
O iluzie bântuie lumea românească: jurnalistul Cristian Tudor Popescu ar fi fost concediat de televiziunea Digi24. Dar adevărul e altul: CTP nu a fost dat afară ca urmare a unei decizii luate de o companie de presă, ci pentru că așa pare să fi comandat stratosfera de putere a conglomeratului de telecomunicații RCS & RDS, care se întâmplă să aibă în portofoliu și o butaforie media.
Dincolo de Registrul Comerțului, entitatea jurnalistică Digi24 nu există decât în teorie. În teorie are viziune, misiune, valori, în teorie promovează ideea de presă imparțială, dezbaterea de idei, rațiunea și respectul, acuratețea, echilibrul, echidistanța și diversitatea de opinii. În realitate, ceea ce se vede și ceea ce nu se vede la Digi24 este comandat – iar la nevoie impus – de patronatul RCS & RDS. Dintr-o asemenea afacere, jurnalismul nu poate ieși decât siluit.
Acum mai bine de opt ani de zile, când Digi24 abia se lansase pe piața media autohtonă, am scris pentru Dela0.ro un text de opinie intitulat “Domnul O.”. Remarcam în el completa subordonare comercială a conținutului jurnalistic, care deja se manifesta la Digi24. Încă de atunci, cultura și metodele clasice ale jurnalismului nu păreau să aibă nicio șansă la televiziunea RCS & RDS, unde tăiau și spânzurau șefii corporației, nicidecum regulile editoriale universale.
Digi24 a fost dintotdeauna un loc în care autoritatea ștampilelor RCS & RDS a fost mai puternică decât jurnalismul și interesul public. Digi24 nu pare să fi fost fondat ca post de televiziune, în sensul clasic al termenului. Pare să fi fost fondat ca braț media al intereselor RCS & RDS.
Dacă, într-un moment sau altul, interesele comerciale ale conglomeratului de telecomunicații au presupus protejarea unui politician, atunci Digi24 a avut sarcina să execute mediatic protecția. Dacă, într-un moment sau altul, interesele comerciale ale conglomeratului de telecomunicații au presupus protejarea unei instituții publice, atunci Digi24 a avut sarcina să execute mediatic protecția. Dacă, într-un moment sau altul, interesele comerciale ale conglomeratului de telecomunicații au presupus transmiterea unei știri sau alteia (sau, din contră, netransmiterea unei știri sau alteia), atunci Digi24 a avut sarcina să execute mediatic comanda.
Pentru oamenii din breasla jurnalismului sunt de notorietate metodele prin care Digi24 și-a asigurat fidelitatea angajaților. E cunoscută condiția de pălmași media la care erau reduși unii reporteri prin angajarea pe contracte cu perioadă determinată (de câteva luni). Cine se dovedea neascultător intra automat în rândul celor cărora nu li se mai prelungea contractul. Simplu, discret, eficient.
Cum a fost posibil? În primul rând, conducerile editoriale ale postului nu au funcționat aproape niciodată ca bariere între stratosfera comercială RCS & RDS și jurnalismul văzut de public pe micile ecrane. Dacă o figură sau alta devenea indezirabilă pe Digi24, era suficient un telefon din Forum, numele fantomatic sub care e cunoscută “zona 0” de putere din compania de telecomunicații. Redacția Digi24 nu și-a protejat aproape niciodată jurnaliștii în fața intervențiilor din Forum.
Am văzut de-aproape aceste simptome de cancer media în redacția Evenimentului zilei, cotidianul trecut în 2010 din proprietatea unei companii elvețiene în cea a unei rețele de interese autohtone. Departamentul de investigații al ziarului a fost primul care a dispărut după perfectarea tranzacției. Apoi au început să intre în ziar interviuri semnate de jurnaliști fictivi, realizate și editate în altă parte, departe de birourile redacției. Apoi au început epurările.
Pe unii dintre jurnaliștii care conduceau redacția EVZ îi vedeți astăzi mimând buna credința și profesionalismul. Probabil că unii dintre ei au fost doar oameni sub vremuri. Dar în prea multe situații conducerile editoriale ale organelor de presă din România au fost alcătuite doar din oameni aflați sub vremuri.
Aproape niciunul nu a reacționat atunci când redacțiilor lor li se făcea o nedreptate – în fapt, un prejudiciu adus interesului public. Aproape niciunul nu a vorbit. Aproape niciunul nu s-a împotrivit. Prea puțini, foarte puțini, și-au dat demisia. Prea mulți, foarte mulți, au tăcut.
Când simpli jurnaliști, truditori ai profesiei, oameni cu nume-prenume-dar-fără-renume deveneau exilați în propria meserie, publicul ignora și trecea mai departe. Lumea și faptele nu se vedeau, pentru că sufereau cei slabi. Dar suferea laolaltă și publicul, chiar fără să-și dea seama. Căci, cu fiecare redacție căzută în neputință, a căzut în neputință chiar interesul public pe care jurnaliștii se străduiau să-l servească și să-l protejeze.
În Forum s-ar râde de așa vederi proaste asupra lumii. Și Forumuri sunt peste tot – și la vârful instituțiilor publice scăpate de sub control democratic, și la vârful entităților comerciale care nu se simt datoare nimănui, nici măcar binelui public pe care jură să-l apere atunci când dezvoltă afaceri în media.
Până la urmă, modelul Antena 3 – televiziunea fondată pentru a servi interesele unui fost colaborator al Securității și ale partidului său – a fost visul de taină al celor mai mulți investitori români în media. Ce i-a motivat a fost ambiția de control și de extindere a sferei intereselor lor. Ce nu i-a interesat a fost chiar jurnalismul, pe care l-au plătit doar ca să-și asigure un spațiu de manevră în momentele-cheie.
Cristian Tudor Popescu pare să fi comis un păcat capital față de RCS & RDS chiar într-un astfel de moment-cheie. E neclar deocamdată ce anume a determinat concedierea sa – dar supoziția cea mai consistentă factual e că a fost evacuat de pe post pentru că a vorbit la Digi24 despre pericolele extraordinare pentru democrație pe care le aduc propunerile extrem de controversate din pachetul legilor siguranței naționale.
De fapt nici nu mai contează dacă acesta e motivul exact, pentru că interesele private ale unui mega-conglomerat corporate sunt oricum greu de surprins într-o singură fotografie. Ce interesează e metoda de lucru de la RCS & RDS. Iar metoda, în toți anii din urmă, a fost că televiziunea există pentru a servi imperiul comercial.
Și CTP știa acest lucru. Și partenerul său de emisiune, Claudiu Pândaru, știe acest lucru. Și partenerul de emisiune al partenerului de emisiune, Florin Negruțiu, știe acest lucru. Poate doar portarii de la Digi24 nu știu acest lucru. Portarii au luxul de a fi dezinteresați. Îl au însă și jurnaliștii, editorii, redactorii, reporterii?
Nu mă aștept deloc ca lumea Digi4 – exact lumea care pe hârtie are viziune, misiune, valori, care promovează ideea de presă imparțială, dezbaterea de idei, rațiunea și respectul, acuratețea, echilibrul, echidistanța și diversitatea de opinii – să reacționeze in corpore la concedierea lui Cristian Tudor Popescu. M-am tratat de mult de astfel de așteptări și tocmai din acest motiv știu că nu voi reveni probabil niciodată în jurnalismul mainstream din România. Știu cum arată oamenii sub vremuri – iar de la distanță nu pot decât să-i compătimesc.
Conducerile editoriale care permit însă asemenea vremuri nu sunt de compătimit. În ultimă instanță, un rol fundamental al acestor conduceri e chiar acela de a scuti publicul de minciună, de impostură, de mimarea unor principii jurnalistice exact în momentele în care în culise se întemeiază o nouă lume media, perfect supusă patronatului, perfect coruptibilă la nevoie, perfect cameleonică.
În lumea românească, relația dintre comercial și editorial în entitățile media e atât de prost înțeleasă și sfârșește atât de prost aplicată încât am renunțat să mai sper în buna credință a modelelor de business. E posibil la noi un caz Berliner Zeitung în care jurnaliștii dintr-o redacție să-și investigheze propriul patron multi-milionar? Nu (prea) e.
Și de aceea, laolaltă cu ipotezele și scenariile din cazul CTP, poate că cea mai importantă intersecție la care am putea ajunge cu mințile noastre ar fi ideea că existența formală a jurnalismului e și treaba publicului. Eu cred în jurnalismul non-profit, dar nu am pretenția ca toată lumea să vadă în asta un panaceu. Pe de altă parte, non-profit sau nu, jurnalismul are nevoie să existe prin public. Altfel, întotdeauna în locul publicului se va instala un Forum atotputernic, care va avea pretenția ca, pe banii săi, să se cânte exact muzica dorită.
Nu sunt un optimist. Probabil că Digi24 – la fel ca alte și alte entități media autohtone – va continua să funcționeze exact la fel cum a făcut-o și până acum. Probabil că puține redacții, mai mici sau mai mari, vor continua să pună interesul public deasupra oricăror considerente de ordin comercial sau privat. Probabil că foarte puțini români, câteva mii, vor continua să finanțeze organizații de presă, cumpărându-le produsele media sau finanțându-le prin donații.
Probabil că Forumurile vor deveni tot mai puternice și bogate, imposibil de stăvilit, imposibil de controlat. Probabil că statul român nu va fi în stare să facă nimic pentru societate – nici pentru public, nici pentru presă. Probabil că, după ce ne vom fi mirat că uneori mai suferă și cei puternici, vom uita cu totul că întotdeauna suferă și cei slabi. Noi.
Vom accepta și vom merge mai departe.
Suntem aproape toți, până la urmă, oameni sub vremuri.
Perfect de acord cu opiniile exprimate în articol. Doar un amănunt, și aici îmi permit să o citez pe doamna Luiza Șora: „Popescu este cumva domnul acela care urla în direct (și în prime-time) „Să mori tu?“…
Adresat lui Mihai ȘORA pentru că îndrăznise să scrie – după ce Digi24 îi așternuse covorul roșu lui Iordache-Altă-Întrebare – că este imoral să fii complicele groparilor României.
Dați-mi voie să surâd!”
Digi24 avea un obicei – ca și alții – în a concedia „sumar” și pentru „delicte” de opinie. Nu îmi amintesc ca vreodată Popescu, o vreme președintele (sau cum se numea) al Clubului român de presă să ia atitudine.
…o mizerie, cap-coada….
Ar fi fost onest să dați totuși contextul mai larg. Era vorba despre o demonstrație retorică: “Mai spune dânsul, argumentează, că „orice locuitor nativ le înțelege”. Deci orice locuitor nativ, adică orice român… Hopa! Parcă am mai auzit asta. De curând…
„Orice locuitor nativ” înțelege „că merită să dispară”, e totuna cu „după faptă și răsplată”. Adică „merită să dispară” nu înseamnă „trebuie să dispară”. Da, domnule Șora. Asta spun și eu. „Să mori tu” nu înseamnă că trebuie să mori.”
Stimate autor,
ceea ce ne spui aici știe până și gloata proastă de privitori la niște marionete mânuite mai mult sau mai puțin vizibil. Zici că nu s-a răsculat nimeni…păi cine să se răscoale dacă lucrurile sunt evidente și știute?? TOATE stațiile media audio-video sunt sub “papuc”. Publicul se uită doar pentru a vedea și auzi câte și ce minciuni se mai promovează. Atât! Rubrica meteo a devenit mai credibilă decât manipulările “jurnaliștilor deontologi” care de multe ori comentează ce li se scrie pe prompter și de care au luat cunoștință cu juma de ora înainte de a intra în emisie. CTP a știut unde se bagă, dar banii și vizibilitatea au fost mai puternice ca refuzul profesional.
Nu cred ca poate îndrāzni cineva sā-l acuze pe Cristian Popescu de “aservire” sau “falsitate” jurnalisticā. Nah.
Poate fi acuzat de agresivitate în exprimare si în formularea metaforelor caracteristice, dar asta e tot.
Aici e clar vorba de orgoliul rānit al unei persoane sus puse, cu mare putere de decizie. Si nu e prima datā, sā ne amintim când a primit o amenintare (nu foarte) voalatā, sub forma unui cos de “cadouri” pe care le-a detailat în emisiune. Ma asteptam sā zboare mai demult, din pācate.
Parcă zicea cineva:’ o societate fără principii vasăzică că nu le are’. Caragiale a închis un secol și tot el îl deschide pe următorul…
Ar fi culmea ca în presă să fie altfel. Nu suntem decât un popor vegetal într o margine de civilizație. Iar mămăliga noastră face plici doar cu fitil de import. Și importăm doar mâncare, din păcate.
Generația tânără s a împiedicat și a căzut în Tik Tok. Ghinion, cum ar spune un robot primitiv.
Cu titulatura “oameni sub vremuri” anulati rolul articolului .Noi nu suntem oameni sub vremuri.Oameni sub vremuri au fost in perioada celor doua razboaie mondiale.Acum e altceva,e ideea ca la ce bun sa mai ai principii,cand in jurul tau mai toti sunt pervertiti si la ce bun atata chin cand pe calea pervertirii vine totul asa de usor,si la ce bun atatea framantari pentru o societate care nu se framanta…cand poti sa traiesti bine merci si in negare.