Foto: Captură din volumul Bafta, Devla și Haramul. Studii despre cultura și religia romilor

La primul Pix cu mină din 2021, plecăm de la această întrebare: ce știm, totuși, despre felul în care trec prin viață (și cum întâmpină moartea) romii?

Căutând un răspuns, am ajuns la volumul „Bafta, Devla și Haramul. Studii despre cultura și religia romilor”, scris de Mirel Bănică și publicat în 2019, la Polirom. 

Am mai recomandat – în cadrul rubricii noastre săptămânale – cărți de Mirel Bănică și, probabil, vom mai recomanda. Autorul are cincizeci de ani, este doctor în științe politice al Universității din Geneva (din 2004) și lucrează la Institutul de Istorie a Religiilor din cadrul Academiei Române, unde e cercetător științific. 

Lucrarea „Bafta, Devla și Haramul. Studii despre cultura și religia romilor” vine să acopere, chiar dacă parțial, lacune serioase de cercetare academică referitoare la cultura și religia romilor. 

Volumul este dedicat Mariței Memet (1939-2017) – „înger păzitor și intimidant al copilăriei mele din Ianca, județul Brăila. Ea, Marița Spoitorița, numele sub care o cunoștea toată lumea, nu l-ar fi putut citi niciodată. Dar sunt convins că acolo unde se află ea acum, într-o lume mult mai bună decât cea pe care a cunoscut-o în timpul vieții, se bucură de apariția lui”.

Ca de fiecare dată, vă recomandăm să citiți integral cartea, o să vă prindă bine. 

DE CE UN STUDIU DESPRE CULTURA ȘI RELIGIA ROMILOR

Timp de cinci ani, între 2009 și 2015, am avut ca temă principală de cercetare în cadrul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române, acolo unde îmi desfășor activitatea, studiul pelerinajelor religioase în România contemporană. Da, pelerinajele, acele imense rânduri de așteptare, șiruri lungi de oameni risipite în țesutul urban al orașelor Iași sau București, pe dealurile de la Nicula sau Prislop, ori în localități mai mici ca Suceava sau Curtea de Argeș.

De departe, cei mai interesanți pelerini, din toate punctele de vedere, erau romii. Prin felul lor de a se raporta la sacru, prin modul de a se închina, de a aștepta la rând, de a comunica cu autoritatea religioasă (preoții) și cea laică (jandarmii, poliția locală), de a socializa sau pur și simplu de a consuma hrana modestă a pelerinajului.

Dar cel mai interesant fenomen în cadrul acestui fapt social total care este pelerinajul mi s-a părut a fi, la vremea respectivă, obiceiul pe care-l aveau romii căldărari din Moldova (în special Iași și Galați) de a purta cu ei în rând, în timpul îndelungatei și anevoioasei perioade de așteptare, așa-zise covoare „persane” și carpete, dar și alte obiecte de mari dimensiuni (în principal icoane și ghivece cu flori), care le îngreunau vizibil mișcările și le făceau așteptarea mult mai grea.

CUM SĂ TE APROPII DE ROMI. MIC ÎNDREPTAR

Iar Martin Block însuși, etnolog german din perioada interbelică, autorul unei lucrări foarte cunoscute, Obiceiuri și cutume ale țiganilor (1936), lansează un adevărat avertisment nu atât cititorului cărții sale, cât aceluia care ar dori să cunoască mai îndeaproape funcționarea intimă a societății romilor:

„aproape fără să-ți dai seama, lumea țiganilor, boema acestora exercită asupra fiecăruia o reală forță de atracție. Dacă nu suntem atenți, putem fi ușor furați, prin forța lucrurilor, de stilul de viață pe care îl practică și ne putem pierde. Îl plâng pe cela care nu știe să găsească momentul exact în care să spună adio acestui stil de viață.” (Block, 1936: 31)

Dincolo de aceste avertismente, autorul oferă și câteva sfaturi utile pentru a duce la bun sfârșit o cercetare în rândul romilor. Iată câteva dintre acestea: trebuie renunțat din start la prejudecățile și imaginile primite din literatură, cum ar fi „viața simplă, pitorească” sau „sufletul liber, de nomad”. Trebuie să te obișnuiești cu o abordare directă, frontală, dar cordială. În fine, o observație care mi-a plăcut foarte mult și pe care o reproduc ca atare:

„Lasă-te surprins de viața romilor, pentru a te surprinde pe tine însuți. Cu tact și prudență, lucrurile și faptele vor veni de la sine!” (Block, 1936: 18)

ROMII ȘI „GAGIII” (NON-ROMII). CÂTE CEVA DESPRE SEDUCȚIE

M-am tot întrebat de unde vine această capacitate de seducție a romilor, remarcată de majoritatea celor care i-au cunoscut și, în mod evident, experimentată de mine pe propria piele. Prima explicație ține de întâlnirea cu „țiganul adevărat”.

La urma urmei, există două feluri de romi: cei reali, pe care-i întâlnim în viața cotidiană, cu calitățile și defectele pe care le pot avea oricare alți semeni ai noștri. Vin mai apoi romii imaginari, construiți din fragmente disparate, idealizați în negativ, obiect al unei mitologii a negației chiar, de care unii dintre semenii noștri au nevoie pentru a-l respinge pe „celălalt” în general, și a justifica o atitudine care ține mai degrabă de iraționalul existenței umane.

Întâlnirea cu romii reali este o revelație, repet, pentru că „ei cultivă o mare calitate a relațiilor umane, de care noi, ca gadge (n.r. – non-romi, de unde vine cuvântul românizat, gagiu), nu ne putem da seama imediat din exterior.” (Williams, 1993:96)

Poate că reținerea lor inițială față de „lumea” noastră, în general, vine și din faptul că ne consideră incapabili (sau nepregătiți) să răspundem încrederii, să oferim la rândul nostru o prietenie de înaltă calitate. 

ROMI SAU ȚIGANI?

Pentru cititorii curioși, aș dori să spun totuși un lucru: cuvântul „rom” provine din limba romani (țigănească) și înseamnă „bărbat”, dar și „om întreg / bărbat însurat / om la casa lui / bărbat adevărat, de încredere” – ultimele sensuri le-am putut deduce și verifica eu însumi direct, printre romi.

Cuvântul „rom” ca atare este un etnonim (adică nume de etnie sau de popor) pe care intelectuali, oameni de cultură și ceea ce numim generic „activiști” romi l-au adus în atenția opiniei publice și a autorităților, principalul argument fiind acela că în limba română termenul de „țigan” are o nuanță peiorativă, negativă, defavorabilă și nu reflectă nici realitatea, nici diversitatea acestui grup etnic.

La toate acestea se adaugă și moștenirea istorică foarte dificilă, traumatizantă, marcată de episoade aparte cum ar fi robia sau deportarea în Transnistria, termenul de „țigan” fiind asociat cu foarte multă suferință și durere.

SIVA SAU VASILCA. ÎN MARGINEA UNUI CAP DE PORC

Am aflat de existența obiceiului de iarnă denumit Vasilca sau Siva, practicat îndeosebi de romi, cu totul și cu totul întâmplător.

Realizam un interviu cu un bărbat aparținând unui vechi și foarte respectat grup de lăutari din localitatea Șuțești, județul Brăila. Discuția noastră devenise foarte animată. Ne întrebam de ce au dispărut „adevărații” lăutari și moda muzicii lăutărești. Ce va mai rămâne din această meserie atât de importantă pentru cultura populară? Mâhnit, la final, bărbatul a spus:

„Lăutaria se stinge, încet-încet. Nu vedeți că acum le este rușine să mai urce pe o scenă, să cânte în fața oamenilor? Noi, când eram copii, umblam pe uliță iarna, îi însoțeam pe cei mari cu Siva, cu capul de porc. Nu ne feream de nimeni și de nimic. Acum s-au schimbat vremurile.”

(…) Cum arăta Siva (n.r. – numele vine probabil de la Shiva, zeitate majoră a hinduismului, religie fundamentală în India) și în ce constă mai exact ritualul? „Țiganii iau căpățâna porcului, dacă au ei porc, iar de nu, împrumută de la un vecin român, și apoi, punând-o pe o tavă de dulceață sau, în lipsa acesteia, pe o tavă pe care se coc plăcintele, o împodobesc cu cercei, salbe de mărgele și de bani, cu basmale de mătase sau de lână, cu flori artificiale, cu beteală și cu o oglindă.” (Marian, 2015: 79)

CE ESTE HARAMUL

Noțiunea de haram este strâns legată de spațiu, de enclavă, de acțiunea de delimitare a unui loc sacru. Fără să mă lansez în aprecieri, facile sau hazardate, aș dori să semnalizez două tulburătoare aspecte ale ritualului „covoare la pelerinaj”.

Acestea sunt concentrate mai ales în „zona zero” a pelerinajului (mă refer la cel de la Iași), unde, sub un baldachin, este depusă racla Sfântei Parascheva; tot locul din jur este considerat a fi „îmbunătățit”, sacralizat – a se vedea și comportamentul pelerinilor care nu pot / nu doresc să stea în rândul de așteptare, dar se așază în această zonă de „iradiere” sacrală, măcar pentru câteva minute.

Al doilea aspect este legat de spațialitatea covorului, de suprafața exactă acoperită. În dialogurile pe care le-am avut cu romii căldărari ieșeni în afara pelerinajului, am observat că aceștia erau extrem de atenți la dimensiunile, calitatea, culorile, modelul covoarelor.

Una dintre cele mai interesante povestiri a fost aceea în care un rom îmi istorisește cum a cumpărat un covor de haram pentru o biserică de mănăstire aflată în construcție. L-a cumpărat „în orb”, fără a avea dimensiunile exacte ale construcției și, foarte important, fără să se tocmească, spre marea mirare a neguțătorului turc, care-l știa din trecut pe căldărarul nostru ca fiind foarte aprig în negocieri.

„Dar cele sfinte nu se târguiesc, ar însemna să nu ai credință și inimă”, mi-a spus romul. Mare i-a fost bucuria atunci când, odată ajuns în biserică, a văzut că dimensiunile covorului se potriveau exact cu dimensiunile încăperii.

DUMNEZEU CEL MARE ȘI DUMNEZEU CEL MIC

Devel. „Cu acest nume, țiganii denumeau tot ce se afla deasupra pământului, soare, nori sau chiar cerul întreg. Mai apoi l-au folosit pentru Dumnezeul creștin. Se face distincția între Dumnezeu cel Mare sau cel Bătrân (Baro, Pharo Devel) și Dumnezeu cel Mic sau cel Tânăr (Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul).

Exista opinia printre țiganii originari din Transilvania și Ungaria că domnia lui Hristos-Rege a putut avea loc deoarece tatăl său era fie mort, fie abdicase de pe tron. Țiganii mai cred că Dumnezeu cel Mare (Baro Devel) trimite pe pământ fulgerele și trăsnetele, pe care le mai numesc focul lui Dumnezeu, timpul lui Dumnezeu sau mânia divină.

Același Dumnezeu dă zăpadă și ploaie, iar luminătorii săi ar fi stelele care strălucesc pe firmament.” (Lecouteux, 2016: 53)

RELIGIA ROMILOR, O ÎNCERCARE DE SINTEZĂ

M-am apropiat într-un târziu de cea mai complicată și delicată întrebare: putem vorbi de o religie specifică romilor? Și, dacă da, care ar fi specificul acesteia?

Am încercat acum, la final, să realizez un „inventar” al principalelor trăsături religioase ale romilor, menționate atât de ei înșiși, cât și de observatori externi, istorici sau simpli curioși care au avut șansa să intre în contact cu ei de-a lungul vremii. Într-o ordine voit aleatorie, acestea ar fi:

»» romiii sunt extrem de adaptabili, au tendința de a-și însuși religia locului unde se stabilesc;

»» se crede că ar fi complet lipsiți de viață religioasă sau, din contră, că ar avea o viață religioasă nebănuit de bogată, ținută ascunsă (camuflată) față de cei din exterior;

»» la prima vedere, nu practică ritualuri religioase diferite de ale majorității (botez, nuntă, înmormântare). La o privire mai atentă se pot observa însă diferențe discrete, anumite specificități în modul de a se închina la diferite altare sau icoane, în derularea globală a ceremoniilor etc.;

»» credința în forțele primare ale naturii; 

»» lipsa dogmelor religioase; 

»» lipsa lăcașelor de cult proprii, imputată condiției lor istorice, economice și geopolitice; 

»» (cvasi)absența clerului și călugărilor romi și care își revendică deschis apartenența la comunitatea romă; 

»» atitudine ambivalentă față de preot și alți membri ai aparatului administrativ al bisericilor; 

»» credința în baht (noroc, soartă, predestinare) și „împletirea” ei cu forme de religiozitate popular autohtonă legate de destin și controlul acestuia, inclusiv prin practici magice;

»» un raport perceput ca „instrumental” cu religia (religia=resursă existențială), din cauza contextului social mai amplu, resursele oferite de biserici și credincioși fiind folosite pentru supraviețuire;

»» nu se poate „traduce” exact conceptul de sacru din creștinism; sacrul, principiu fundamental pentru non-romi, este sublimat, „topit” în alte formule și înțeles diferit;

»» existența unui „panteon” de ființe supranaturale și de forțe specifice; 

»» accentul pus pe prezentul faptului religios („prezentism” religios);

»» cult al morților și monumente funerare aparte.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.