Δ Foto: Dela0.ro

Luna ianuarie a fost foarte importantă în comunismul târziu din România, pentru că în ianuarie (pe 7, respectiv 26) se născuseră Elena și Nicolae Ceaușescu. Așa că, în deceniile opt și nouă ale secolului trecut, ziarele din dictatură nu mai pridideau în ianuarie cu elogii la adresa iubiților conducători.

Sunt greu de găsit pagini mai dezgustătoare ca acelea în istoria presei noastre (care oricum n-a dus niciodată lipsă de pagini pline de rușine).

Iar la începuturile noastre de ani din ultimul veac nu stau doar figurile de tristă amintire ale cuplului Ceaușescu. Tot acolo îi avem pe atâția alții care ne-au marcat nefericit devenirea colectivă.

Pentru această ediție a Pixului cu mină am mers în arhivă să răsfoim ziare din luna ianuarie publicate în ultimul secol, ca să vedem de unde venim (și încotro mergem). 

Ne-am făcut din lupta pentru salvgardarea memoriei noastre publice o datorie. Nu renunțăm.

O incursiune în trecut

Începând din toamna lui 2019, Dela0.ro publică o secțiune nouă în cadrul rubricii săptămânale Pixul cu mină. Îi spunem noii secțiuni publicistice O lună în timp. Trei episoade au fost publicate deja în cadrul ei. O lună în timp va apărea, desigur, lunar.

De ce ne propunem să readucem în prezent întâmplări de tot felul petrecute pe la noi în secolele XXI, XX și XIX?

Pentru că e un exercițiu de relativizare a importanței galactice, cosmice, pe care o dăm fiecărei întâmplări mărunte a zilei de astăzi și, totodată, o timidă încercare de recuperare a faptului divers de altădată. Credem că faptul divers este cel pe care se construiește, în mod fundamental, realitatea românească din toate timpurile.

Iată, așadar, ianuarie românesc din anii 1920, 1930, 1988, 1990, 2000 și 2010.

Capitolul I.

2010: Serviciile secrete ignorau criza

Ne aflăm la cinci ani de la așa-zisa revoluție portocalie înfăptuită de Alianța Dreptate și Adevăr – în fapt o schimbare a garniturilor de bugetari de lux din țara noastră cu alta. În ciuda substantivelor electorale mari, rezultatele practice au fost meschine, fiind promovați asiduu fidelii regimului Traian Băsescu (după ce fuseseră împinși la periferie fidelii regimului Adrian Năstase).

E 2010 și ne aflăm totodată în plină criză economică și financiară globală. Rând pe rând cetățenii aveau să fie afectați.

Δ Ediția tipărită a ziarului Evenimentul Zilei din 4 ianuarie 2010.

Încă de pe 4 ianuarie, vin vești bune însă pentru noua noastră securitate: serviciile secrete, ne anunța presa, nu aveau să strângă cureaua în criză. Ba dimpotrivă, și la STS, și la SIE, și la SRI se dădeau mai mulți bani. Generozitatea bugetară față de servicii a rămas nealterată până astăzi.

Tot în primele zile ale anului 2010 avea să fie înmormântat actorul Toni Tecuceanu, reputat de la Cronica Cârcotașilor.

El fusese ucis de așa-numita gripă porcină, cu care nu se știe de unde se pricopsise. Pe acest fond, crescuseră la un nivel record cererile pentru vaccinul pandemic. Era o epidemie de vaccinări printre români, dacă vă puteți da seama. 

2010 era an rău economic: ne întorsesem la șomajul din 2004, iar piața imobiliară era blocată.

În chestiunea educației, erau căinați sărmanii copii că învață la prea multe discipline, dându-se exemplul unui copil de zece ani pentru care școala românească pregătise un platouaș obligatoriu cu nu mai puțin de șaisprezece materii. 

La echipa națională de fotbal masculin, în ianuarie 2010 era scandal între selecționerul Răzvan Lucescu și vedeta Adrian Mutu, antrenorul acuzându-l pe atacant că vine la națională nu pentru fotbal, ci pentru a petrece alături de bunii săi prieteni de la lot, în compania damelor. 

Dan Petrescu antrena pe la Urziceni și se lăuda că are ofertă din Italia, de la Livorno (până la urmă a plecat în Rusia, la Krasnodar). 

Ca amănunte mondene, medicul oftalmolog Monica Pop slăbise 55 de kilograme în nouă luni, prin metoda înfometării. Se afla – șoc! – că și mitropolitul Bartolomeu Anania (mitropolitul Clujului) turnase la Securitate sub frumosul nume de cod Apostol.

Apropo de securiști, la douăzeci și unu de ani la decembrie 1989, statul român abia era în stare să constate că fostul șef al Securității lui Ceaușescu, Iulian Vlad, făcuse și el niște poliție politică. 

În cinema, debuta Florin Șerban cu filmul Eu când vreau să fluier, fluier. Intra în competiție cu Roman Polanski la Festivalul de la Berlin.

Îndrăgitul scriitor Mircea Cărtărescu fusese la cinema și vizionase filmul artistic Avatar, pe care îl găsise plăcut, în ciuda unui regretabil damf ideologic, care alcătuia, în perspectiva veșnicului nostru candidat la Premiul Nobel pentru Literatură, osatura maniheistă a peliculei. Și tot Mircea Cărtărescu testa noua tabletă de la Apple și comunica poporului român ce părere are el despre ea.

2010 era și un an de glorie pentru etnobotanice, iar consumatorii mureau pe capete. În ianuarie, așa-numita sare de baie (special gold) – o substanță misterioasă, dar legală la vremea aceea – ucidea cinci tineri bucureșteni, cu vârste cuprinse între 25 și 30 de ani.

Tot pe partea de life-style, să consemnăm că România era exportatorul numărul 1 de prostituție în Europa, iar printre personalitățile cele mai popularizate în presa vremurilor se număra polițistul Ciocan. 

La pupitrul Observatorului de la Antena 1 se afla nimeni altul decât Lucian Mândruță, care era în plin scandal sexual (se publicau fotografii compromițătoare cu o damă, îl ierta nevasta, dar nu și televiziunea, care în ianuarie 2010 cocheta cu ideea să-l pună în locul lui pe Mircea Radu). 

Se dădea prima despăgubire în bani pentru Holocaustul românesc (justiția le făcuse dreptate fraților Abraham). În București începea – ce credeți? – “Marea Asfaltare” a primarului Sorin Oprescu (între timp cu un picior și jumătate la pușcărie).

Δ Ediția tipărită a ziarului Evenimentul Zilei din 25 ianuarie 2010.

Era vorba că o să fie pus Klaus Iohannis premier (un premier agreat de clasa politică de la acea vreme), numai că dăduse Agenția Națională de Integritate o decizie că Iohannis încălcase legea incompatibilității și nu putea ocupa pentru trei ani funcții la acest nivel în statul român. Ocupă acum – e de cinci președinte și va mai fi încă cinci. 

Presa făcea cunoștință poporului cu Dacian Cioloș, noul comisar european pentru agricultură. Se căuta în studenția lui Cioloș și se constata că nu învăța mecanic și nu era tocilar.

Analistul (!) bugetofag Alexandru Cumpănașu tocmai își trăgea pe dreapta primul milion de euro din contractele cu instituțiile ineptului stat român (mai exact, pe cârca Ministerului Afacerilor Interne, pe vremea când Internele erau conduse de pesedistul Dan Nica).

Capitolul II.

Anul 2000: o bucurie de nedescris – am supraviețuit! 

Anul 2000 începea și pentru români, ca pentru restul pământenilor, cu constatarea că, în ciuda așteptărilor pesimiștilor, omenirea nu și-a încheiat existența la 1 ianuarie 2000. 

Pe cale de consecință, oamenii au sărbătorit faptul că au supraviețuit, după cum urmează: 2.000 de porumbei și-au luat zborul din Bethleem, în Africa de Sud Nelson Mandela a aprins o candelă pe care a botezat-o “flacăra libertății”, iar în Casa Albă se pare că trei oaspeți nu au rezistat tentației și au întâmpinat noul an cu o partidă de sex într-una dintre toaletele Casei (vuia presa internațională!). 

Mai mult: sectanții din Filipine care anunțaseră că gata! au intrat în pământ de rușine. Pe scurt, așa cum constata presa de pretutindeni: Apocalipsa și-a făcut simțită lipsa. 

Tot în ianuarie 2000 era vorba că vine un virus informatic și ne distruge de tot rețelele informatice, dar nici el n-a mai venit să ne distrugă.

Pe plan intern, brașovenii s-au îmbătat crunt la trecerea dintre ani, iar la Galați – informa presa locală – oamenii canalelor au ciocnit câte o pungă de aurolac, în timp ce în gările de pe Valea Prahovei sute de petrecăreți au înghețat. 

În Râmnicu Vâlcea a avut loc un accident regretabil: cetățeanul Leopold Bucă a căzut peste balustrada balconului în timp ce admira artificiile, și așa a murit și Bucă. 

Poate că nu e lipsit de importanță că primul obiect furat în anul 2000 în București a fost un calculator. Totodată, presa mai informa că Sorin Oprescu, deputat PDSR, se îmbrăca de la second-hand, din Vitan-Bârzești, fiind un tip “chitros”.

Cu ocazia Bobotezei, la Catedrala Patriarhală din București credincioșii s-au călcat în picioare pentru apa sfințită. Tot cu ocazia frumoasei sărbători religioase, oltenii și-au botezat caii pentru a-i spăla de păcate.

Ca o notă comică, premier era deja Mugur Isărescu, iar miniștrii din cabinetul său au jurat că n-au colaborat cu Securitatea. Vă mai aducem aminte că ani mai târziu a ieșit la iveală că însuși Isărescu era turnător la Securitate și purta frumosul nume de cod Manole.

Mai consemnăm isteria națională, psihoza indusă de un domn pe nume Hâncu (specialist în fizica pământului), care anunța că e sigur că pe 15 ianuarie va fi un cutremur mare. Dar presa și-a făcut datoria și a întrebat vedetele ce vor face înainte de cutremur.

Draga Olteanu Matei a anunțat că face curățenie, regretata cantautoare Laura Stoica anunța că se va gândi la Mihai Eminescu, iar regretatul regizor Ducu Darie anunța că se bagă în pat cu toată familia, inclusiv cățelul, purcelul și peștii de acvariu și va aștepta sfârșitul lumii. N-a mai fost niciun cutremur. 

Pe partea mondenă, o aveam pe Dana Săvuică (vedetă Playboy) mărturisind că n-a mai deschis nicio carte de un an. De la Valencia, fotbalistul Adi Ilie promitea că își va schimba atitudinea glacială față de coechipieri și suporteri, își lua angajamentul în acest sens.

Life style: erau la modă telefoanele la care sunai ca să auzi niște cucoane cum gem și zic toate cele. Preferatele românilor erau oltencele fierbinți.

Societate: eram atât de săraci și de disperați, încât în ianuarie 2000 un tânăr din Săcele (Brașov) a furat un sicriu din stejar ca să-și îngroape mama moartă de cinci zile. Iarna lua prin surprindere autoritățile: de pildă, primarul de atunci al capitalei, Viorel Lis, afla de la Paris că ninge la București. Lis se afla la Paris în concediu legal de odihnă. 

Pe 18 ianuarie 2000 murea Ion Rațiu. 10.000 de oameni l-au însoțit pe ultimul drum. 

Capitolul III.

1995: primul bucureștean născut în acest an era arab

Presa din anul 1995 era altfel, ea își informa cititorii că primul născut în ianuarie 1995 la București era un copil de origine arabă.

Noaptea de Revelion 1994-1995, cantautorul Dan Spătaru și-o petrecuse cântând la patru restaurante din Târgu Mureș, terminând cântările înspre zori, obosit, răgușit și flămând (notau gazetarii). Și tot de Revelion (și Sfântul Vasile), cinci români fuseseră grav răniți de dopurile de șampanie, care le săriseră în ochi.

Ca să vă faceți o idee de nivelul presei, aflați că era o știre că Agenția Rompres a fost felicitată de Oliviu Gherman prin telefon. Oliviu Gherman era de la partidul lui Ion Iliescu și conducea Senatul din țara noastră. 

Fotbalistul Ilie Dumitrescu aniversa 26 de ani, juca la FC Sevilla și își căuta o casă scumpă și cochetă în Andaluzia, găsea greu ceva pe gustul lui. Mai aflăm și că: înainte de a părăsi Anglia, Ilie Dumitrescu și-a oferit cinci zile de maraton sexual cu trei fotomodele (nerezistând virilității lui Iliuță, una dintre fete a abandonat) – așa conspecta presa română din presa engleză. 

Și în iarna lui 1995, la fel ca în cea a lui 2020, bucureștenii făceau frigul în case, fiindcă administrația era, ca și acum, incompetentă. Pe de altă parte, o bandă specializată din Brașov furase în primele zile ale anului nou murături și zacuscă în valoare de o jumătate de milion de lei. 

Mai mult: beat criță în timpul serviciului, un locotenent major l-a bătut până l-a băgat în spital pe un soldat din subordine. 

Vești proaste pentru elevii din 1995: cei care acumulau 40 de absențe nemotivate într-o lună pierdeau definitiv alocația de stat. Se discuta mult despre cazul asasinei Roxana Călin, acuzată că a ucis-o pe soția amantului ei. Era în proces atunci și se prezenta la tribunal într-un cojoc pe care cronicarii îl catalogau drept modern și scump.

Poliția lucra și destructura bordelul lui Răgălie aflat pe strada Silvestru din Capitală. Cotidianul Evenimentul zilei mai nota că: “Fantezia escrocilor nu cunoaște limite: Dându-se drept Ion Cristoiu, țiganul Vasile Nedelcu a escrocat 16 societăți comerciale cu peste 800.000 lei”.

Δ Evenimentul Zilei, ianuarie 1995.

La cel mai înalt nivel în stat aveam așa: pentru a-l imita pe Bill Clinton, Ion Iliescu s-a apucat de jogging (în concediu la Predeal). Iliescu alerga echipat în pantaloni de trening, scurtă de fâș și purtând pe cap o cipilică. 

O altă veste de actualitate din 1995: conform datelor furnizate de Direcția de Protecție Antiseismică, în cazul unui cutremur, peste 500.00 de locuințe din întreaga țară nu prezintă nicio garanție. Nu prezintă nici astăzi.

Dorința românilor de celebritate era și atunci arzătoare. Iată: în dorința de a apărea în fața camerelor de filmat, un nebun a încercat să dărâme cu o Dacie porțile Televiziunii. El a reușit să deterioreze grilajul de fier, dar și să se vadă la televizor. Știrea aceasta era semnată de Moise Guran.

Crin Halaicu se separa de soția sa, regizorul Mircea Danieluc a fost amenințat de Regele Cioabă la avanpremiera filmului Senatorul melcilor, iar Nicolae Văcăroiu, pe atunci premier, aflat în vizită la Fabrica de Șampanie Panciu a întrebat cât costă un dop de plută.

O tragedie de la Râmnicu Vâlcea: la începutul anului 1995, un revizor contabil a fost găsit mort în apartament, înconjurat de 300 de sticle de votcă. 

Capitolul IV.

Ianuarie 1990: imperativele unui timp când se trăia cu fața deopotrivă spre viitor și trecut

Pe 4 ianuarie 1990, România liberă anunța imperativul timpurilor noi: orfanii. Orfelinatele lui Ceaușescu, adevărate abatoare de suflete umane, aveau să înspăimânte toată lumea civilizată și să rămână ca un brand de țară pentru România vreme de un deceniu. 

Ianuarie 1990 era timpul în care presa intra în palatele lui Ceaușescu și constata că erau comandate de o minte aflată în delir. Se recupera memoria cartierului Uranus, dispărut pentru a face loc Casei Poporului. Se salutau ajutoarele umanitare oferite din Occident. România părea o țară care tocmai ieșea din comuna primitivă. 

Se vorbea mult despre SIDA și alte subiecte interzise în dictatură, se arăta, fără cenzură, mizeria la cote absolute în care trăiau românii, se făcea disidență retroactiv la comunism. Revoluția era încă fierbinte, iar trecerea la putere a Frontului Salvării Naționale condus de Ion Iliescu împărțea țara în două. Și împărțită a rămas până în ziua de azi. 

Capitolul V.

1988: totul despre tovarășul Nicolae Ceaușescu și tovarășa Elena Ceaușescu

Δ Ediția tipărită a ziarului Scînteia din 27 ianuarie 1988.

Luna ianuarie a anului 1988 era dedicată integral Ceaușeștilor, mesajelor tovarășului de anul nou, adresate întregului nostru popor la posturile de radio și televiziune, dar și omagiului fierbinte, însoțit de sentimentele de aleasă prețuire și stimă din partea întregului popor pentru tovarășa academician doctor inginer Elena Ceaușescu (care dăduse startul celor mai rodnici ani ai științei românești). 

Foarte importante erau mesajele primite de pe toate meridianele, în special de la alți dictatori din lume, de la Mugabe la Kim Ir Sen și Fidel Castro. 

În afară de Ceaușești mai exista un subiect în România din ianuarie 1988: lumea capitalului în adevărata ei înfățișare, o lume a violenței, disperării, încleștării crunte pentru supraviețuire.

Întru ilustrare se recurgea la cazul persoanelor fără adăpost din Statele Unite ale Americii. 

Capitolul VI.

1930: Interbelicul cu tot ce a avut el mai bun

Luna ianuarie a anului 1930 începea în ziarul Universul cu “un revelion cu tămbălău”. Era criză financiară globală, dar românii se distrau în continuare. 

Spicuim din presa perioadei câteva informații interesante. În București, în ianuarie 1929 s-au născut 1108 copii. Per total în anul 1929 s-au născut în capitală 13.257 copii și au murit 10.356 oameni, mai mult de 10% dintre aceștia de tuberculoză. Numărul de căsătorii în anul 1929 în capitală: 5661. Divorțuri: 733.

Confiscări: la abator s-au confiscat pe parcursul anului 1929 nu mai puțin de 326.665 kilograme de carne provenită din vite constatate bolnave. La dispensarele din București s-au vaccinat 12.402 copii din București.

Iar la Azilul de Noapte, asistența socială bucureșteană funcționa: 42.592 de persoane fiind adăpostite fără plată, s-au emis 61.408 bonuri de mâncare pentru ospătăria Pâinea zilnică. Serviciul de ecarisaj a prins 9.202 câini vagabonzi, asfixiind 6.274. Restul au fost salvați de stăpânii lor.

Pe 12 ianuarie 1930 s-a desfășurat în capitală concursul Miss România (a triumfat domnișoara Zoica Dona), printre bestseller-urile timpului la București se număra lucrarea Viața și opera lui Mussolini, ca un preambul pentru deceniul care avea să urmeze. 

Capitolul VII.

1920: nașterea cu probleme a României Mari

Ianuarie 1920 era o lună în care se vorbea încă mult despre complicata naștere a României Mari, se atrăgea atenția cititorilor asupra pericolului bolșevic și era căinată sărmana Viena, care era izolată de restul lumii din cauza lipsei cărbunilor (motiv pentru care nu mai circulau trenurile către / dinspre Viena).

Alte nenorociri: avea loc o explozie într-un tren accelerat la Iași, iar la Câmpulung erau prinși niște falsificatori de bancnote.

În primele zile ale anului 1920 se pierduse un câine rasă boxă, părul maron, având în frunte două pete galbene, pe sub burtă pete galbene și albe, și tot așa și pe picioare. Cine îl aducea în șoseaua Bonaparte la doamna Iolanda Ferentz avea să primească o bună recompensă. Nu știm, din păcate, dacă patrupedul s-a găsit.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.