Ca în fiecare an, Ziua Copilului i-a determinat pe politicienii români să se întreacă în urări și promisiuni.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, Marcel Ciolacu, s-a plimbat țanțoș printre copiii care au vizitat Parlamentul, a făcut fotografii cu ei şi a mers cu trotineta.
Președintele Klaus Iohannis le-a urat tuturor copiilor la mulți ani, pe rețelele de socializare. La mulți ani tuturor copiilor! – chiar așa a scris omul de la Palatul Cotroceni, simplu, sobru, dar plin de importanță și semnificații.
Iar premierul Nicolae Ciucă a ținut să reamintească faptul că educaţia este cel mai frumos dar de oferit copiilor.
Să conduci un guvern care folosește toate pârghiile pentru a politiza educația, dar să amintești în context festiv cât e ea de importantă – abia acesta e o zi a copilului tipic românească.
De Ziua Copilului, alegem și noi să ne amintim la Pixul cu mină de educație (adică de scris și de citit), dar altfel decât politicienii români. Cum? Răsfoind prima revistă dedicată celor mici apărută pe piața publicistică autohtonă – Revista Copiilor și Tinerimei. Tipăritura a apărut săptămânal între 1913-1916 și 1919-1924.
Revista cuprindea ghicitori, povești primite de la cititori și considerate de editori hazlii, unele dintre ele ilustrate, povești despre cum l-a întâlnit Georgică pe rege sau despre năzbâtiile lui Gică. Toate adaptate la vremurile respective, când un scaun dat în capul fratelui era ceva amuzant sau bătaia din partea mamei ceva constructiv.
Revista îi invita constant pe cei mici să-și trimită creațiile literare. Cele considerate potrivite erau premiate cu publicarea. Cele nepotrivite atrăgeau mustrări și chiar vorbe de ocară din partea publicației.
Ia să vedeți.
Ghicitori
- Fără să te tai, te fac dublu. Mă cunoști?
- Dacă iei din mine mă măresc, dacă adaugi mă micșorez. Știi ce sunt?
- Te însoțesc pretutindeni. Mă opresc dacă stai tu pe loc, mă mișc, dacă pornești. Cine sunt?
- Primăvara te înveselesc, vara te răcoresc, toamna te hrănesc, iarna te încălzesc. Ghicești cine e acest bun prieten al omului?
Răspunsuri: 1) Oglinda, 2) Gaura, 3) Umbra, 4) Pomul.
(Revista Copiilor și Tinerimei, 21 iunie 1919)
Hazuri
– Mitică, spune profesorul, se vede cât de colo că n-ai învățat lecția la aritmetică! Cu toate acestea, fiindcă nu vreau să te pedepsesc, să-mi spui cât face jumătate din 8?
– Vă rog, domnule Profesor, să-mi spuneți cum: dintr-o parte, sau de sus în jos?
– Ce gugumănie ai mai născocit? Cum dintr-o parte sau de sus în jos?
– Desigur: fiindcă de sus în jos, jumătate din 8 este zero, iar de la stânga spre dreapta este 3… (Revista Copiilor și Tinerimei, 16 noiembrie 1913)
Poșta redacției
Hellei Naftali – Suntem veseli că-ți place Revista, regretăm însă a nu găsi bună prima d-tale manifestare; hazurile sunt foarte slabe, iar pentru poezie nu trebuia să te ostenești a o transcrie din cărțile de școală… Îți dăm cu această ocazie un sfat: pe viitor, oricui vei scrie, nu trimite scrisoarea nefrancată.
Constantin Baltaxar – Ți-am publica-o cu plăcere, dacă nu am avea în vedere și plăcerea cititorilor.
Silviu Goliger – Schița drăguță, însă am repetat de atâtea ori că pentru tipar nu se scrie decât pe o singură față!
Eugen Dragomirescu – Cu toată dragostea voim să te încurajăm, căci meriți. În Curajul ai pus într-o frumoasă lumină devotamentul și iubirea firească. Ți-l vom publica. (Revista Copiilor și Tinerimei, 12 noiembrie 1916)
Cuvinte înțelepte
Fiind deasupra râpei vei putea sta; ai început să aluneci, vei merge până jos.
Stima și respectul trebuie să întovărășească veșnic adevărata prietenie.
Serviciile cu care alții ne îndatoresc sunt lanțuri pe care omul nu le poate rupe.
Înțeleptul trăiește întotdeauna cu ce are. (Revista Copiilor și Tinerimei, 16 noiembrie 1913)
Nu e rușine să fii sărac când sărăcia e vina soartei și a virtuței.
Cuvântul unui om cinstit trebuie să aibă puterea unui jurământ.
Când simți că ești pe cale de a te supăra, taci. (Revista Copiilor și Tinerimei, 10 februarie 1921)
Îndemnuri
Pagini ilustrate cu povestea unui elev de gimnaziu
Într-o seară mama a făcut piftii. Când a intrat mama ca să ia usturoi, câinele nostru Hoțu, a intrat în bucătărie și a băgat capul în oala cu untură. Neputând să-l mai scoată, a fugit în grădiniță cu oala în cap.
(…) Pe la miezul nopții, mama a auzit dupănind în zid. Câinele Hoțu, căci el era, ar fi vrut să se ducă la culcare, dar fiindcă nu vedea se izbea în zid. Mama crezând că sunt hoți a sculat pe tata. Tata încredințat că sunt hoți a luat pușca din cui și a început să tragă pe fereastră. Un ciob de geam lovindu-l, tata a crezut că l-au lovit hoții. Speriat tata a început să strige: Săriți! Hoții!
Vecinii au început să strige și ei. (…) Spre ziuă s-a dus fratele tatei cu servitorul să vadă dacă hoții au găurit zidul cu bulumaci. Și văzând pe câine cu oala în cap au crezut că e vreun hoț mascat.
(…) Fratele meu a luat un pietroi și a spart oala din capul câinelui. Și astfel ne-a trecut spaima. (Revista Copiilor și Tinerimei, 14 noiembrie 1915)
Din isprăvile lui Gică…
Gică ăsta, doamne-doamne
Nu se mai învață minte
A pățit atât de multe
Și el totuși nu-i cuminte
Azi înțeapă frățiorul
Cu un ac, dar și acesta
Nu stătu prea mult pe gânduri
Ci-i jucă și dânsul festa
Cu speteaza de la scaun
El izbi în cap pe Gică
Știu acum că durerea
Cum și spaima, nu-i fu mică!
(Revista Copiilor și Tinerimei, 14 noiembrie 1915)
Cronică în vreme de război
Într-același gând și dor de liniște și de odihnă, toate popoarele fiind, e probabil că vor primi să dea garanții pentru dezarmarea lor viitoare. Astfel din excesul relelor și suferințelor acestui îngrozitor război, va fi rezultat ceea ce nu a rezultat până acuma din nici unul altul: o eră nouă de reforme, de civilizație pentru întreaga Omenire.
Aceste reflecții înlocuiesc azi lipsa aproape totală de știri importante după fronturile de luptă. (Revista Copiilor și Tinerimei, 5 decembrie 1915)
Un îndemn patriotic după război
Toate organele de publicitate își îndeamnă cititorii să subscrie la împrumutul Refacerei. Revista noastră nu va face excepțiune de la acest îndemn patriotic.
Dar ce efect poate avea asupra voastră acest îndemn? Voi n-aveți bani ca să puteți împrumuta Statul. Dar, dacă nu puteți prin voi înșivă, puteți mult prin părinții voștri.
Spuneți-le, rugați-i să ajute Statul. Nevoile refacerei sunt mari de tot, ele se răsfrâng asupra nevoilor tuturor spre a le alina și împăca. Iacă de ce trebuie să sărim cu toții în sprijinul Statului.
Cu banii ce se vor aduna din acest împrumut, Statul nostru își va onora semnătura în străinătate, plătind cupoanele pe care încă le datorește, și va consolida plățile care asigură viața funcționarilor și bunul mers regulat al treburilor statului.
Rugați pe părinții voștri să subscrie la acest împrumut al Statului. Ziceți-le: Pe lângă datoria ce are întreaga suflare românească să susțină țara tuturor românilor, mai este și o datorie de buni și pricepuți părinți, la care ei se vor gândi de dragostea voastră. (Revista Copiilor și Tinerimei, 30 aprilie 1920)
Pagini hazlii
Într-o zi doi pierde vară
Prindevânt și Picăpară
Văd în drum un portofel,
Iute se repede la el
Dar știți, nu s-a zis degeaba
Cum că graba strică treaba
Căci așa cum se zoresc
Cap în cap mi se ciocnesc
Învrăjbiți se iau la trântă,
Se sucesc și se frământă
Pe când altul mai șiret,
Apropiindu-se încet,
Portofelul ia de jos
Și o șterge radios
Și au și luat în goana mare
Picioarele la spinare
După hoț – dar el mintos
Svârle portofelul jos
Dar și-oprește pentru el
Tot ce a fost în portofel
Și s-a-ncis iar o trânteală
Și-un scandal și-o-nvălmășeală
Pentru portofelul gol
S-au făcut jos mototol
S-au bătut, s-au păruit
Și la secție au dormit!
(Revista Copiilor și Tinerimei, 10 februarie 1921)
