Andrei Crăciun
"Cartea de nisip" incheie opera lui Jorge Luis Borges asa cum un rai incheie viata virtuosului credincios. Volumul reuneste texte scurte, dar suficiente. "Cartea de nisip" este picatura care se face ocean, iar si iar, intr-o inexplicabila succesiune de unicitati. Ce va intereseaza? Dragostea? E toata aici. Moartea? Istoria?
Volumul „Papagalul lui Flaubert”, explozia literara a lui Julian Barnes, este o carte de o enervanta perfectiune. Gasiti mai jos revolta mea neputincioasa – sunt un flaubertian batran care nu mai gaseste nimic nou de spus. Julian Barnes, cel mai bun scriitor englez de la inceputul acestui mileniu, a spus deja totul. Lasati orice speranta la intrare.
Ultimul film al lui Clint Eastwood va fi premiat si probabil va fi contestat. Ce se gaseste, insa, dincolo de prestatia impecabila a lui Leonardo diCaprio? Cine a fost de fapt J. Edgar Hoover si de ce este bine sa intelegem exact concluzia vietii sale? Acest film este ultima carte pe care octogenarul Clint Eastwood o pariaza pe institutia eroului.
O distributie de Oscar si amprenta lui Roman Polanski, care este regizor si scenarist. „Carnagiul”, ultimul sau film lansat la inceputul anului, spune povestea a doua cupluri, care petrec o seara impreuna discutand despre problemele copiilor lor. Discutia escaladeaza scotand la iveala frustrari si minciuni. Iar asta face ca filmul sa fie despre noi.
Vlad Mixich crede ca nimic nu exista inainte de a fi povestit. Experienta de jurnalist i-a dat ocazia sa cunoasca romani mai mult sau mai putin controversati. A transformat-o in poveste. Si in portret. In 10 povesti portret ce poarta titlul „Fanaticii”. Iar cartea asta este ca o calatorie in Nepal. Esti la inceput, ti-e frica, dar esti curajos si urci.
Cel ce m-a invins este Truman Capote (si cati ani m-am ferit de el, si ce demon sau ce providenta m-au tinut departe de blestematul acesta!). A fost o proza scurta – cateva pagini acolo. „O amintire de Craciun“ nu este cea mai buna proza scurta din istorii, dar cine poate spune care este cea mai buna proza scurta, si ce importanta mai are?
„Franny si Zooey” este cartea dincolo de care J.D.Salinger nu mai avea unde sa calatoreasca in inima celor tineri, a celor care au pacatele inainte. Povestea lui „Franny si Zooey” este ca o scrisoare blestemata sa isi caute singura destinatarul. O posibila fericire. Stiti clipa aceea cand intelegi ca te vei preda nostalgiei si va fi bine?
Gabriel Brebenar s-a retras la tara, unde da cu coasa, face baie in Cris si citeste. Restul e, oricum, inutil. Si pentru ca lucrurile stau asa, si nu altfel, l-a cucerit pe Gabriel Liiceanu care i-a publicat „Jurnalul” la Humanitas, convins ca are de-a face cu un Cioran ce da Parisul pe Coasta Boacii. Randurile urmatoare ii spun povestea.
Haruki Murakami este un zeu, asa cum sunt toti scriitorii care ajung la inima harului lor. Haruki Murakami este un zeu crud, dar rafinat, care isi lasa personajele sa moara pentru a supravietui o idee - viata este o finita nebunie. Murakami i-a tradus in japoneza pe Salinger si Fitzgerald, scriitorii sai americani, ai sai, ca si ai mei.