Dilemele unui baiat expresiv. Cine e Ionut Chiva

Romanul de debut i-a adus titulatura de „Micul Burroughs” si a creat senzatie in lumea literara autohtona. La scurt timp, a fost inclus pe lista tinerilor care pot schimba Romania, in proiectul jurnalistic „Generatia Asteptata” care cauta sa identifice o tanara elita. Tara s-a oprit insa putin in loc, sa-si traga sufletul. Ionut Chiva a mers mai departe.

0
  • A fost pe val in 2004 cand romanul sau „69” a luat premiul pentru debut in proza al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti. In 2005, era inclus pe lista tinerilor din „Generatia Asteptata”, un proiect al defunctului ziar „Cotidianul” care urmarea identificarea unor elite capabile sa schimbe Romania. Pentru ca transformarea s-a amanat putin, asteptand momente mai prietenoase si, poate, chiar o alta generatie, Ionut Chiva  s-a mutat in Luxemburg, unde traduce, scrie (cand si daca are chef) si are grija de caini. Dilemele romanesti i-au ramas insa intacte. Anul trecut, scriitorul era sa rupa masa cand a aflat de achitarea fostului premier Adrian Nastase. Dintre intelectuali, ii gaseste ridicoli pe Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu, pe care ii acuza de demagogie in crearea conceptului de rezistenta prin cultura: „seamana, din pacate, cu un poet din generatia mea, un tip la fel de sforaitor si de perfect empty”. Cine esti tu, Ionut Chiva?

A fost pe val in 2004 cand romanul sau „69” a luat premiul pentru debut in proza al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti. In 2005, era inclus pe lista tinerilor din „Generatia Asteptata”, un proiect al defunctului ziar „Cotidianul” care urmarea identificarea unor elite capabile sa schimbe Romania. Pentru ca transformarea s-a amanat putin, asteptand momente mai prietenoase si, poate, chiar o alta generatie, Ionut Chiva  s-a mutat in Luxemburg, unde traduce, scrie (cand si daca are chef) si are grija de caini. Recent, si-a luat si mobil, desi il foloseste mai mult pe post de ceas desteptator.

Dilemele romanesti au ramas insa intacte. Anul trecut, scriitorul era sa rupa masa cand a aflat de achitarea fostului premier Adrian Nastase. Lui Chiva ii plac suspensiile lui Salinger din „De veghe in lanul de secara”. Spune ca de acolo isi trage seva literara. Dupa roman, a scris si versuri, dar dragostea dintai a ramas proza. Ii gaseste ridicoli pe Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu, pe care ii acuza de demagogie in crearea conceptului de rezistenta prin cultura: „seamana, din pacate, cu un poet din generatia mea, un tip la fel de sforaitor si de perfect empty”.

“La multi ani, oamenii spera in artificii si Dumnezeu”, scrie Ionut Chiva pe Facebook in prima zi a lui 2012. E un nou an, unul in care scriitorul „Generatiei Asteptate” va mai omori probabil soareci, va trai “so and so”, ca in tineretea de care mai aminteste in diverse discutii, va ingriji caini, va iubi si va scrie. Cand si daca are chef. La 34 de ani iti permiti orice, inclusiv sa crezi ca esti batran si poti incheia conturile cu tot ce e in jurul tau. Viata lui e mai ales virtuala, iar apasarile sunt transpuse in versurile din volumul „Institutia moarta a postei”, publicat anul trecut. Chiva e genul de baiat expresiv care scrie cum vrea.

Uneori o face asa: „Umbra mea, cum merg seara, e mai frumoasa decat David Bowie, dar sufletul meu e o pestera plictisitoare in care nu vezi nimic”. Stilistica lui e puternic influentata de realitatea virtuala in care traieste multe ore pe zi, dar textul lui e mereu lucid.

Desi e 2012, desi se poate sa fie ultimul an si nici sa nu mai conteze, Chiva a refuzat sa spuna de ce a dat Bucurestiul pe Luxemburg. In schimbul scurt de mailuri pe care l-am avut, antamand ceea ce el a numit din start Interviu FB (pentru ca discutia a pornit intr-un schimb de mesaje pe reteaua de socializare online), i-am acordat privilegiul de a nu raspunde la intrebarile care ii produc disconfort. Si asta pentru ca “69” a fost cartea anului 2004 in viata multora. In viata multora, dar si a mea.

Prima intrebare care l-a enervat a fost de ce a dat Capitala pe Luxemburg. A doua, si din fericire ultima, incerca sa afle o prostioara numai buna de vandut publicului: cum iubeste el. N-a raspuns. De fapt, a scris asa: “La asta chiar nu pot sa raspund, sorry :)”. E primul smiley din text. Urmeaza altele pentru ca Ionut Chiva recurge des la mijloacele expresive ale erei virtuale. Ii place limbajul de chat, care se regaseste din plin in proza si versurile lui. E un scriitor teribilist si teatral. Iar asta spune chiar Chiva despre Chiva.

O carte despre tine

Acum opt ani, cand a aparut „69”, multi isi vor fi spus ca e despre ei. Despre ratarea si neputinta lor. Eu am facut-o. Muiut, personajul central al romanului, era – si este inca – un debusolat, un apasat de drama de a nu putea scrie. Traind la misto, intr-un continuu razboi cu lumea, Muiut se retrage la final in depresie. E o ruda moderna a adolescentului miop. Sau poate adolescentul miop cu calculator si telefon mobil, mai alienat tocmai din cauza asta. E Muiut reprezentantul unei generatii? “Da, este”, dar e tot mai putin al tinerilor de astazi. „Daca in tinerete aveam un sens al generatiei, pentru ca uneori traiam cu impresia ca vorbesc aceeasi limba, acum e altfel. Drumul parcurs e tot mai mult spre izolare, spre non-touch”, completeaza Chiva.

Dela0.ro: In 2004 spuneai despre „69” ca ti-a furat patru ani din viata si ca ati dezvoltat o relatie de tipul „dragoste-ura”. De unde izvora dragostea si de unde ura?
Ionut Chiva: Da, e o declaratie destul de cretina – nu mi-a furat nimic. Adevarul e ca scriam, ca si azi, pe apucate, cand aveam chef si lasand-o oricand balta pentru o iesire sau mai stiu eu ce. Sa scriu n-a fost, daca e s-o luam asa, in termeni care tin de cotidian, niciodata o prioritate pentru mine. Adica – banuiesc ca daca as fi impiedicat fizic sa scriu as suferi, dar atata timp cat pot s-o fac oricand ajunge sa fie prioritatea numarul 16. Si nu aveam niciun fel de dragoeste-ura, o data pentru ca e vorba de un obiect, o carte, si a doua pentru ca nu exista asa ceva, conceptul de relatie love-hate tine de psihologia pop, in realitate una din componente predomina intotdeauna daca stai sa te gandesti. In fine, deci, o prostie, aveam lucruri foarte cool pe atunci, dar si chestii, parca mai multe, foarte fake si tampite.

Stralucirea de alta data a lucrurilor

„Nu stiu ce fel de scriitor sunt, banuiesc ca sunt teribilist, teatral, destul de departe de exigentele prozatorului realist”, noteaza Chiva in fata tastaturii. De la Luxemburg, cuvintele se ghemuiesc in biti si calatoresc intr-o clipa spre Bucuresti. Trecutul ramane, totusi, singura bariera. Ceea ce e autorul „69” astazi are prea putin legatura (daca are vreun pic) cu perioada copilariei, cand frumosul parea si pur. „Mi se pare ca lucrurile aveau cu totul alta stralucire pentru mine atunci, am fost un copil foarte fericit si cooperant, solar. Imi placea foarte mult sa fac compuneri, imi placea ora de romana, in fine – nimic care sa semene cu ce e azi”.

Azi traieste mai mult in fata calculatorului. „Am o relatie foarte buna cu virtualul, cred ca pe mine m-a ajutat mult. Compara si tu o discutie pe mess cu una la telefon si e destul ca sa-ti dai seama de saltul calitativ, de cat de preferabil este. Am cativa prieteni care sunt mult mai crispati cand ne vedem la bere decat pe mess si mess-ul a fost o chestie foarte buna pentru ei”. Virtualul l-a cuprins tentacular, viciind fiecare rand pe care il scrie. Ii plac suspensiile, locurile comune din limbajul tinerei generatii, truismele de Facebook, ideile neterminate, sintagmele agatate de genul „and stuff”, „whatever”. Iar asta i se trage si de la Salinger, unul dintre scriitorii lui preferati.

Top 5

M-as fi asteptat sa urasca topurile. Dar Ionut Chiva m-a contrazis. Ii plac. „Harold Bloom ne-a invatat ca literatura e in mare parte concurenta, mergand pana la a arata cum Marlowe conducea detasat in fata lui Shakespeare atunci cand moartea primului a transat cursa dandu-i celui de-al doilea sansa vietii sale”. Top cinci scriitori preferati incepe asadar cu Salinger pe primul loc si ii cuprinde, in ordine descrescatoare, pe Houellebecq, Hemingway, Fitzgerald si poate Ian Mc Ewan „desi e uneori extrem de boring”. Adica, plictisitor. Surpriza sau nu, niciun scriitor roman nu-si face loc in top. L-am provocat, totusi, sa dea un raspuns care, indeobste, nu se poate da.

Dela0.ro: Gabriel Liiceanu sau Andrei Plesu?
Ionut  Chiva: Niciunul, Doamne fereste. Nici nu stiu de unde sa incep, pentru ca au fost unii dintre promotorii principali ai conceptului de rezistenta prin cultura, care e de o demagogie rara – vezi in acest sens si Liiceanu vs Herta Muller, o lectie pe care intelectualii din Romania au primit-o cam acru ca sa zicem asa, eufemistic; au sarit isteric dupa aia, nu se mai opreau din cotcodacit prin presa, pe tv, pe unde apucau. Liiceanu a tinut-o cu asta jumatate de emisiune pe TVR 1, in lipsa Hertei, evident, pentru ca in fata ei o tinea cu „dar noi, care nu ne-am prostituat cuvintele” etc. Sunt ridicoli.
Apoi, pentru ca demagogia asta i-a infestat total: uita-te la ei cind vorbesc si nu-ti mai trebuie. Pentru ca se adapa ideatic de la luminosul interbelic si fac o filosofie la fel de impresionista, de goala de sens, o betie de cuvinte demna de cei mai vajnici reprezentanti ai luminosului, extremistului, poate usor abjectului interbelic. Nu ne-a ramas de la maestrii Noica, Cioran etc. niciun rand care sa nu fie acoperit de ridicol, insa ei erau macar mai aventurosi, mai cu farmec decit cei despre care vorbim. Liiceanu si Plesu seamana din pacate cu un poet din generatia mea, un tip la fel de sforaitor si de perfect empty.

„Printzi ai lirei”

Dupa discutia cu scriitorul „Generatiei Asteptate”, am batut patru librarii mari din Bucuresti. Autorul Chiva lipsea. Nici macar volumul de versuri „Institutia moarta a postei”, aparut anul trecut, la editura Casa de Pariuri Literare, nu era de gasit. Cine citeste versurile tale, Ionut Chiva? „Pe mine ma intrebi? 🙂 Nu stiu, tineretul, desi astea chiar sunt pentru oamenii maturi, sunt foarte melancolice si pe singuratate etc, calitati nu tocmai tineresti. Asta, in fine daca tinerii sunt cum eram eu tanar”.

Desi scrie versuri, prefera fraza mai lunga. „Poezia ma cam plictiseste, n-o pot citi sustinut, n-am putut in viata mea. Plus ca e o forma de expresie destul de dubioasa – daca te uiti la literatura romana, sa zicem, geme de mari poeti, printzi ai lirei etc., cate zece-cinspe pe generatie. Nu e suspect? Nu ne spune oare ceva despre arta asta a poeziei? Si apoi, cum spunea Dan Petrescu undeva in defunctii ani ’90 – desi nu e ideea lui dar de la el mi-a ramas -, o cultura e cu atat mai joasa, mai minora cu cat abunda in creatii poetice si folclorice”.

„Sa rup masa cand l-au achitat pe Nastase”

Dela0.ro: L-ai votat pe Traian Basescu ultima data. Ce simpatii politice ai? Si cum se vede lumea politica din Romania prin ochii celui care nu mai sta aici?
Ionut Chiva: Nu e nicio detasare :), sa rup masa cind l-au achitat pe Nastase. Tot la Basescu e preferinta, in rest mi-a placut de Funeriu cu educatia, am fost foarte satisfacut sa vad un Bac pe bune si sper sa se continue pe linia asta, ajungandu-se poate pana la urma la efectul scontat ca nu orice om peste 18 este student. Imi mai e simpatic Lazaroiu. Cam asta.

Ce te enerveaza cel mai tare in Romania astazi?
Mandria stupida ca esti roman – daca inainte era o chestie a unei nise exacte de oameni, dementii patrioti votanti de Vadim –  azi e o treaba populara si pentru tineretul urban si e asa o prostie. Toata lumea rade de reclamele recente cu valori romanesti, dar vin si alea pe ceva, pe mandria asta disperata.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.