Δ Foto: Octav Ganea / Mediafax

Români,

Au trecut treizeci de ani de când am ieșit, prin revoluție, dintr-o dictatură. Treizeci de ani înseamnă ceva. În treizeci de ani am avut timp să ne deprindem cu această greutate care este libertatea. Libertatea nu e drumul cel mai ușor, e drumul cel mai greu – și noi am avut curajul să mergem pe acest drum.

Ca să putem continua, trebuie să fim sinceri cu noi: nu am ajuns unde am sperat, dar nici nu ne-am rătăcit cu totul.

Suntem parte a celor mai importante alianțe politice, economice și militare din lume, stăm în rândul atâtor națiuni importante, în Uniunea Europeană și în NATO. Nu mai suntem singuri, așa cum eram în urmă cu treizeci de ani. Și, pentru că însoțirea cu națiunile democratice e atât de importantă pentru devenirea noastră democratică, garantez că nu ne vom abate de la drumul nostru european și euro-atlantic.

Părinții și bunicii și străbunicii noștri visau la lumea în care noi ne mișcăm acum ca și cum ne-ar fi dată pentru totdeauna, una fără granițe, în care putem călători, munci, gândi și vorbi liber. Lumea aceasta nu ne e dată pentru totdeauna – iar păstrarea ei are nevoie de efortul fiecăruia, în fiecare zi. Am ajuns până aici cu sacrificii, pe care toți le cunoaștem și ar trebui să știm să le respectăm.

Români,

Milioane dintre voi au ales să plece din țară în ultimii treizeci de ani, iar aceste despărțiri au lăsat goluri care nu se pot umple.

Familii s-au despărțit – părinți au fost despărțiți de copii, bunici au fost despărțiți de nepoți, frați au fost despărțiti de frații și surorile lor. Toate acestea au fost parte a prețului libertății. Dar noi am plătit unul prea mare, cumplit de mare. Și l-am plătit pentru că în ultimii treizeci de ani am înlocuit o dictatură cu un nesfârșit șir de nedreptăți. Acestui șir i-am spus, din nepricere, democrație.

Adevărul e că noi nu am avut, propriu-zis, o democrație funcțională. Avem astăzi, cel mult, o democrație care trebuie reparată.

Președintele României nu poate să repare singur o țară. Am mai avut un cârmaci care se pricepea la toate și a sfârșit prin a distruge totul. Președintele României are atribuții clar delimitate în Constituția României, acestea sunt regulile jocului și ele trebuie respectate – și vor fi respectate.

Dar nimic nu-l poate opri și nu trebuie să-l oprească pe Președintele României să fie un lider. Un lider știe care este direcția și este primul care dă un exemplu despre cum putem ajunge la destinație.

Români,

Nu mă invidiați! Președintele României nu este beneficiarul unor privilegii fără nicio obligație, nu stă într-un palat și pleacă, atunci când are chef, în vilegiatură, fiindcă e deasupra societății. Să te pui în slujba țării tale, în slujba comunității tale, este o mare onoare, dar și o mare responsabilitate, nu o scurtătură pentru îmbogățirea unui om și a clanului său.

Societatea pe care v-o propun nu este una a clanurilor, ci una a cetățenilor autonomi. Nu ne vom păstra locul la masa națiunilor importante dacă nu devenim o societate cu adevărat modernă, de indivizi liberi capabili să construiască o comunitate.

Președintele României trebuie să fie al tuturor românilor și sunt multe lucrurile care ne despart, pentru că împreună am lăsat prea multe nereguli să devină reguli. Împreună vă propun să le depășim.

Țara în care vreau să trăim este una în care legea se aplică pentru toți. Unde există lege nu mai există tocmeală! Tocmelile, negocierile, sunt bune înainte, pentru a face legea cea mai bună posibilă pentru societate. Țara pe care vreau să o abandonăm este țara în care merge și așa. Putem să punem seriozitatea la temelia a tot ce facem în viața noastră? Eu cred că putem. Nu mai merge și așa!

Celor tineri le spun: de voi depinde unde vom ajunge. Eu am încredere în voi.

Seniorilor le spun: vă mulțumim pentru țara pe care ne-ați lăsat-o moștenire, vom încerca să învățăm și din greșelile, și din reușitele dumneavoastră.

Un stat nu are niciun viitor dacă nu știe să își respecte copiii, dar nu are niciun viitor nici dacă nu știe să își respecte bătrânii.

Eu nu vreau să îmi atac adversarii politici, pentru că nu trăim într-o lume în care problemele poartă nume proprii. Problemele noastre sunt date de cum ne raportăm la valori și principii: la respect, la bun-simț, la onestitate și mai ales la muncă.

Δ Foto: Alexandru Dobre / Mediafax

Români,

Președintele României este un garant al Justiției cu adevărat libere și independente. Are puterea nu de a împărți dreptatea, ci de a da tonul la cum și dacă se face sau nu justiție în țara noastră.

Țara în care vreau să trăim este una dreaptă pentru fiecare – și una, mai ales, în care cetățenii nu se simt nedreptățiți de etalarea nerușinată a bogăției și privilegiilor obținute prin încălcarea regulilor. Nimeni nu este mai presus de lege!

Doamnelor și domnilor învățători și profesori, mă adresez vouă fiindcă pe umerii voștri stă educația generațiilor următoare. Trebuie să aducem învățământul românesc în secolul XXI, să avem tăria de a ne educa altfel copiii și tinerii. Știu ce presupune o schimbare radicală, dar toți o vedem ca fiind necesară.

Avem nevoie de un pact național pentru educație care să fie asumat indiferent de culoarea politică a guvernării. Nu putem să progresăm dacă nu folosim capitalul nostru cel mai de preț: inteligența românilor.

Mă adresez și celor care ne îngrijesc, celor care ne salvează viețile: este rușinos că în treizeci de ani în România nu au fost ridicate spitalele în care să vă puteți face meseria în condiții din mileniul III. Este rușinos că, la patru ani de la tragedia din clubul Colectiv, soluția pentru un mare ars din România este tot transferul în străinătate.

Este rușinos și umilitor că vorbim de drepturile și libertățile românilor, ignorând – prin felul în care arată și funcționează sistemul sanitar – chiar dreptul la viață al cetățenilor. Doamnelor și domnilor medici, veți avea mereu în mine un prieten, dar mai ales un demnitar care se pune în slujba dumneavoastră.

Români,

Știm toți că transporturile din țara noastră au rămas mult în urma timpurilor. Nu avem nici autostrăzi, nu folosim cum se cuvine nici marile daruri cu care am fost binecuvântați de natură – și mă gândesc aici la transportul pe Dunăre, de exemplu.

Președintele României nu poate să construiască drumuri, dar poate și trebuie să fie vocea cetățenilor României și vocea aceasta spune categoric, și nu de ieri, de azi: vrem infrastructură, nu doar studii de fezabilitate!

Celor care fac serviciu public în administrație, mă adresez vouă. Vă cunosc munca și vă știu și greșelile, fiindcă trăiesc dintotdeauna în țara aceasta. Fără voi nicăieri nu putem ajunge. Trebuie să facem pace între cetățean și administrație. Nu există viitor comunitar acolo unde există război permanent între cetățean și administrație.

Suntem sufocați de birocrație, și dumneavoastră sunteți, și cetățenii sunt. Ne-au sufocat numirile politice, pilele, cunoștințele, relațiile, incompetenții care au încărcat organigramele, au parazitat și au distrus instituții publice. E timpul să reabilităm ideea de instituție!

Români,

Nu putem înainta dacă folosim instituțiile ca pe feude personale. Vă încurajez pe toți să vă cunoașteți și să vă cereți drepturile. Instituțiile sunt în slujba dumneavoastră, nu invers. Vă dau acest exemplu simplu: funcția de ministru. Cuvântul ministru vine din limba latină și înseamnă servitor. Să-ți servești semenii este – o spun încă o dată – o mare onoare.

Muncitori! Ați construit și construiți în continuare lumea, cu mâinile voastre, cu efortul vostru, cu sacrificiile voastre, rareori recunoscute. Nu există niciun motiv să fiți uitați sau neglijați sau exploatați în țara în care vrem să trăim.

Oameni care lucrați în industria tehnologiei, viitorul nostru, al tuturor, va fi așa cum vi-l imaginați dumneavoastră, iar clasa politică este datoare să se ridice la înălțimea viziunii voastre, nu invers – să vă amputăm meschin visele, imaginația și speranțele, din calcule politicianiste. Progresul nu poate ocoli nici România.

Celor care poartă haina militară – vin către voi cu așteptarea de a reabilita demnitatea și onoarea hainei militare. Ne-am lăsat prea mult amăgiți de sirenele privilegiilor nemeritate. Armata Română merită să fie modernă și respectată pretutindeni. E sub demnitatea hainei militare ca aceasta să devină o simplă oaie de muls pentru falși militari.

Ați jurat credință patriei. Pentru dumneavoastră, cuvintele acestea – jurământ, credință și patrie – înseamnă foarte mult. Există un patriotism bun și dumneavoastră sunteți primii care îi puteți demonstra valorea.

Români,

Apărați-vă fiecare în parte demnitatea propriei meserii! Nu o mai lăsați cotropită de impostori – și nu o mai lăsați anchilozată de influența cercurilor de privilegiați.

Celor care lucrează în cultură, celor care fac, chiar acum, cultura vie – munca dumneavoastră este cea care va rămâne și va spune peste ani și ani și ani povestea noastră. Cred în importanța muncii dumneavoastră. Mai mult, cred că, fără cultură, nimic nu suntem.

Celor care lucrează în presă – nu-mi doresc să fiți prietenii mei. Eu vreau să fiți corecți. Chiar și atunci când greșiți, să o faceți fără intenție. Eu nu cred că presa e câinele de companie al societății. Presa trebuie să rămână câinele de pază al societății noastre. Dacă dumneavoastră vă faceți treaba bine, la toate nivelurile, impostorii nu mai pot truca atât de ușor ierarhiile.

Încurajez presa independentă și îi îndemn pe cetățeni să încurajeze presa independentă și să taxeze orice aservire a ei.

Avem nevoie de presă mai ales ca să ne arate când greșim, nu ca să ne aplaude și să ne ridice statui. Avem nevoie de investigații oneste, nu de laude și de ode. Avem nevoie de mai multe fapte, nu de mai multe opinii. Opinii avem toți. Timpul cultului personalității a trecut! Și trebuie să înțelegem toți că a trecut – suntem la treizeci de ani de la ieșirea dintr-o dictatură.

Români,

Președintele României este al vostru, nu al serviciilor secrete. Serviciile secrete sunt instituții de care orice stat are nevoie, dar în activitatea lor trebuie să domnească ideea de siguranță națională, nu interesele private economice.

Eu voi fi președintele românilor, nu președintele Serviciilor secrete. Fiecare are rolul său și acesta este bine delimitat: suntem parteneri în arhitectura instituțională a statului român. Nimeni nu trebuie să fie marioneta nimănui și nimeni nu va mai fi marioneta cuiva.

Mă adresez răspicat antreprenorilor și agricultorilor, voi cei care faceți economia românească să prospere: aveți nevoie în statul român de un partener, nu de un opresor care să vă încarce cu poveri birocratice inutile, care să deschidă calea abuzurilor și a șpăgilor.

Români,

Statul nostru este unul laic. Respectăm toate credințele religioase, toate cultele, recunoaștem rolul Bisericii Ortodoxe Române în istoria noastră, dar prea multă vreme – înainte și după Revoluție – relația dintre stat și biserică a fost toxică. Oamenii politici s-au folosit fără scrupule de credința oamenilor, iar oamenii Bisericii s-au lăsat ademeniți de bani de la buget, uitând uneori de adevărata lor menire.

Nu de puține ori, statul și Biserica au acționat în acești treizeci de ani în cârdășie, pe bază de troc: politicienii și-au imaginat că astfel câștigă voturi, oamenii Domnului s-au mulțumit să aibă acces la resursele bugetare.

Cetățeanul obișnuit a ajuns să deteste această simbioză – pentru că e imposibil de înțeles cum biserica din sat sau din urbe e proaspăt renovată din fonduri publice, dar școala a fost desființată sau comasată, iar salvarea ajunge cu zeci de minute întârziere pe drumurile desfundate.

Români,

Avem atâtea bogății și atâția oameni săraci. Cum este posibil? Este, vă răspund – dar nu pentru că suntem o colonie, fiindcă nu suntem așa ceva, în ciuda tuturor discursurilor populiste care ne descriu astfel.

Ne-am negociat prost unele poziții economice și politice, e adevărat, dar nu suntem o colonie. O colonie, cu adevărat, eram înainte de 1989, în ciuda independenței pe care o clamam.

Acest paradox este posibil astăzi pentru că ne-am administrat greșit resursele, punând de prea multe ori interesele personale înaintea intereselor comune. Ce vă propun eu este să devenim o societate de oameni cu șanse egale.

Nu pot să bat din palme pentru ca milioanele de români nedreptățiți în tranziție să-și primească șansele înapoi. Dar pot să aduc egalitatea șanselor în centrul preocupărilor oamenilor noștri politici.

Nu pot schimba trecutul. Dar pot propune să ne așezăm altfel viitorul.

Ceea ce vă propun este scandalos de simplu, de firesc: să punem cetățeanul în centrul tuturor preocupărilor noastre publice. Omul, deci, nu membrul de partid. Să nu uităm acest fapt elementar: politica se face pentru oameni. Ca să nu-l uităm, însă, noi, oamenii politici, trebuie să ieșim de după zidurile de privilegii cu care ne-am baricadat.

Către oamenii politici lansez un îndemn: haideți să redevenim oameni! Am pierdut contactul cu aceia fără funcție politică. De când n-ați mai mers cu trenul, la clasa a doua, cu metroul, cu bicicleta, cu mașina fără girofar, de când n-ați mai stat la o coadă, de când n-ați mai cumpărat pătrunjel dintr-o piață, de când n-ați mai fost întâi oameni și abia apoi oameni politici? De când nu ați mai ascultat cu adevărat ce își doresc românii de pe stradă?

Românii au demonstrat că își doresc să trăiască într-o țară în care infractorii sunt pedepsiți, în care nimeni nu este discriminat pentru convingeriile sau orientările sale politice, religioase, sexuale și așa mai departe.

Români,

Nu vreau să gâdil orgoliul național. Vreau să vă spun, însă, un adevăr: suntem mai aproape de înțelegerea democrației decât multe alte popoare. Nu suntem noi centrul galaxiei, nu suntem nemaipomeniți, dar nu suntem nici codașii tuturor clasamentelor, așa cum prea des ne descriem chiar noi pe noi.

Avem o istorie care nu e deloc lipsită de lumină și generozitate și bunătate. Avem și multe umbre.

Nu vin în fața dumneavoastră ca un om care are numai soluții, am multe frământări și îndoieli. Am consilieri pe care știu să îi ascult, chiar dacă nu fac întotdeauna cum îmi spun ei, de exemplu chiar acum.

Oamenii politici se descriu toți drept niște învingători, așa îi pun consilierii – e de la sine înțeles că suntem cei mai buni. Eu nu știu dacă sunt cel mai bun, dar știu că vreau să fiu bun, mai bun, pentru nevoile noastre colective.

Eu nu vă promit că vom învinge, că vom scoate țara din marasm, că vom eradica toate relele, cum spun clișeele mieroase ale politrucilor. Dar vă promit că vom încerca și că vom face tot ce este posibil.

Tot ce este românește posibil, dacă vreți – și de data aceasta nu va mai suna ca o simplă glumă.

6 COMENTARII

  1. Discursul e lung , plictisitor si mincinos . Presedintele nu va fi niciodata al tuturor romanilor . Dezbinarea iroseste timp si energia unei natiuni in destramare .Romania are nevoie de MONARHIE . Din istorie trebuie sa intelegem ca doar Coroana uneste natiunea romana .Din pacate Coroana este inca in exil .

  2. Acesta nu este un discurs de cadidat la presedentie in Romania de astazi. Din pacate, nici in cea de maine. E un discurs de cetatean onest (prea putini) care isi doreste un presedinte onest (imposibil) al tuturor cetatenilor onesti (SF) de pe meleagurile natale si de pretutindeni.

  3. Nimic din cea ce ai scris nu rezoneaza cu relitatea si cu viata cotidiana a romanilor. Unde ai vazut tu ca presedintele este al tuturor romanilor? Cand el are pe agenda doar cea e ne impun strainii, el executand fara cracnire ordinele primite de la UE, NATO si SUA, fara sa se consulte cu poporul si fara sa tina cont de doleantele noastre. Pe el nu-l intereseaza ce gandeste romanul, iar prin actiunile sale reese destul de clar ca nu iubeste nici Romania si nici pe romani!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.