DE UNDE VENIM. Acum un secol, la fiecare o sută de copii din mediul rural, 45 rămâneau analfabeți în Vechiul Regat

Cele mai elementare școli sunt grădinile de copii ale statului și particulare precum și azilele confesionale, care fac parte deasemenea din școlile particulare. 

În grădinile de copii, cursurile se predau mai mult intuitiv și sub formă de joc; cu toate astea ele sunt importante, căci dezvoltă mintea și plăcerea copiilor de a învăța în cursul primar.

În azilele confesionale, baza cursurilor o formează educația sentimentului religios al copiilor de confesiuni străine. 

În 1918/1919 erau în Vechiul Regat 195 de grădini cu 11.087 de copii. În 1920/1921 aproape s-au dublat numărul grădinilor și numărul copiilor care le frecventau – 385 de grădini cu 20.888 de înscriși. Dintre aceștia 52% erau băieți. 

Ar fi trebuit, conform vârstei, să se înscrie în clasa I primară pentru prima oară 381.995 de copii (164.544 băieți și 217. 451 fete) din comunele rurale. Cu toate acestea s-au înscris în școlile rurale de la sat, în clasa I, pentru prima oară numai 207.152 copii (115.767 băieți și 91.385 fete). 

În privința copiilor recenzați din comunele urbane, care ar fi urmat, conform vârstei lor, să se înscrie pentru prima oară în clasa I, reiese că numărul lor s-a ridicat în 1920/1921 la 38.669 (18.978 băieți și 19.691 fete). S-au înscris numai 30.263 (15.846 băieți și 14.417 fete).

Școlile (n.r. primare) rurale sunt numai de stat, iar printre cele urbane sunt și unele particulare, fie cu programa statului, fie cu programa proprie. 

Școlile primare se împart în școli de băieți, de fete și mixte. 

(…) Învățământul particular este un auxiliar pentru stat, căci mulți copii se instruiesc pe această cale. 

În anul 1920/1921 au funcționat 6.047 de școli primare rurale de stat, cu 934 școli mai mult ca în 1918/1919. De asemenea a crescut și numărul școlilor particulare cu programa statului, căci în anul școlar 1920/1921 au funcționat 142, față de cele 133 școli din 1918/1919. 

S-a realizat mai mare progres cultural în județele în care au funcționat, la școlile primare, mai mulți titulari și mai puțini suplinitori de catedră vacantă. 

Este adevărat că progresul instrucțiunii nu depinde numai de pregătirea personalului didactic, dar această pregătire joacă totuși un rol foarte important. Mai sunt și alți factori, care facilitează răspândirea culturii în popor, ca starea economică și financiară și starea sanitară a locuitorilor. 

Aceste stări la rândul lor sunt determinate, în mare parte, de pozițiunea geografică a diferitelor localități. 

Învățământul normal fiind în întregime public, nu se predă decât în școlile statului. Ese ușor de înțeles că numai statul se interesează de formarea personalului didactic al acestui învățământ, care are datoria să răspândească știința de carte și sp facă educație națională și cetățenească în masele poporului nostru, atât la sate, cât și la orașe. 

Prin urmare numai statul trebuie să supravegheze ca elevii din școlile normale să fie bine pregătiți în acest sens, pentru ca viitorii învățători și institutori să-și poată face cu folos real și ca buni Români datoria față de neamul nostru. 

În 1920/1921 numărul școlilor normale a ajuns la 53, cu 37 mai multe decât în 1918/1919. 62% dintre ele erau școli de băieți.

Cursurile învățământului elementar durează trei ani. 

În școlile elementare elevii primesc cunoștințele necesare unui mic comerciant. Absolvenții acestor școli nu sunt admiși în cele superioare, dar pentru completarea  cunoștințelor ei pot urma, încă trei ani, cursurile serale și duminicale suprapuse cursului elementar. 

În timpul în care urmează cursul comercial elementar, elevii din clasa II și III sunt obligați să facă practică la un magazin, ca să fie în stare, după absolvire, să înceapă pe cont propriu, dacă au capitalul necesar și să conducă cu pricepere o întreprindere comercială modestă.

În 1920/1921 au funcționat 13 școli comerciale elementare, la fel ca în 1918/1919.

Cursurile învățământului comercial superior durează patru ani. În aceste școli se pot înscrie numai elevi care au terminat patru clase de liceu. 

Dintre absolvenții școalelor comerciale superioare se recrutează funcționarii instituțiunilor comerciale. Pentru ca să cunoască și în practică multiple chestiuni de comerț, elevii sunt obligați după terminarea clase IV, dar înainte de a li se da certificatul de absolvire, să facă timp de șase luni practică la bănci sau insituțiuni comerciale publice sau particulare. 

Absolvenții școlilor superioare comerciale se împart în două categorii – absolvenți cu diplomă și absolvenți cu certificat. Obțin diplomă acei absolvenți care au media generală 7. În anul 1920/1921, aceste școli au dat 62 de absolvenți (20 cu diplomă și 42 cu certificat)

Numărul școlilor comerciale superioare a crescut în 1920/1921 de la 4 la 5. 

În ultimul timp industria și comerțul luând avânt în țara noastră, utilitatea unui bun meseriaș a început să fie tot mai mult apreciată și răsplătită și astfel scade treptat aversiunea pentru învățământul meseriilor. Este adevărat că în 1920/1921 școlile de meserii n-au fost mult mai populate ca în anul 1918/1919, dar tot se observă o oarecare creștere a înscrișilor.

Formându-se temeinic elemente în această direcție, nu se va mai simți cu timpul nevoia de a apela la străini pentru conducerea industriilor noastre. 

59 de școli de meserii au funcționat în 1920/1921. Cu una mai mult decât în 1918/1919. Numărul elevilor înscriși a crescut cu 300. 

Școlile de agricultură, care prezintă o importanță deosebită în țara noastră, au scopul să formeze din absolvenții lor buni agricultori, care întorcându-se la vetrele lor să fie destoinici să-și cultive ogorul în mod sistematic. 

(…) Constatăm cu părere de rău că nici aceste puține școli n-au fost destul de populate, căci în anul 1920/1921, s-au înscris în școlile elementare de agricultură numai 302 elevi. Această cifră reprezintă ce e drept, o creștere de 48 înscriși față de anul 1918/1919. 

În primii doi ani, elevele dobândesc afară de cunoștințe teoretice și cunoștințele de lucru manua necesare oricărei femei, iar în ceilalți trei ani elevele se pregătesc teoretic și practic pentru specializarea profesiunii ce și-au ales. 

Absolventele școlilor profesionale de gradul I se pot înscrie în școlile de gradul II unde mai urmează încă doi ani. Se predau cursuri teoretice mai dezvoltate și se execută lucrări practice, în ateliere, căci fiecare an de studiu trebuie trei ateliere – de croitorie, de rufărie și de flori. 

Dintre școlile profesionale le amintim pe cele de menaj, trei la număr, de economie casnică și gospodărie rurală. Scopul lor era să formeze bune gospodine în special pentru viața la țară. Numărul școlilor profesionale de fete în 1920/1921 a fost de 36, la fel ca în 1918/1919.

În vechiul regat învățământul superior se predă în gimnazii, licee, seminarii pedagogice, școli secundare de fete gradul I și gradul II și seminarii teologice ortodoxe și musulmane. 

În școlile secundare se țin cursuri teoretice, al căror scop este să dea elevilor cultură generală și să-i formeze pentru învățământul superior universitar. 

În 1920/1921 au funcționat 17 gimnazii, cu 6 mai multe decât în 1918/1919. A crescut și numărul elevilor înscriși de la 2161 la 2719. Au absolvit 322 față de 251.

44 de licee de stat au funcționat în 1920/1921 față de 38 în 1918/1919. 

Numărul seminariilor teologice ortodoxe au crescut de la 6 la 9 din 1918/1919 până în 1920/1921. Pe lângă acestea a mai funcționat și un seminar musulman la Medgidia.  

În general, la școlile care dau o directivă mai mult intelectuală în vederea unor studii superioare, sau o pregătire pentru ocupațiile de la orașe, ca funcțiunii publice, bănci, profesiuni libere sau întreprinderi comerciale și industriale, se înscriu în număr mai mare copii de la orașe. 

La școlile care pregătesc însă pe elevi pentru ocupațiunile de la țară și anume pentru cariera de preot, învățător și agricultor cu cunoștințe tehnice, majoritatea înscrișilor o formează contingentul de la sate. 

Se constată că, în general, cei mai mulți elevi sunt fii de agricultori, funcționari, comercianți și industriași. 

Copiii în vârstă școlară sunt repartizați după dezvoltarea fizică și intelectuală, spre a se cunoaște câți copii sunt buni de școală și câți neapți de a urma la școală, fiind surdo-muți, orbi și atinși de boli fizice incurabile, sau de boli mintale. 

Surdo-muții și orbii nu trebuie să-i considerăm cu totul neapți de fi instruiți, căci, deși le lipsește auzul sau vederea, au totuși facultățile mintale destul de dezvoltate. De aceea, pentru instrucțiunea acestor nedreptățiți de soartă, funcționează școli speciale. În vechiul regat avem orfelinatul Principesa Elisabeta din Focșani, școala de surdo-mute Principesa Maria și școala Amicii orbilor din București. 

În 1920/1921 la Principesa Maria au fost 26 de înscriși. La Amicii Orbilor 24 de copii la grădini și 33 la cursul primar. La orfelinatul Principesa Elisabeta au fost 247 de elevi înscriși.