Sursa: TVR

La începutul lunii mai (pe 6 mai, mai exact) s-au împlinit șaizeci de ani de la trecerea în neființă a lui Lucian Blaga. A murit la Cluj, în 1961. Era născut la Lancrăm, în Alba, pe 9 mai 1895.

Lucian Blaga a fost poet, filosof și diplomat. Unora le-a căzut la Bacalaureat (“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”), poate îl cunoașteți de pe bancnota de 200 de lei. El este acela. 

Soția sa, Cornelia Blaga-Brediceanu (1897-1983), l-a cunoscut pe poet în 1916. Unde s-au cunoscut vă întrebați? În sala bibliotecii universității din Viena. S-au căsătorit patru ani mai târziu. Cornelia Blaga-Brediceanu și-a încheiat studiile universitare în medicină la Cluj. I-a fost alături poetului în misiunile sale diplomatice, în Austria, Elveția, Portugalia. 

Tot ea a fost cea care l-a încurajat să-și scrie poemele și să-și închege sistemul filosofic. Fiica lor Ana Dorica (Dorli) s-a născut la Berna pe 2 mai 1930.

Dorli Blaga este cea care a îngrijit, revăzut și comentat ediția Jurnalelor mamei sale (publicată de Humanitas în 2016 – aceasta este cartea pe care am folosit-o pentru această selecție). Jurnalele sunt din anii: 1919, 1936-1937, 1939-1940, 1959-1960. 

Cornelia Blaga-Brediceanu a și profesat medicina, a avut un cabinet stomatologic în Lugoj. A fost înmormântată la Lancrăm, în același mormânt cu soțul ei. A fost ultima sa dorință. 

Iată-l pe Lucian Blaga în jurnalele soției.

Mai, 1919: Cornelia descoperă Europa

Dimineața (2 mai) am sosit la Turin și acum, sub un cer albastru, văd Italia. La stânga noastră cu șirul alb al Alpilor, grăbim spre Milano. În trecere am văzut turnurile splendide ale unei biserici din Novara.

În două ceasuri nu poți vedea mult (…), Arena, cetatea lui Sforza, Arcul de Pace, Scala, statuile lui Leonardo; Garibaldi etc. Mi-a plăcut mult. Voi căuta ocazia să văd cu răgaz în două-trei zile orașul. Dacă eram singură vedeam mai mult, dar așa am pierdut al treilea ceas cu fleacuri.

În schimb (…) am gustat un vin roșu de Chianti minunat.

Viena, 17 noiembrie 1936: familia Blaga refuză America

Lucian a plecat dimineața la birou. A rămas să depună cărțile noului ministru G. (Gurănescu) sosit ieri la Viena și descins ieri la Hotel Imperial. E vorba să fim mutați la Berna. Sau să ne cerem noi chemarea la București, dacă situația cu noul șef n-ar fi suportabilă.

Ni s-a oferit New Yorkul, în locul lui Rosental, sau San Francisco, în locul lui Dăncescu, dar n-am acceptat.

Viena, 3 decembrie 1937: cum s-a născut „Trilogia culturii”

Lucian s-a sculat din pat, se simte bine, a fost la plimbare prin împrejurimile casei. 

După-masă a început să-mi dicteze din articolul Despre o semnificație metafizică a culturii. Acest articol va apărea în numărul din ianuarie al (…) și va forma unul din punctele culminante al volumului al treilea al Trilogiei culturii. Volumul vrea Lucian să-l termine la primăvară. Dar mai înainte trebuie să-și pregătească discursul de recepție pentru Academie.

Lucian se gândește cu multă satisfacție că a început sistemul său filosofic, (cu) Eonul dogmatic, în anul în care s-a născut Dorli, iar când va împlini Dorli 7 ani va termina și el cu al șaselea volum al sistemului. Dar în acești șapte ani a mai scris și o piesă, Avram Iancu, și un volum de versuri, La cumpăna apelor.

Sistemul nostru filozofic crește paralel cu Dorli, “cum mi-a crescut sistemul” – zice Lucian, glumind, când o vede pe Dorli ce mare s-a făcut.

Berna, 26 martie 1937: Lucian Blaga despre jurnalele soției

Azi și-a terminat Lucian volumul de filozofie început la Viena pe la mijlocul lui septembrie. I-am spus că o să notez faptul în ziarul meu, și el mi-a răspuns: “Tu deja aștepți să mor, ca să poți scrie în ziar: a murit Lucian”.

Pe urmă s-a uitat în oglindă și a constatat cu satisfacție că arată bine, deși a muncit pe capete în ultimele săptămâni.

Portugalia, 25 decembrie 1938: un Crăciun în familia Blaga

Seara de ajun am serbat-o împreună cu mica noastră colonie la noi, la Palácio Estoril. Am aranjat într-un salonaș un pom de Crăciun, un brad adevărat, nu un pin, cum se obișnuiește aici, am oferit invitaților cadouri și șampanie.

Cu Dorli, Moș Crăciun a fost – ca de obicei – foarte generos, mai ales prin darurile de la Nașa ei, o brățară cu perle de la Maica, cartea Bambi și altele, și de la prietenii noștri.

Doamna Șain i-a dăruit o colivie cu un canar. Tința i-a îmbrăcat pe urși “ca îngeri” și i-a așezat în jurul pomului. Dorli le-a recitat poezia cu Moș Crăciun de Goga și a împărțit fiecărui ursuleț câte-un dar de Crăciun.

Cluj, 15 iunie 1959: cum și-a scris Lucian Blaga ultimele poezii

Ieri după-amiază în grădină, iarba crescută “pân’ la-nălțimea inimii noastre”. În manuscris, multe strofe cu versuri scurte, pe o singură pagină, mi s-au părut ca un fir de iarbă.

Lucian: “Nu e o glumă – în adevărul arhetipul poeziei Iarba iese la iveală chiar și în forma ei exterioară: lungă, zveltă, ușor înclinată – e pătrunsă de viziunea ierbii.” Pe urmă mi-a arătat florile verzi ale viței-de-vie în jurul căsuței – ce miros “suav”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.