Din Herson până în Crimeea, fostul teritoriu ucrainean devenit în 2014 parte constituentă a Federației Ruse, nu sunt nici 150 de kilometri. Proximitatea aceasta s-a dovedit funestă, căci Herson a fost chiar primul oraș ucrainean căzut sub ocupație rusească după ce Vladimir Putin și-a trimis armatele, rachetele și tancurile asupra Ucrainei.
S-au adunat deja două săptămâni de când locuitorii din Herson trăiesc sub imperiul blindatelor Kremlinului. Dela0.ro a comunicat în ultimele zile cu un profesor din oraș, în încercarea de a reconstitui atmosfera cotidiană din orașul aflat sub ocupație. Am primit de la interlocutorul nostru fotografii, clipuri video și, mai ales, răspunsuri ample la zecile de întrebări pe care i le-am trimis de-a lungul conversațiilor recente.
Herson nu e pur și simplu un teritoriu căzut sub ocupație. E mai mult decât atât: o privire la viitorul care le-ar putea fi rezervat altor orașe mari din sudul Ucrainei, în eventualitatea în care trupele ruse reușesc să izoleze restul țării de așezările de la Marea Neagră.
Zvonistica stăpânește mințile și ideile oamenilor în Herson. Cel mai persistent zvon e că rușii vor acționa și aici precum au făcut-o în Crimeea și în Donbas: înființând o republică separatistă.
La mijloc de martie, Herson a marcat 78 de ani de la eliberarea orașului de sub ocupația nazistă. La comemorare a depus un buchet de flori doar primarul încă în funcție al localității. Mai mult decât atât nu a fost posibil. La nici opt decenii de la ultima ocupație, Herson este din nou la mâna unor trupe străine.
Identitatea sursei noastre este protejată, pentru a nu-i pune în pericol viața. Iată ce vede, ce simte și ce crede.
I. Soldații ruși au furat alimente și electronice
Herson este un oraș ucrainean. Am rămas pentru că trebuie să le arătăm invadatorilor ruși asta. Am rămas pentru că trebuie să participăm la proteste. Copiii mei au plecat – dar eu am rămas, cu soția și o parte din rude.
Doar câteva magazine și supermarketuri mai funcționează în oraș, foarte puține dintre ele. Majoritatea sunt deschise numai în cursul dimineții. 90% din rafturi sunt însă goale. Piețele sunt închise. Oamenii comercializează pe stradă ce au de vânzare.
Prețurile au crescut și de trei ori. Sunt cozi mari peste tot. Ai nevoie de câteva ore să poți cumpăra ceva. Lucrurile mici precum săpunul, bateriile, lamele de ras au devenit foarte greu de găsit.
Legumele, pâinea și cerealele sunt încă disponibile. Mai puțin carnea, untul, laptele, zahărul, hrana pentru animale, scutecele pentru bebeluși, carburanții. Dar marea problemă e lipsa medicamentelor, mai ales pentru cei cu probleme specifice de sănătate. O cunoștință are cancer și a fost obligată să întrerupă chimioterapia.
Sunt mai multe mijloace prin care poți obține mâncare. O variantă e să stai la cozile lungi. Altă variantă e să fii în contact cu voluntarii, care ajută mai ales oamenii în vârstă, copiii, persoanele cu dizabilități. În fine, există și micii producători de la țară, care încă aduc produse în oraș.
Pensionarii primesc pâine și alimente de bază gratuit. În general oamenii se ajută unii pe alții. Împart informații despre unde pot cumpăra anumite produse, împart mâncare, împart bunuri. Panica nu s-a manifestat deocamdată.
De câteva ori în ultimele două săptămâni nu am avut nici internet, nici semnal la telefon, dar acum funcționează. Pentru mine acest lucru este destul de ciudat. Nu înțeleg cum de avem încă acces la internet.
Când au intrat în oraș rușii au ocupat turnul de transmisie TV și au blocat televiziunile ucrainene. Acum transmit doar canalele rusești. Dar locuitorii orașului care au internet sau antene satelit pot încă urmări canalele ucrainene.
În general, e curat și ordine în oraș, nu s-au produs distrugeri majore. Sunt doar câteva clădiri care au fost lovite sau distruse de tancuri. Printre acestea se află totuși cel mai mare mall din regiune, numit Fabrika.
Însă unele magazine și chioșcuri au fost jefuite de soldații ruși și de tâlhari, în primele două zile după ocupație.
Soldații au furat țintit: fie din magazinele alimentare, fie din magazinele de electronice.
II. Ne permit să trăim. Deocamdată
Trupele rusești au intrat în Herson într-o dimineață, după o luptă de patru zile pe podul Antonovski. Este podul care leagă Herson de malul stâng al râului Nipru.
Pe 1 martie, soldați ruși, tancuri, mașini blindate au pătruns în oraș. Clădirile administrative au fost capturate – tribunalul, sediile poliției, obiectivele militare, administrația căilor ferate și transportului în comun și sediul administrației regionale. Clădirea serviciului de securitate SBU a fost atacată cu tancurile. Rușii nu au ocupat în schimb sediul consiliului local.
Nu a existat nicio predare formală a orașului. În mod oficial, orașul este condus încă de autoritățile locale. Se pot citi texte pro-ucrainene pe site-ul oficial al consiliului local.
Nu există administrație militară. Dar, în realitate, orașul este controlat de forțele militare ruse, de Rosgvardia (Garda Națională a Rusiei) și de poliție. Ei doar ne permit să trăim și să muncim aici. Deocamdată. Din ce am înțeles, rușii încearcă să găsească colaboratori printre membrii consiliilor locale și regionale care să le legitimeze prezența în Herson. Toată lumea a refuzat deocamdată să o facă.
Activistul Aleksandr Tarasov a fost arestat după prima demonstrație împotriva rușilor. A fost o poveste tare ciudată, plină de falsuri. După ce Tarasov a dispărut, oamenii din Herson au văzut un video pe rețelele de socializare în care activistul spunea că e agent SBU și pregătise un atac terorist la demonstrația împotriva rușilor. Sunt sigur că această poveste a fost pusă în scenă pentru a speria oamenii și pentru a-i diviza.
Mai multe persoane au fost arestate și cu o zi înainte marilor demonstrații de duminica trecută. Printre reținuti au fost mai ales membri SBU, majoritatea pensionați. Cred că scopul a fost același, să sperie oamenii.
Potrivit informațiilor oficiale, până pe 8 martie în Herson au fost uciși 35 de civili. O parte din ei au fost lichidați pe stradă, o parte în apartamentele lor în urma bombardamentelor, o parte în mașini în timp ce încercau să părăsească orașul.
Ocupația a paralizat cele mai multe activități în oraș. Școlile, universitățile, micile afaceri, instituțiile statului, teatrele, grădinițele sunt închise. Sunt 300 de studenți blocați în Herson care locuiesc acum în căminul universității. Universitatea le oferă masă și îi ține în siguranță.
Se aud destul de puternic explozii. În fiecare zi. Unii locuitori dorm în pivnițe. Pentru mine însă exploziile au devenit o rutină așa că dorm în dormitor.
Din fericire, spitalele și serviciile comunale funcționează. Avem gaz și electricitate.
III. Nimeni nu credea că rușii pot invada Ucraina
După 2014, orașul Herson devenise un fel de înlocuitor al capitalei Crimeii. Instituțiile din Crimeea, cum ar fi administrația fiscală, poliția de frontieră, SBU și altele au fost relocate în Herson.
Am fost tot timpul conștienți de faptul că Rusia are nevoie (n.r. – pentru irigarea teritoriului anexat în 2014) de apă din Canalul Crimeii de Nord, care trece prin regiunea Herson. Eram conștienți că este periculos să fim în apropierea Crimeii. Dar nimeni nu credea că rușii pot invada Ucraina.
Herson este un oraș în care se vorbește majoritar limba rusă. Fiecare are rude, prieteni și cunoștințe în Crimeea și Rusia. Au fost mulți susținători ai Rusiei aici. Dar până și ei și-au schimbat părerea despre Rusia după invazie.
Mai intru în contact cu colegi din Crimeea și sunt surprins de faptul că nu înțeleg ce se întâmplă acum în Ucraina. Trăiesc într-o realitate total diferită.
Acum o săptămână, rușii au trimis un convoi umanitar în Herson. Cinci camioane au venit în piața centrală din oraș. Au încercat să distribuie alimente. Nimeni nu le-a luat.
Apoi au schimbat tactica. În altă zi au venit să împartă mâncare pe stadionul abandonat din Herson. S-a format o coadă lungă. Oamenii au luat conservele și au început să le vândă pe străzile din oraș. De atunci nu am mai auzit nimic de ajutoare rusești.
IV. Mai e o singură cale de ieșire
Ocupanții nu au anunțat niciodată oficial crearea Republicii Populare Herson. Dar spațiul informațional este inundat de presupuneri despre această intenție. Oamenii cred că rușii vor să facă ceva asemănător cu ce au făcut în Donbas și Crimeea în 2014.
Pentru a opri asta oamenii se adună zi de zi în piața centrală unde protestează împotriva ocupației ruse și a republicii separatiste Herson. Pe 13 martie, în jur de șase mii de manifestanți au ieșit în stradă. La aceste proteste rușii încearcă să sperie oamenii trăgând în aer, folosind grenade sonore și chiar gloanțe de cauciuc.
Membrii consiliilor locale și regionale au organizat recent o sesiune specială și au semnat un apel împotriva Republicii Populare Herson. Cred că rușii nu au de fapt nicio soluție concretă încă. Nu știu ce să facă, nici în acest oraș, nici în regiunea Herson.
E greu de spus câți locuitori au părăsit deja orașul. Cred că cel puțin 20%. Cei mai mulți dintre prietenii mei care au plecat s-au dus spre Europa.
Unii au trecut și prin România. Toți mi-au transmis că românii i-au ajutat și au avut grijă de ei. O prietenă care a plecat cu fiica ei și pisica mi-a povestit că peste tot pe unde au trecut prin România au primit sprijin. Aș vrea să le mulțumesc românilor care ne-au ajutat în toate felurile posibile.
Acum, din Herson mai este o singură cale de ieșire. Spre Rusia.
