E nevoie de educație sexuală – mai ales pentru adulți

Din lipsa educației sexuale - la copii, precum și la adulți - decurg mai multe fenomene sociale decât poate tolera percepția neprihănită a românilor despre propria societate.

0

În România, cei care au nevoie de educație sexuală sunt chiar adulții. Părinții, înaintea copiilor, ar trebui informați, consiliați și orientați.

Salvați din ghearele propriilor certitudini ancorate în neștiință – și în tradiția perenă a plaiurilor carpato-dunărene, că sexul e un subiect frivol despre care nu se vorbește decât în șoaptă (sau deloc) -, cetățenii de vârstă majoră ai patriei ar putea realiza cu stupoare că educația sexuală e despre a înțelege schimbările fiziologice pe care le traversează un organism care se maturizează, nu despre a deprinde artele masturbării.

Deocamdată, maturizarea multor părinți din România nu a depășit stadiul chicotelilor de la ora de biologie, când se prezentau noțiuni despre aparatul reproducător al mamiferelor.   

Dacă lucrurile ar fi stat altfel, astăzi n-am auzi de la tribuna Parlamentului discursuri de șezătoare cu iz științific. Discursuri prin care aleșii neamului avertizează asupra pericolului hiper-sexualizării prin educație – în timp ce lasă toate problemele violenței sexuale la voia întâmplării.

România este țara în care adulții vorbesc de la tribuna Parlamentului despre pericolul dezvoltării premature a sinapselor sexuale – dar, totodată, și țara în care încă e posibil ca statul să considere că fetițe de 10-12 ani pot consimți să întrețină relații sexuale cu bărbați având de până la cinci ori vârsta lor.

România este țara în care deputații și senatorii veghează la morala creștină insularizată de prezența rușinoasă a organelor sexuale – dar, totodată, și țara în care fenomenul mamelor minore face ravagii, chiar sub nasul școlilor și al instituțiilor de asistență socială.

Trăim într-o țară care a rămas ancorată în ideea că treburile publice înseamnă segmente de autostradă (niciodată finalizate), numiri la vârful instituțiilor bugetare (întotdeauna întreprinse) și alegeri organizate la intervale (în cadrul cărora se promite: 1. că segmentele de autostradă vor fi finalizate; 2. că numirile la șefia instituțiilor publice vor fi exclusiv pe criterii de performanță, nu de haită politică).

Nu vedem cauzalități. Nu vedem consecințe. Nu suntem capabili să corelăm fapte care decurg una din cealaltă. Iar din lipsa educației sexuale – la copii, precum și la adulți – decurg mai multe fenomene sociale decât poate tolera percepția neprihănită a românilor despre propria societate.

Consecințele lucrurilor despre care nu discutăm nu există. Ele rămân aberații inexplicabile. Și e o aberație că nu reușim să găsim tratament judiciar corect violenței sexuale asupra minorilor. N-are legătură cu noi, adulții. Noi suntem preocupați de autostrăzi (care nu se construiesc). Iar asta (credem că) ne izbăvește în vecii vecilor.

România astfel? Se poate constata.

Când sinapsele sexuale se dezvoltă, creierul omului nu mai este apt pentru studiu

În urmă cu câteva zile Senatul a avut pe masă un text de lege trimis la reexaminare de către președintele României. E vorba de reexaminarea unui proiect prin care Parlamentul înlocuise termenul de „educație sexuală” cu cel de „educație sanitară” și condiționase participarea elevilor la astfel de cursuri de acordul scris al părinților.

Ce a urmat a fost o adevărată competiție de adulții spun lucruri trăsnite. Iată părerea parlamentarului Mircea Dăneasa de la AUR: 

Omul modern – spun neuroștiințele, nu eu – are creierul supersexualizat datorită dezvoltării premature a sinapselor sexuale. Și asta e știință, nu ideologie. Atunci când sinapsele sexuale se dezvoltă, creierul omului nu mai este apt pentru studiu.

Faptul că adulții încearcă să aducă știința în discuție pentru a demonstra cât de nocivă e educația sexuală nu e deloc un lucru nou. Despre pericolul unei astfel de discipline vorbesc de ani de zile cărțuliile și broșurile distribuite prin școli și spitale de instituțiile cultelor religioase. Iată un astfel de caz, despre care am scris în 2018.

De ce e educația sexuală un pericol pentru copiii noștri? Potrivit tipăriturilor comandate și difuzate de structuri de cult, pentru că:

>> ora de educație sexuală încurajează desfrâul și crima

>> după introducerea acestei ore de educație sexuală au crescut numărul avorturilor, violurilor, frecvența bolilor cu transmitere sexuală și frecvența cancerului mamar și de col uterin

>> homosexualitatea este o anomalie

>> orice relație încheiată și nefinalizată prin căsătorie constituie un eșec incontestabil cu risc mare de depresie și sinucidere (fapt atestat de numeroase studii care afirmă că rata depresiei și sinuciderilor este mult mai mare în rândul tinerilor care și-au început viața sexuală)

Simplul inventar al acestor argumente demonstrează pe loc de ce e nevoie, înainte de toate, de educație sexuală pentru adulți.

Nefericitele fetițe

Incompetența publică în materie de neuroștiințe e completată, la noi, și de competenta manipulare a realității. La asta se pricep cel mai bine partidele noastre. Să-l ascultăm pe senatorul PSD Lucian Romașcanu:

Legat de nefericitele fetițe care sunt în situația de care ați spus: dacă aveați un studiu ați fi văzut că multe dintre ele nu sunt incluse în sistemul de educație, nu merg la școală. Și atunci poate mai bine ne gândim la alocații, poate mai bine ne gândim la creșterea salariilor profesorilor. Poate găsim motivaţii să aducem oamenii la şcoală şi acolo să îi educăm.

Nefericitele fetițe, cum le numește senatorul pe mamele minore, au mers cel puțin o dată la școală. Până când școala le-a abandonat. Unele dintre nefericitele fetițe erau chiar la școală când au rămas însărcinate. Școala n-a văzut vreodată că sunt însărcinate. Iar după naștere, școala nu s-a preocupat să le readucă pe tinere la clasă.

Un articol publicat recent pe Dela0.ro arată că școala nu e interesată de fenomenul mamelor minore. Inspectoratele școlare nici măcar nu monitorizează fenomenul.

Există mame minore care nu au avut vreodată contact cu sistemul de învățământ? Există. Însă asta nu înseamnă deloc că fenomenul mamelor minore afectează doar comunitățile marcate de analfabetism. Mame minore provin inclusiv din familii care dispun de mijloace financiare.

Senatorul Romașcanu crede că lumea toată e în alb și negru – și că educația sexuală poate să fie înlocuită cu alocații bune și cu profesori bine plătiți. Însă poți să ai alocația dublă, să ai la clasă profesor de română sau de engleză bine pregătit, să vii dintr-o familie bună, să urmezi un colegiu național și să nu ai nicio noțiune despre propriul corp și despre maturizare sexuală.

Educația sexuală de care au avut parte cei mai mulți români adulți e plină de păreri nefondate, falsuri și mituri moștenite din generație în generație. Sunt mituri pe care vrem să le dăm mai departe, cu statut de cunoștințe certe, copiilor. Aceasta e reușita de până acum a felului de a face educație sexuală în regim privat, acasă, sub plapumă.

Plăcerea de a atinge propriul corp

De ce e nevoie de educație sexuală în școlile românești? Uitați-vă doar la rezultatele școlii românești (fără educație sexuală) din ultimii 30-50 de ani: adulți în toată firea chicotesc școlărește, ca la ora de biologie, apoi iau poziție gravă și susțin că ăsta nu-i subiect pentru inocenți.

E în regulă pesemne că statul român nu dispune de camere de audiere pentru victimele minore ale infracțiunilor sexuale – aici realitatea e dură și nu se mai poate măsura cu metrul inocenței. Nu e în regulă să discutăm atât de deschis despre educație sexuală – pentru că riscăm să-l supărăm pe Dumnezeu și să expunem copiii.

Titus Corlățean, fost ministru de Externe al românilor, în prezent senator, știe sigur: 

„Între măsurile care trebuie puse în practică la copilașii între 0 si 4 ani, la secțiunea „sexualitate” citez: bucuria și plăcerea de a atinge propriul corp. Acest tip de mizerie, ca părinte și – mai nou – ca bunic, care am niște responsabilități în viața socială și de familie, mie îmi generează o reacție profund contra unei astfel de modalități și ideologii neomarxiste de a impune călcarea în picioare a inocenței copiilor noștri. Și punct.”

Poate dacă ar fi avut parte de educație sexuală senatorul ar fi aflat că masturbarea timpurie nu e o mizerie sau o anomalie a naturii, ci un lucru care se poate manifesta – și care necesită explicații și înțelegere.

Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca educația sexuală să le ofere copiilor informații despre schimbările prin care trec corpurile lor – inclusiv (vai!) despre incidența masturbării timpurii. “Plăcerea de a atinge propriul corp” e, în sine, o reacție fiziologică de care pesemne că senatorul Corlățean încă se rușinează. Neexplicându-și propriile senzații, fostul ministru de Externe și le dorește neabordate și neexplicate și pentru ceilalți.

Și pentru ca sentimentul său de vinovăție să-i contamineze și pe ceilalți, Titus Corlățean prezintă ca obligatorii niște sugestii făcute de OMS.

Aceste recomandări nu sunt însă despre cum copii de 4 ani ar trebui să învețe să se masturbeze – ci despre cum ei ar trebui să afle ce e cu corpul lor, de ce au anumite reacții și cum le pot interpreta.

Nu puțini dintre minorii abuzați sexual (de cele mai multe ori chiar de membri ai propriei familii) habar nu au să tragă linia de demarcație între afecțiune manifestată și impuls sexual necontrolat.

În lumea lor idilică, populată de autostrăzi suspendate și rude angajate fără concurs la stat, unii politicieni își imaginează că singura poartă pe care o deschide educația sexuală este cea către masturbare. E în această constatare mai mult Freud decât poate duce, la drept vorbind, sterila politică românească.

Iată și recomandările săptămânii. 

Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu

Bătălia pe adolescență
AICI.

Educație sexuală la clasă și în spațiul public
AICI.

Ce nu poate lăsa în urmă Andrei Crăciun

Luni: o recomandare de lectură
Cioran. Ultimul om liber.

Marți: încă o recomandare de lectură
Prietenul visătorilor și al învinșilor.

Miercuri: încă o carte
Baricadele IV.

Joi: și mai multe cărți
AICI.

Vineri: un serial
Lupin. Pe Netflix.

Sâmbătă: o insulă de vizitat vara asta
Corfu. În Grecia, desigur.

Duminică: încă o insulă
Rodos. Tot în Grecia, firește. 

Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu

Judecata de Acum
Ediția #8 a podcastului nostru video este despre cum se stă drept și se judecă strâmb în politica românească. Mai este și despre justiția de care suntem capabili în dosarul Colectiv. După cum mai este despre hârtii care, în loc să descurce, încurcă și mai mult ițele talmeș-balmeș-ului administrativ.

În fine, mai este și despre micile “plăceri” ale trăitului în România: doar aici vezi VIP-urile de partid și de stat dând năvală, doar aici ți se arată economia duduind cu-atâta clocot că până și o creștere eșalonată a alocațiilor e nesustenabilă.

Ia să vedeți, AICI!

Și, dacă vedeți și vă place, nu uitați că nu avem doar judecăți aprige, ci și cheltuieli nemiloase. Putem fi sprijiniți cu o contribuție lunară pe Patreon.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.