Istoria glossy nu a debutat în România odată cu revistele anilor 1990. Această formă de publicistică despre mondeni și mondenități merge mult în spate, până în a doua jumătate a secolului XIX. Și atunci publicul era avid să afle moda, cancanurile judiciare, amantlâcurile, ce se mai poartă, pe unde e de petrecut nocturn în anostul București, cum să scape de țânțari, dar și cum e mai potrivit să fie mâncată brânza.
Poliția modei, sfaturi stilistice, recomandări culinare: toate erau adunate la final de secol XIX în revista săptămânală Ilustrațiunea Română, în varianta românească, sau La Roumanie Illustrée, în varianta franceză. Le-am consultat pe ambele la Biblioteca Centrală Universitară pentru această ediție a Pixului cu mină.
Printre rubricile constante ale revistei se regăseau: Cronica judiciară, Moda (în funcție de anotimp), Jurnalul unei fete bătrâne, Sport, Ecouri mondene.
La finalul secolului XIX, 90% din primele pagini ale revistei erau ilustrate cu bărbați, nu cu femei. Într-un număr din toamna lui 1897 prima pagină i-a fost rezervată lui Carmen Sylva, pseudonimul literar folosit de Regina Elisabeta a României. După ce, în septembrie 1891, prima pagină i-a revenit unei ducese care murise în Rusia în luna respectivă.
Higienic este a mânca brânză după masă?
E generală credința, că după masă e bine a mânca puțină brânză, ori caș, deoarece se zice, că acestea ușurează mistuirea. Din astă cauză vedem că s-a și obișnuit a se servi la masă anumite soiuri de cașuri. Un medic german, Dr. Klenze, a voit să se convingă, dacă în adevăr, ușurează cașul mistuirea, ori nu?
Rezultatul experimentărilor sale nu numai că nu a fost favorabil din punctul de vedere al digestiunei, ci din contră, amintitul medic a constatat, că cașul se numără printre bucatele cele mai greu de mistuit.
(…) Cașul de Chester și cașul de Roquefort se mistuie în patru ore. Veritabilul caș de Emethal, Gorgonzola și Neuchatell se mistuie în opt ore. Cașul Romadour, în nouă ore. (Ilustrațiunea Română, 14 iulie 1981)
Spiritul femeilor
Poți spune orice unei femei de spirit, când știe să vorbească și să tacă. În general, toate femeile au spirit. E greu să găsești ca să nu aibă deloc.
După cum în natura femeilor e că nu știu să ascundă ce le lipsește, acelea încearcă de a avea. Astfel că din prostuțe devin proaste de tot și ajung a fi nesuferite.
O femeie frumoasă nu e niciodată proastă pentru bărbați, ea are primul spirit ce ei cer unei femei, acela de a fi frumoasă. Ar trebui ca o prostie să fie mai mare decât o casă pentru ca să o vadă un bărbat că este dintr-o guriță frumoasă, luminată de frumoși dinți între două buze roșii ca carminul.
(…) Nimic nu e mai neplăcut decât să vezi prostia zugrăvită pe p frumoasă figură de femeie. (Ilustrațiunea Română, 20 septembrie 1981)
Jurnalul unei fete bătrâne
În această lume trebuie să te simți fericită, și nimeni nu va îndrăzni să te tulbure, căci pentru cealaltă lume tu nu ai sânge, nu ai creier, nu ai inimă, nu ai nervi. Destul dacă ai putință de a îmbuca două trei bucăți de carne și câteva înghițituri de apă.
Iată de ce m-am hotărât să las urmașilor, aceste dovezi că și o fată care nu s-a măritat până la 28 de ani fiindcă n-a avut nici avere, nici frumusețe deosebită, a fost mai mult decât o plantă.
(…) Aseară, după ce am scris, mi-a venit gust să citesc. Niciodată n-am simțit o mai mare mulțumire ca după vreo două ceasuri de citire. Dacă mi-ar fi spus un bărbat plăcut, că mă ia de nevastă, nu cred că aș fi fost mai voioasă. Nu mai citeam, ci sorbeam cuvânt cu cuvânt, ceea ce ajungea la creier se întipărea adânc, adânc de tot într-însul ca și în inimă. v
Mereu la modă
Galben, iată culoarea la modă: această culoare, pe care Moliere i-a dat-o ca emblemă lui Georges Dandin, a devenit dragă femeilor mondene. De la cel mai senin galben la raza palidă a lunii, trecând prin șofran și morcov, toaletele și pălăriile sunt inspirate din această culoare.
Sinaia, Constanța, orașele balneare vor fi în curând bântuite de toți stimabilii noștri mondeni. Pentru a petrece o lună în toate aceste locații, femeia elegantă nu trebuie să uite că acolo, ca și aici, trebuie să fie la fel.
Iată un costum pe care frumoasa doamnă Helene Oteteleșanu l-a adoptat deja în deplasările sale.
Jupon pliat integral maro, fiecare pliu căptușit cu un tartan roșu și galben, un corset la fel de plisat cu o mică pelerină din tartan și o curea de piele. Pe cap, o pălărie englezească groasă de paie, panseluțe roșii și galbene. Într-o mână, geanta – paznicul secretelor – din piele aurie, cu rama din piele de țestoasă. În cealaltă mână un buchet mare de flori.
Pentru o călătorie mai lungă, doamnele să ia cu ele un pachet de umbrele de soare, bastonul de mers plus geanta mare din piele care conține articolele de toaletă.
Mondenul a avut mereu inima grea să plece din București. Cu condiția ca acolo să nu se întâmple nimic plăcut în absența lui. (La Roumanie Illustrée, 9 mai 1882)
Viața de noapte în București
Plictiseala devine mortală în București. Nu a mai rămas nimic de făcut. În timpul zilei soarele arde. Nu mai putem ieși. Seara este răcoare, dar unde să ne întâlnim? Nu mai sunt recepții. Nu există încă grădini.
Ne plimbăm puțin pe trotuar în timp ce ne uităm la stelele de pe cer și tragem cu ochiul și la cei care de pe pământ. Apoi vom eșua în fața Capșei la o înghețată și un pahar de bere. Aceleași doamne, aceiași bărbați, același spirit și de cele mai multe ori aceeași prostie.
(…) Duminica a fost o zi splendidă. Mulțimile au inundat străzile. Toți erau fericiți că au scăpat de această ploaie supărătoare.
Seara, salonul doamnei Helene Oteteleșanu a strălucit cu femei frumoase. Sub o cupolă de verdeață, în colțul de lângă pian, se afla un coș compus din liliac, trandafiri și garoafe. Alexandrina Roznovanu, care tocmai și-a luat zborul spre castelul de la Roznov, a fost foarte frumoasă în acea seară într-o rochie roz pal.
Foarte elegantă și proaspătă, ca briza lunii mai a fost și Prințesa Nathalie Philippesco într-o rochie de mare doamnă, neagră, dungată cu alb cu smocuri de garoafe căzute pe umăr.
Masa de ceai a fost foarte animată și foarte bine compusă. Am vorbit mult despre evantai în timp ce mâncam căpșuni și beam lichiorul adus din China. Am stat până foarte târziu, stăpâna casei fiind atât de amabilă să ne găzduiască.
(…) Joi, zi de vizite. Sunt două case care primesc. Ne grăbim acolo, pentru că nu e nimic de făcut. La contesa Tornielli, saloanele sunt pline. Este o paradă de femei frumoase, înalți demnitari, diplomați și tineri. Gazda, fermecătoare ca întotdeauna, ne întâmpină cu grație. Vorbim în toate camerele. Băuturi răcoritoare circulă peste tot. Ochii, stomacul și urechile sunt satisfăcute. (La Roumanie Illustrée, 16 mai 1882)
Bijuterii, umbrele și evantaie
Purtăm mici bijuterii în acest sezon, cu excepția bijuteriilor din argint. Oul argintiu pentru pudra de orez, creionul, tabletele, oglinda rămân mereu la îndemână.
Folosim mult evantaiul. De dimineață el trebuie să fie în aceeași țesătură ca rochia. Cel de seară, în tifon cu franjuri de pene. Sunt recomandate și umbrelele de soare plate japoneze din satin simplu, cu chenar chinezesc de flori și caractere extravagante.
Sunt binevenite și umbrele de tifon turcoaz sau roz pal trase în jos ca o haină, cu amestecuri răpitoare de dantelă și panglici încă mici parfumate pe o parte a umbrelei de soare. Astfel femeile frumoase vor purta poezia deasupra capului. (La Roumanie Illustrée, 16 mai 1882)
Evenimentul săptămânii
Plecarea care atrage toate privirile în această săptămână este cea a Majestăților Lor la reședința de vară de la Sinaia. Marți, la ora unsprezece, micuța gara Cotroceni a fost transformată într-o cameră de așteptare.
Majestățile Lor au făcut scurta plimbare de la Palatul Cotroceni până la gară. Majestatea Sa Regina, care continuă să poarte doliu pentru verișoara ei, un doliu mult mai sincer decât doliu oficial, a purtat un costum negru din țesătură ușoară, cu capul umbrit de o pălărie mare care trecea peste ochi și acoperită în întregime cu pene negre. Majestatea Sa, deși puțin slăbită, pare să-și fi revenit complet din indispoziție. Toate doamnele din suita ei sunt și ele în negru. (La Roumanie Illustrée, 20 iunie 1882)
Secțiunea juridice
Unul dintre colegii noștri a avut ghinionul să fie victima unui asasinat, și asta în plină zi, pe promenada publică, fără ca vreun agent de poliție să intervină. Îi întreb pe ministrul Justiției și pe ministrul Războiului, având în vedere că este soldat în serviciu, ce măsuri s-au luat împotriva acestui asasin?
Domnilor, nu doar pentru că victima este unul dintre colegii noștri, nu doar pentru că acest coleg este mai distins, vin să pun această întrebare. Și dacă ar fi fost ultimul dintre muritori, dacă ar fi fost victima unui astfel de atac în public, un asemenea act ar fi trebuit să stârnească indignarea tuturor oamenilor.
Iată ce vă cer, ca dreptate să se facă fără întârziere. Asta și nimic mai mult.
Veți examina legile și veți vedea dacă justiția militară sau justiția obișnuită este competentă și am toată încrederea că justiția obișnuită și justiția militară vor fi la înălțimea misiunii lor de a da un exemplu de reprimare severă a unor astfel de acte barbare. (La Roumanie Illustrée, 26 iunie 1882)
