras-o dintotdeauna diferitele formele de exprimare artistica, mai ales cele vizuale – parintii ei sunt pictori. Si cum in lumea teatrului a facut foarte multe, de la cuvant la dans, animatie, film, muzica, sporturi, arte martiale, atractia pentru step n-a fost o surpriza, mai ales ca pantofii de step sunt considerati un instrument muzical de percutie. „Toata arta pe care am facut-o si incerc s-o fac merge pe dinamica unei simfonii. Parca ai compune muzica”, spune actrita.

De cand i s-au aprins calcaiele dupa step a studiat in numeroase workshop-uri in Europa si in America cu cei mai mari artisti-stepperi actuali. Iar de un an de zile a inceput sa si predea cursuri particulare pentru copii si adulti si sa colaboreze pentru coregrafii in spectacole de teatru (“Insir’te Margarite”, Dan Puric)

Stepul a apropiat-o de jazz si asa a ajuns sa sustina concerte alaturi de Catalin Milea, Alex Man, Adi Stoenescu sau Tavi Scurtu.

Ea are si o explicatie pentru toate aceste iubiri: „Dincolo de sensibilitatea artistica intra in calcul intamplarea, soarta. Unde m-am nimerit, acolo s-a aprins dragostea”.

Asa a patit si cu teatrul, s-a dus fara nicio asteptare si incetul cu incetul s-a trezit prea prinsa in mrejele scenei ca sa mai poata scapa. „Intotdeauna am avut impresia ca Teatrul m-a ales pe mine, nu eu pe el”, glumeste Ana Pepine, care isi recunoaste filonul autodidact, motiv pentru care acum investeste timp in a-i invata pe altii, cu speranta ca si ei, la randul lor, vor face din arta lor un act caritabil.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.