Lucian Boia: „O sa-i aducem la disperare pe europeni”

„Ce facem cu Romania?”. Istoricul Lucian Boia este, poate, omul cel mai potrivit sa explice de ce ajungem, ciclic, sa punem aceasta intrebare. Dupa ce a demontat atatea mituri ale istoriei nationale, Boia explica simplu totul, creionand o istorie a cauzelor si efectelor inapoierii din spatiul romanesc.

11

Paltoanele n-au iesit inca din sifoniere. Deasupra Bucurestiului, un soare deloc stins isi joaca ultima mana, un fel de totul sau nimic inainte sa se retraga falit din calea iernii. E octombrie, timp pentru dimineti reci scaldate in lumina, timp pentru intrebari si pentru raspunsuri.

Undeva in centrul vechi al Bucurestiului, intr-un magazin de antichitati transformat in cafenea, vocea lui Lucian Boia se strecoara printre cestile amortite ale unor cafele cu lapte. Boia nu si-a lansat inca volumul “De ce este Romania altfel”, mai e o luna pana la targul Gaudeamus.

Astazi, cu paltoanele iesite din sifoniere, stim: a fost cea mai bine vanduta carte a evenimentului. Vreme de cateva saptamani, Boia a aparut peste tot in presa centrala, raspunzand intrebarilor reporterilor.

De ce este Romania altfel? Sunt doua decenii de cand se cauta raspunsuri la intrebarea asta, si cu fiecare cautare oamenii s-au afundat parca si mai mult in nisipurile miscatoare ale cauzelor. Boia are zambetul omului care a inceput sa inteleaga. Dupa ce a demontat atatea mituri ale istoriei nationale, Boia reuseste in ultimul sau volum sa explice simplu totul, creionand o istorie a inapoierii. E o istorie care pleaca de la primele formatiuni statale aparute in spatiul romanesc si pune punct la izbucnirea isterica din vara anului trecut, cand politica romaneasca a sapat transee suficient de adanci cat sa gazduiasca toata populatia tarii.

Am amanat vreme de aproape trei luni publicarea interviului cu Lucian Boia, pentru ca el face parte dintr-o serie editoriala, realizata de „Romania de la zero” in colaborare cu ziarul Adevarul, care a necesitat strangerea si coroborarea unor mari volume de informatii. A venit timpul sa recuperam din reportofoane si notite cuvintele lui Boia din acea dimineata de octombrie.

Vocea istoricului face jaloane printre antichitatile cafenelei din centrul Bucurestiului. Dam ceasurile inapoi pentru a intelege:

Nu cred ca Romania este divizata, fiindca asta ar implica in mintea mea imaginea Frantei, a felului in care este ea divizata de la Revolutia franceza incoace. Avem o Franta catolica si o Franta laica, o Franta progresista si una conservatoare.

Credeti ca e artificial conflictul din societatea romaneasca?

Lucian Boia: Cred ca e o senzatie de neautenticitate pe care ti-o da jocul politic de la noi. Fiecare dintre noi, cat am fi de critici la adresa realitatilor din Romania, trebuie sa ne adaptam lor, asa ca si noi suntem parte. Dar nu e un dat psihologic, pentru ca romanii se integreaza bine in alte tari, intr-o filosofie de tip  occidental.

Seria publicistica pe care o documentam pleaca de la ideea ca exista lucruri in istoria noastra moderna care, construite si asamblate gresit, au sfarsit prin a insuma Romania de astazi. Vi se pare o ipoteza corecta?

In cartea pe care am terminat-o de scris (n.r. lansata, in noiembrie, la Targul Gaudeamus, sub titlul“De ce este Romania altfel”) incerc sa explic ce se intampla in Romania, pornind de la psihodrama politica din vara asta si de la faptul ca romanii au uimit inca o data Europa. Ideea de la care plec este ca s-ar putea ca Romania sa fie ceva mai altfel decat media europeana. Cred ca Romania este societatea care aduna cele mai multe distantari fata de norma. Sunt multe si dispuse adesea contradictoriu. Romania este diferita nu numai fata de Occident, ci si de tarile din Europa Centrala.

Daca ar fi sa amintim cateva evolutii istorice mai speciale, prima care mi se pare semnificativa este marea intarziere cu care porneste la drum societatea romaneasca. Ganditi-va ca cele doua Principate apar abia in secolul al XIV-lea. Asta e ceva aproape de neinchipuit, sunt de departe ultimele tari care se contureaza in peisajul european. Bulgaria era de secole o putere semnificativa in zona. Ungaria era un regat puternic. Polonia de asemenea. Universitatea din Praga apare cu jumatate de mileniu inaintea celei romanesti. Deci noi pornim cu o intarziere fabuloasa.

Aveti o explicatie pentru asta?

Avem o conditie de tara de frontiera. Am fost la margine fata de lumea greceasca in Antichitate, iar pentru Imperiul Roman frontiera mergea pe Dunare. Romanii au depasit frontiera asta doar la ideea imparatului Traian. Xenopol spunea ca poporul roman este rezultatul unei erori pe care a facut-o Traian, care in loc sa stea linistit pe Dunare, a trecut la nord de fluviu, unde romanii nu au reusit sa se mentina mai mult de un secol si jumatate.

Ulterior, si in raport cu Imperiul Bizantin spatiul romanesc e in afara, dar si in raport cu Occidentul. In epoca moderna, suntem intr-o situatie foarte interesanta, la margine si la mijloc in raport cu cele trei imperii care isi impart zona: Imperiul Habsburgic, Imperiul Otoman si Imperiul  Rus. Tara Romaneasca si Moldova au reusit sa isi pastreze autonomia, dar in conditii de margine.

Ati spune ca aceasta conditie de margine a fost interiorizata de locuitorii acestui spatiu, practic inaintasi ai romanilor de astazi?

Da, a fost interiorizata in mod obiectiv cel putin, nu stiu cat de constient insa. Asta a dus la un rezultat paradoxal. Pe de o parte la izolare, la receptarea cu greutate a unor influente din afara. Pe de alta parte, la o foarte mare deschidere.

E un paradox caracteristic pentru istoria romaneasca, care duce la preluarea unor modele si adaptarea lor la ceea ce Titu Maiorescu a numit forme fara fond. Adica adopti formele, dar respingi fondul sau il interpretezi atat de tare incat nu mai ramane mare lucru din el. Caragiale a ilustrat asta in dramaturgia lui si este atat de actual pentru ca vorbim de o situatie care se perpetueaza in societatea romaneasca.

Preluarea acestor modele occidentale se face, insa, foarte tarziu, spre mijlocul secolului al XIX-lea. N-ar trebui sa cautam si mai adanc cauzele?

Ba da. Uitati-va, de exemplu, la cumplita instabilitate politica. Nu exista nicio tara in Europa care sa fi avut la inceputul epocii moderne zeci si zeci de carmuitori. Schimbarea perpetua a conducatorilor indica lipsa unor norme bine stabilite. Sistemul de putere era ereditar-electiv, combina capra cu varza si nu mai iesea nimic. Instabilitatea asta inseamna conflicte permanente si interventii din afara. Pana la urma Imperiul Otoman a profitat de treaba asta, instituind perioada fanariota, cand s-a ajuns la numirea si revocarea domnitorilor din vointa externa . Si in acea perioada am avut zeci si zeci de numiri.

Avem, deci, mai multe cauze: marea intarziere cu care s-au format principatele romane, instabilitatea, conditia de margine sau de frontiera, plus o mare intarziere economica. Din Evul Mediu si pana in prezent, daca va uitati la indicatorii economici, Tarile Romane si apoi Romania sunt mereu la coada Europei. Am pornit cu o intarziere si am ramas cu ea, economic vorbind. In plan social aveam o societate formata din boieri si tarani, cu orase mici si murdare locuite de multi straini. Burghezia apare tarziu, e firava si este in cea mai mare parte neromaneasca la nivel economic.

Am facut un calcul pornind de la datele recensamantului din 1930, acolo se dau grupele de profesiuni, inclusiv repartitia lor pe etnii. Si la grupa industrie majoritatea nu sunt romani. Sunt 47% romani si 53% neromani. Iar in comert, ponderea romanilor este sub 40%, dominanti erau evreii.

N-a fost asta o sansa?

Sigur ca a fost. Altfel n-am fi avut o clasa de mijloc. Sansa a facut sa avem o burghezie neromaneasca. Iar ca efect orasele sunt cosmopolite, mai ales in Transilvania, in perioada interbelica.

Ar putea fi esenta neromaneasca a burgheziei autohtone o explicatie si pentru firavul capitalism romanesc de astazi, pentru lipsa de initiativa?

Nu cred. Intre timp a intervenit comunismul. Bun, s-au pierdut teritorii locuite de populatie neromaneasca, cum ar fi Bucovina de Nord, Basarabia, Cadrilaterul. Pe urma au plecat evreii si sasii. E adevarat ca Romania a devenit mult mai romaneasca decat era in perioada interbelica. Dar clasa de mijloc, romaneasca sau nu, a fost si ramane firava.

Si-atunci?

In Romania ai o fractura sociala considerabila. Distanta intre nivelul socio-cultural cel mai de jos si cel mai de sus este incredibila. Nu poti avea o clasa de mijloc consistenta in conditiile astea.

Progrese s-au facut, totusi, mai ales dupa jumatatea secolului al XIX-lea. In anii ‘30 Romania are o intelectualitate de calitate.

Asa este, in secolul al XIX-lea incepe procesul de occidentalizare si se vede foarte repede cum de la o generatie la alta romanii se schimba. In secolul al XIX-lea romanii se imbracau dupa moda turceasca si scriau cu caractere chirilice.

Dupa numai cateva decenii se imbraca dupa moda pariziana, scriu cu alfabetul de tranzitie in care sunt amestecate caracterele latine cu vechi caractere chirilice si ca limba de cultura lasa greaca in urma si aleg franceza. Procesul acesta a insemnat multa imitatie, dar daca ne referim strict la intelectuali, avem o patura educata greu de contestat sau de criticat. Si daca te uiti la corpul universitar de atunci, vezi nume de mare valoare. Astazi nu prea stam asa de bine cu corpul universitar, e un amestec de valoare si non-valoare.

Sunteti un adept al ideii ca perioada interbelica este cea mai fasta din istoria Romaniei?

Nu, nu sunt adept al acestei idei. Perioada interbelica vazuta ca o epoca de aur a Romaniei este o constructie ideologica de dupa 1989, cand romanii trebuiau sa isi gaseasca un mit fondator anterior. Cred ca Romania nu mergea prea bine in perioada interbelica, cu o singura exceptie, intelectualitatea. Din punct de vedere social erau discrepante enorme.

Romania era tara europeana cu cea mai mare natalitate, cu cea mai mare mortalitate si cu cea mai mare mortalitate infantila. Toate trei sunt semne de subdezvoltare. Si era tara cu cei mai multi analfabeti, chiar in comparatie cu state apropiate, precum Bulgaria. Potrivit recensamantului din 1930, doar 57% stiau carte, iar dintre acestia 83% nu facusera decat scoala primara. Practic, un roman din zece trecuse dincolo de scoala primara.

Putem in acest context sa discutam de regimul comunist ca regim modernizator in anii ‘50?

Proiectul comunist a fost peste tot modernizator. Ca a dat-o in bara e altceva, dar proiectul in sine asta si-a propus. Marx considera ca revolutia comunista se va petrece acolo unde societatea a atins cota capitalista cea mai ridicata. Comunismul s-a asezat insa exact in tarile unde nu ar fi trebuit, tari care abia intrau pe traseul unei evolutii mai lungi. In Occident fractura sociala nu era asa de mare pentru ca populatiile erau alfabetizate intr-un procent mai mare si aveau acces la cultura.

Noi ne tot comparam cu Bulgaria astazi, dar Bulgaria interbelica, desi la nivelul de sus este mai putin performanta decat Romania, la nivelul de jos sta mai bine. La noi fractura sociala a fost imensa si asta a dus la un alt paradox: Romania avea cel mai mic partid comunist din regiune in 1944, desi exista un rezervor pentru ceea ce reprezenta comunismul. Ma refer la taranii saraci si analfabeti, care au putut sa fie foarte usor atrasi de comunism pentru ca au gasit in el satisfactia unei promovari sociale. Plus ca a fost si satisfactia de a vedea ca in timp ce ei urca, altii se prabusesc.

Cat de constient a fost romanul mediu statistic in 1948 de schimbarea de regim, de la monarhie la republica?

Cei mai multi nu aveau cultura politica. Au resimtit-o ca pe o cotitura doar cei care apartineau elitei intelectuale, dar cei mai multi romani nu erau elite. E ciudat cum Romania, tara care avea cele mai reduse tentatii comuniste in 1944, devine tara in care se raspandeste cel mai bine comunismul. Pana la urma, ne-am acomodat mai bine decat altii cu regimul comunist.  Foarte multi oameni au considerat ca comunismul le-a adus pana la urma mai multe lucruri bune decat rele. Comunismul ii securiza, nu aveau grija zilei de maine, nu aveau grija somajului. Oamenii se temeau de aceasta libertate venita dupa 1989.

Ceea ce a deranjat nu a fost lipsa libertatii, asta ii deranjeaza pe cei care tin la libertate si au ce sa faca cu ea. Cei mai multi oameni au fost deranjati de deteriorarea conditiilor de viata in anii ‘80. Comunismul s-a prabusit, in primul rand, din ratiuni de ordin alimentar, nu ideologic. Multi isi amintesc nostalgic de comunismul din anii ‘60-’70, cand romanii traiau cam la acelasi nivel, acceptabil, cand diferentierea sociala nu era suparatoare, iar oamenii nu se simteau frustrati in raport cu bogatia altora.

Poarta o vina perioada interbelica pentru asta?

Sigur ca poarta o vina. Mai mult, poarta o vina istoria. Romania a avut si inca are o intarziere istorica. E usor de spus ca puteai face mai mult, dar ce se putea face mai mult? S-a incercat in 1920 o reforma agrara si taranii au fost improprietariti, dar erau prea multi tarani si prea putin pamant. S-a pus la punct si un sistem de invatamant prin intermediul lui Spiru Haret. Se progresa, dar se progresa incet. Suntem si astazi la fel de intarziati cum eram si in perioada interbelica, si pe vremea lui Stefan cel Mare.

Suna a fatalitate, nu credeti? “Orice am face, tot nu ne iese”.

Sigur ca daca esti in coada unei ierarhii, risti sa ramai acolo pentru ca ceilalti nu stau sa te astepte. Dar sunt si cazuri care contrazic argumentatia asta. Sunt tari, cum ar fi Coreea de Sud, care nu stateau deloc bine si acum sunt in topul tarilor industriale. Se pot realiza si salturi, dar nu e usor. E ca intr-o cursa.

E nevoie si de o vointa politica puternica, capabila sa miste lucrurile acestea.

Da. Si mai trebuie ceva: trebuie sa fie si conjunctura favorabila. Uitati-va la perioada interbelica, de exemplu, cand s-a intrat intr-o conjunctura agrara foarte proasta. Inainte de primul razboi mondial, cand existau marile mosii, conjuctura agrara in Romania era foarte buna si tara era o exportatoare de cereale, iar asta i-a imbogatit pe boieri. Iar cand a venit si randul taranilor, conjunctura a fost proasta si asta i-a lovit pe cei saraci.

Sunt romanii altfel pentru ca au beneficiat in foarte putine ocazii de conjucturi favorabile?

Romania a fost foarte tare deformata de comunism, dar si comunismul romanesc a fost asa cum a fost fiindca s-a asezat peste Romania interbelica. Cand te uiti, insa, la usurinta cu care romanii l-au lasat pe Ceausescu sa isi faca de cap, nu mi se pare deloc corect sa spui ca l-am suportat pe dictator, fiindca atunci ajungem la o interpretare fatalista.

Romania e tara cu una dintre cele mai slabe opozitii la comunism, chiar daca au fost oameni care s-au opus. In Romania nu a existat samizdatul. Intelectualii romani au ajuns la un soi de compromis cu puterea, dandu-li-se o anume libertate pana la un punct dincolo de care nu se putea trece. Aici nu a existat nicio carte publicata clandestin si nicio opozitie de amploarea Primaverii de la Praga. Romanii nu au cultura rezistentei si asta tot din Evul Mediu vine. Ba mai mult, au o cultura a supunerii, de la taranul prea supus in fata boierului, de la domnitorul prea supus in fata Portii Otomane. Deci te supui, dar incerci sa te descurci, sa il tragi pe sfoara eventual pe cel caruia te supui. Asta nu tine de conjuctura. Lucrurile astea ti le faci cu mana ta.

Uitati-va la felul in care s-a ajuns la comunismul dinastic. Romanii au inghitit ca sotul care era conducatorul tarii sa isi imparta puterea cu sotia si cu fiul. In Europa asa ceva nu a existat. Sa nu mi se spuna ca a fost o fatalitate. Romanii au inghitit chestia asta care este rusinoasa si care ar trebui asumata. Toate astea au dus la o dereglare majora si nu am iesit prea bine din comunism.

Unde s-a gresit in 1989?

Mai intai, ce ma deranjeaza este minciuna ca mit fondator al Romaniei moderne. Noi inca nu stim ce s-a intamplat la revolutie. Ma mai deranjeaza desfiintarea imediata a Partidului Comunist. In felul acesta nimeni nu mai era comunist, daca nu mai exista partidul. Desi toata elita noastra isi are originea in comunism. Toate reperele noastre sunt de dinainte de comunism, iar oamenii care ne conduc sunt mostenitorii sistemului pe care l-au repudiat. Nu mai zic de faptul ca se si laudau cu o democratie originala la inceputul anilor ’90. Noi am iesit din comunism complet debusolati si legatura s-a facut artificial cu Romania de dinainte de comunism. S-au reconstituit partidele istorice, dar si asta a fost ceva artificial.

Ar fi fost posibil, in conditiile date, un proiect de decomunizare?

Nu cred, a fost o dezorientare totala. In plus, exista o doza foarte mare de autenticitate in viata politica romaneasca. Daca luam partidele, vedem ca ideologiile lor sunt foarte vagi. Pana la urma partidul care si-a zis social-democrat si care s-a lepadat de haina comunista ca de Satana este in fond continuarea vechiului partid comunist, care in marea minciuna nu si-a mai zis Partidul Comunist si care a dat si primii mari imbogatiti ai Romaniei post comuniste.

Daca te uiti la clasa noastra politica, cu exceptiile de rigoare, ce i-a preocupat cel mai mult a fost sa se imbogateasca. Si in contextul asta ideologiile au fost lasate deoparte. Iar Partidul Democrat, actualul PDL, a pornit ca un partid socialist, a fost in Internationala Socialista si acum isi spune de dreapta. S-au transformat peste noapte pentru ca ramasese liber culoarul de dreapta dupa destramarea PNTCD. Reaparitia partidelor istorice a fost si ea artificiala. Coposu a umflat foarte tare PNTCD si pe urma am vazut cum s-a dezumflat. Iar PNL a avut o ideologie ceva mai bine pusa la punct, dar acum a lasat-o la garderoba, prin fuziunea cu partidul acela echivoc din jurul Antenei 3 si al lui Dan Voiculescu.

De ce credeti ca societatea romaneasca nu reactioneaza in niciun fel in fata unor astfel de lucruri?

Pentru ca romanii au cultura tacerii, iar exploziile sunt o data la o suta de ani. Am avut o explozie la 1907, alta in 1989. Ideal ar fi sa nu ai asemenea explozii, ci o constiinta civica astfel incat lucrurile sa se regleze in permanenta. Cand s-au redus salariile bugetarilor ar fi trebuit sa existe reactia oamenilor. Dar romanii sunt apatici, nu reactioneaza. In tarile occidentale au fost reduceri mult mai mici si am vazut manifestatii-monstru. In Franta nu ar indrazni nimeni sa reduca salariile cu 1% ca ar fi o noua revolutie.

Este cumva si un dezinteres major fata de lucrurile pe care le punem in comun ca societate? Fata de spatiul public, de exemplu.

Da, nu exista niciun fel de constiinta civica. Comunismul a vrut sa creeze o societate colectivista si i-a facut pe oameni sa fie extrem de individualisti. Vedeti criza politica din vara, la noi oamenii s-au impartit, chiar si in mediul intelectual, aproape ca nu mai puteai sa stai de vorba cu ei.

Dumneavoastra cum ati interpretat desfasurarea de forte din jurul referendumului?

E clar ca Basescu a interpretat intr-un mod autoritar Constitutia si si-a pus oameni cheie in diverse posturi, dar nici ceilalti nu au fost mai prejos. Cred ca a fost o lovitura de stat in aceeasi masura in care si Basescu a fost un dictator. Adica e tot comedie romaneasca.

Diferenta este ca Basescu a adunat sistematic tot mai multa putere in ani de zile, respectand formal regulile, pe cand cei care au vrut sa ii dea jos au facut niste lucruri in cateva zile. Iar modul lor de actiune a fost frapant, factorul timp a contat foarte mult. Cand toate sunt dereglate, sigur ca si jocul e incorect de o parte si de alta. Eu nu vad, insa, marile proiecte in niciuna dintre tabere. Ce nu imi place este modul asta de umilinta combinat cu smecherie.

Va referiti la ceva anume?

Ma gandesc cum a fost chemat Ponta la Bruxelles si i-au fost puse in fata cele 11 reguli. Pai credeti ca daca ar fi fost Polonia s-ar fi dus primul ministru? E o nota proasta pentru Romania care arata complexele noastre de inferioritate. Spre deosebire de noi, Polonia are complexe de superioritate, nu intotdeauna cele mai sanatoase, dar mai bune decat cele de inferioritate. Sau a fost episodul in care ministrul de externe britanic l-a convocat pe Ponta la aeroport si el s-a dus. E incredibil asa ceva, cum poate un ministru de externe sa convoace un prim-ministru?

Apreciati, mai degraba, un om politic de tipul Traian Basescu, mai bataios?

Basescu are mai multa personalitate si nu cedeaza asa de usor, dar are alte defecte. Este totusi autoritarismul lui, favoritismul cu persoanele pe care le-a pus in diverse functii si un stil cam golanesc care este incompatibil cu functia prezidentiala. Pentru mine a fost o dezamagire si modul in care s-a comportat Crin Antonescu in luna aceea cat a fost presedinte interimar. Stilul lui a fost tot agresiv, tot autoritar.

Cum vi s-a parut episodul acuzatiilor de plagiat aduse lui Victor Ponta?

E clar ca a plagiat. Acum facem filosofie, o fi plagiat, n-o fi plagiat, facem comisii, ne spune Ponta ca alta era metodologia in 2002. Bineinteles ca a plagiat! De fapt, poate gresesc, nu stiu daca a plagiat, s-ar putea sa fi fost si el cuprins de mirare cand a aflat, in cazul in care nu era autorul lucrarii. Multi si-au luat doctorate astfel. Si faimosul Mischie si-a luat doctorat la noi la Istorie si este un tip absolut primitiv. Si-a facut o teza despre Grigorie Iunian, cu care s-a identificat in asa masura ca i-a cumparat cavoul. El vrea sa fie inmormantat in cavoul familiei lui Grigorie Iunian.

Mai surprindem aici o bucatica de romanism, in sens negativ?

Problema este ca vechea elita a Romaniei a disparut si s-a ridicat toata masa asta, oameni dintr-o conditie foarte joasa, mai ales in plan cultural. Un individ, daca are o minte pe masura, poate porni de jos si poate ajunge sus. Dar o intreaga categorie sociala?! Asta rastoarna societatea cu totul si dureaza ani de zile pana lucrurile se regleaza.

„Romania ramane tara cu cei mai multi locuitori in mediul rural, la noi sunt 45%. In tarile occidentale procentul este 10% cel mult. Oamenii astia nu au devenit cu adevarat oraseni, iar satele si-au pierdut traditiile. Asa s-a alimentat mahalaua, populata de indivizi care nu sunt nici oraseni, nici tarani, in care nu ai nici cultura urbana, nici traditie rurala”

Lucian Boia, istoric

 

Cum vedeti prezenta intelectualului roman in spatiul public, in ultimii zece ani? A curs multa cerneala pe tema faptului ca intelectualul a devenit mai mult o anexa a intereselor de partid.

Cam asa a fost si inainte. In anii ‘30, daca iei corpul profesorilor, jumatate sunt inscrisi in partidele politice.

N-avem o cultura a intelectualului critic fata de tot spectrul politic?

Mai curand avem o cultura a intelectualului dependent de putere si care incearca sa intre in gratiile puterii. Asta s-a vazut si in comunism.

Ca intelectual, cum va simtiti intr-o tara impartita intre “intelectualii lui Basescu” si cei „ai lui Antonescu”?

Mi se par prea puternice sintagmele. Nu sunt intelectualii unuia sau ai altuia, dar au primit eticheta asta pentru ca e greu sa gasesti intelectuali care sa nu se exprime fie pro, fie contra lui Basescu, de exemplu. Sunt foarte putini cei care vad neregulile si intr-o zona si in cealalta. Nu prea avem exercitiul asta. Un exemplu este cum cei mai multi dintre intelectuali se aliniaza in spatele lui Carol al II-lea la instaurarea dictaturii regale. Pe urma, in ‘40, ii vedem pe toti cum il abandoneaza. Este si o carenta a intelectualilor. In apatia asta generalizata, intelectualii au partea lor de responsabilitate.

Credeti ca a fost un lucru bun condamnarea comunismului in 2006?

Nu cred ca a fost un lucru rau, as exagera daca as spune asta, dar cred ca a fost un lucru fara importanta. Cand declari solemn in Parlament ca regimul a fost ilegitim si criminal, as avea unele rezerve. Sigur ca a fost, dar nu a fost doar atat. Eu as veni cu o caracterizare mai nuantata si mai subtila. Si, culmea ipocriziei, treaba asta o fac si o voteaza in Parlament chiar urmasii comunismului. Te-ai fi asteptat ca din actiunea asta sa iasa ceva, dar nu a iesit nimic. Mie mi se pare ca a fost doar multa ipocrizie. La fel cu legea lustratiei, alt caraghioslac, care avea rost imediat dupa ’89, cand ar fi realizat o ruptura fata de regimul comunist. Dar acum?!

Nici nu pare sa fi fost una din dilemele morale si politice ale Romaniei post-revolutionare.

Sigur ca nu. Pai daca cei mai multi au votat cu Iliescu in 1990, nu e clar ca au fost impotriva Punctului 8 de la Timisoara?

Ar fi fost o solutie viabila revenirea la un regim monarhic?

Da, ar fi fost o solutie, dar una iluzorie. Discutam utopic, asa ceva nu s-ar fi putut intampla pentru ca romanii nu voiau asa ceva. Romanii fusesera invatati ca monarhia e depasita, ca republica e solutia. Si romanul a acceptat, fara prea mari probleme de constiinta.

Mai este monarhia o solutie acum?

Nu cred. Cand s-a rupt firul e greu sa mai revii. Monarhia inseamna o anume continuitate intr-o traditie. In orice caz, cu Regele Mihai nu se mai pune problema. Iar ce urmeaza dupa, ce incearca Radu Duda, mi se pare derizoriu. Dupa Mihai s-a petrecut o ruptura si nu cred ca se mai poate conta pe cei din actuala familie.

Mizati pe republica, cu alte cuvinte.

Cred ca da. Nu mi se pare o idee buna monarhia parlamentara pentru Romania pentru ca presupune o anumita disciplina, iar cu anarhia din Parlamentul nostru nu stiu daca e posibil. Lucrurile functioneaza foarte bine intr-o cultura parlamentara autentica, dar nu e cazul Romaniei. Probabil ca un regim semprezidential e mai potrivit la noi.

Vedeti vreun proiect de tara in momentul de fata pentru Romania?

Nu vad niciun proiect de tara.

Sunteti categoric…

Se intampla ca proiectele noastre sunt dependente de mersul Uniunii Europene. Or eu nu vad niciun proiect pentru UE. E criza, e o perioada de deruta. Plus ca nu cred sa fie vorba doar despre o criza financiara, ci despre o criza de civilizatie, o criza identitara. Se impart cartile altfel, se petrec niste mutatii in intreaga lume, este o intorsatura in istoria lumii. Se schimba toate datele. E ceva ce seamana, daca vreti, cu epoca prabusirii Imperiului Roman. Se duce o lume si se ridica alta lume. Istoria merge tot mai repede si se schimba tot mai mult. Nu stim ce se va intampla pana la urma cu constructia europeana.

E Romania mai bransata astazi la mersul acesta al istoriei?

Sigur. E mai bransata, in primul rand, la realitatile din UE.

Vedeti asta ca pe un lucru bun?

Da, e un lucru bun. Necazul este ca, in vreme ce noi suntem mai integrati in Europa decat am fost inainte de comunism, elita noastra e mai putin bransata. De aceea o sa ii aducem la disperare pe europeni. Lumea occidentala este o lume asezata pe niste reguli, pe cand lumea romaneasca mimeaza aceste reguli. Noi avem reguli ca sa le incalcam mai bine sau ca sa ne prefacem ca le respectam.

A contribuit in vreun fel la toata aceasta stare de lucruri si ortodoxismul?

Poate in masura in care BOR este printr-o lunga traditie istorica destul de dependenta de stat. Biserica Ortodoxa se ocupa de Dumnezeu si de relatia oamenilor cu Dumnezeu si de asta a cedat mereu in fata politicului. In Occident biserica este mai implicata. Se si vede, putem compara reactia Bisericii in Polonia fata de comunism. Cum ar fi fost daca in Polonia s-ar fi apucat regimul comunist sa darame biserici? Este de neconceput. Oricum, conteaza mai mult societatea in ansamblu. Nu cred ca ortodoxia i-a facut pe romani sa fie in situatia in care sunt. Ba chiar as zice ca situatia in care sunt romanii face ca si Biserica Ortodoxa sa fie ceea ce este. Adica conteaza nivelul de civilizatie.

“Asta e istoria noastra! Istoria e facuta de oameni, exclusiv de oameni, dar, in acelasi timp, oamenii au putina priza asupra istoriei incat nu o pot controla si duce in ce directie vor ei. Sunt atat de multi factori care o controleaza ca nu ai cum sa schimbi voluntar cursul istoriei.  E usor sa spui ca istoria depinde de noi, dar nu e chiar asa. E frumos sa zici ca scoti Romania din starea asta, dar cum o faci?”,

Lucian Boia, istoric

11 COMENTARII

  1. Miturile ajuta comunitatile
    Miturile ajuta comunitatile sa supravietuiasca si sa se dezvolte! Este un adevar probat cel mai bine de succesul evreilor! Se vorbeste chiar de miturile care ar putea sta la baza consolidarii identitatii europene, iar oamenii cu multa carte ai Romaniei se tot preocupa de „stafiile comunismului”. Stiu ca „miroase tare urat”, dar s-ar pute promova, spre exemplu, mitul adaptabilitatii romanului (intr-o acceptiune moderna). Daca elitele intelectuale nu sunt in stare sa domine imaginarul colectiv … uite ce se intampla!

  2. Pentru a schimba ceva din
    Pentru a schimba ceva din mentalitata romanilor, s-ar putea invoca modelul iorga. istoric erudit, Cu un program stiintific pus la punct, un intemeietor de institutii menite sa promoveze romanismul in context european. Lucru despre care a scris nu eseuri, ci studii erudite, fundamentale.Putem invoca pe Vasule parvan, pe hasdeu, pe Eminescu sub aspectul intransigentei sale ca ziarist. Prin reformarea limbii romane in epoca sa. Mituri identitare / avem columna lui Traian, Domnule profesor.Mircea Elade a fost un monstru de eruditie, in traditia lui Iorga. Vorbim o limba romanica fara dialecte pe teritoriul Romaniei.

  3. Romania va pare altfel in
    Romania va pare altfel in context european, pentru ca acorda, prin chiar oamenii ei scoliti, girul unor eseisti trimbulinzi care , in loc sa prefere eruditia si buna credinta, o prezinta drept un sac de excremente, de patibulari, cu poeti neanderthalieni.etc. Suntm deci o natiune de mazochisti. Prin asta esti vgestita/n Europa, o, tara trista, plina de humor. Versurile lui bacovia concorda gratios cu cele scrise de miine privitor la subiect.

  4. Mazochismul cu care acceptam
    Mazochismul cu care acceptam sa citim carti de eseuri precum cele in care romanii sunt prexentati drept dejectii, de a fi reprezentati in America, la expozitii cu emblematicul ponei roz, ca si cand la aceasta s-ar rezuma creativitatea artistilor romani contemporani, blandetea cu care il abordam pe cel care , simbolic, a spanzurat acum cativa ani un artefact reprezentandu/l pe Avram Iancu…,ii dau dreptate lui Lucian Boia, eseistului. In etapa actuala, delectandu/ne cu astfel de carti, v.O noapte cu patria, alta carte elogiata, am devenit foarte, ultra…mazochisti. De asta esti vestita/n Europa, o tara mea, …mult plina de humor.//de fapt, o tara trista, plina de humor.Cand afirm ca ii dau dreptate eseistului Lucian Boia , vreau sa ma implic pasional intr/un subiect de mare sensibilitate. Ce popor din Europa si/a cedat chiar si numele, astfel incat, in strainatate, cetatenii ei sa fie confundatii cu altii…, certati cu munca si cu disciplica, cu legalitatea/ Poate ca suntem mult prea toleranti si intoarcem de prea multe ori obrazul celor care ne considera patibulari,neanderthalieni…parosi, mici, cand ar trebui sa se bucure din cand in cand de femeia cu barba.

  5. Mahalaua a avut inainte un
    Mahalaua a avut inainte un sens precis. de comunitate urbana constituita in jurul unei biserici. Acum mahalaua reprezinta un nivel cu mult diminuat d.p.d.v.cultural, ca urmare a regimului comunist, a sechelelor sale, implicit, a neconcordantelor de masuri economice si sociale la nivelul comunitatilor urbane. Pentru a nu mai veorbi de interlopi si pretinsa lor..cultura ce nu trebuie a fi discriminata. Un alt argument pentru ideea cartii. De ce este Romania altfel. pentru ca nu respecta ceea ce ar situa/o intr/o pozitie de demnitate in Europa.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.