Începând din această toamnă, Dela0.ro publică o secțiune nouă în cadrul rubricii săptămânale Pixul cu mină.
O facem, după cum am anunțat, pentru că rămânem fideli concepției de prezervare a memoriei publice prin jurnalism. Trecutul recent – așa cum a fost el imortalizat de publicațiile românești în ultimii 150 de ani – nu e o țară străină.
Îi spunem noii secțiuni publicistice O lună în timp. Un prim episod a fost publicat deja în cadrul ei, la final de septembrie. O lună în timp va apărea, desigur, lunar.
De ce ne propunem să readucem în prezent întâmplări de tot felul petrecute pe la noi în secolele XXI, XX și XIX?
Este – dacă vreți – un exercițiu de relativizare a importanței galactice, cosmice, pe care o dăm fiecărei întâmplări mărunte a zilei de astăzi și, totodată, o timidă încercare de recuperare a faptului divers de altădată.
Credem că faptul divers este cel pe care se construiește, în mod fundamental, realitatea românească din toate timpurile.
Iată, așadar, noiembrie românesc din anii 1899, 1919, 1929, 1979, 1989, 1999 și 2009.
În vederea realizării acestui articol am consultat numere de arhivă ale publicațiilor „Evenimentul zilei”, „Scînteia”, „Adevărul”, „Cotidianul”, „România Liberă”, „România Muncitoare”, „Libertatea”, „Universul”, „Constituționalul”, „La Roumanie”, „Timpul” și „Voința Națională”.
2009: epoca de aur a lui Traian Băsescu și Dan Diaconescu (bonus: sânul evadat al Andreei Mantea)
2009: epoca de aur a lui Traian Băsescu și Dan Diaconescu (bonus: sânul evadat al Andreei Mantea)
⊕ Noiembrie începea astfel, în urmă cu zece ani: o asistentă uitase un copil într-un incubator la Maternitatea Bucur, provocându-i arsuri pe 20% din suprafața corpului.
Specialiștii estimau că un sfert dintre români sufereau de cel puțin o tulburare mintală. La mica publicitate abundau anunțurile despre pastile minune care măresc penisul cu măcar cinci centimetri.
Fostul securist Radu Tinu mărturisea nonșalant că el fusese acela care plantase microfoane în casa Hertei Műller (scriitoarea tocmai fusese nobelizată). Mai avem cu securiști din acel noiembrie: se afla că și Gheorghe Turda, rapsodul, cântase la Securitate.
În rândul reportajelor de presă scrisă am reținut un material despre împlinirea a treizeci de ani de la inaugurarea metroului în București și despre necazurile din subteran ale celor care ne conduc metrourile, așezate sub cupola întrebării retorice: „80% umiditate vă spune ceva?”. S-au remarcat mărturiile mecanicului Viorel Păsărică despre frumusețea vieții pe sub București, precum și despre zilele când exista meseria de împingător.
⊕ Facebook-ul era o prezență discretă în viața românilor. De altfel, acum un deceniu, întreg internetul avea încă o prezentare ostilă în presa scrisă – i se dădea, totuși, meritul că pe grupurile virtuale se mai legaseră între oameni și prietenii reale. Se menționa totodată că Yahoo! Messenger ne-a distrus limba română și scriem cu K în loc de tradiționalele „ca” sau „bine”.
Pe partea culturală, nu era bine: se prăpădea marele actor Gheorghe Dinică și erau alegeri în Uniunea Scriitorilor – pe care le câștiga, desigur, tot Nicolae Manolescu (criticul făcea atunci șaptezeci de ani, prilej cu care se lansau mai multe cărți în care i se făcea pe larg laudatio).
În ceea ce privea sănătatea publică, veștile erau proaste: venea peste noi gripa porcină (care ni l-a răpit pe actorul Toni Tecuceanu în decembrie 2009) și se estima că nu ne mai lasă până în 2011. N-a fost chiar așa.
În ceea ce privea cele sfinte, consemnăm că sătenii din Sibiel nu au vrut să-l primească la ei pe preotul-consilier mitropolitan Constantin Necula, ferecând ușa bisericii cu lanțuri și lacăte, nemulțumiți că le fusese trimis un nou preot în parohie. „Până la urmă vor fi nevoiți să accepte situația și să deschidă pentru că ei sunt cei care au nevoie de biserică”, declara Necula.
⊕ Pe partea economică, stăteam rău acum zece ani. Eram în criză financiară globală și ea lovise în plin și în țara noastră. Ziarele erau la unison: economia e pe fundul prăpastiei, iar 2010 se anunța și mai rău (cum a și fost). Totodată, noi, românii, plăteam cele mai multe taxe și impozite din Uniunea Europeană.
În schimb se mișca infrastructura! Se inaugura primul tronson din Autostrada Transilvania. Începea într-un câmp și se termina lângă un râu.
⊕ Pe partea politică, poate nu mai știți, dar în luna noiembrie a anului 2009 au avut loc alegeri prezidențiale (turul I doar, căci turul II a fost în decembrie și a câștigat Băsescu, după ce Geoană s-a bucurat degeaba o noapte, declarând că dedică victoria pentru „Mihaela, dragostea mea”, adică soția).
Au candidat acum un deceniu: Traian Băsescu, Mircea Geoană, Crin Antonescu, Corneliu Vadim Tudor (între timp răposat), Sorin Oprescu (între timp condamnat la pușcărie), Gigi Becali (între timp trecut pe la pușcărie), Ovidiu Iane, Eduard Manole, Remus Cernea, Constantin Ninel Potîrcă, Constantin Rotaru și Kelemen Hunor. Anul acesta, dintre aceștia mai candidează doar Kelemen Hunor.
Acum zece ani era numit comisar european pentru agricultură Dacian Cioloș (fost ministru al agriculturii pe vremea lui Tăriceanu). El era prezentat drept un profesionist neafiliat politic, fără ambiții în acest sens. Din județul Sălaj, fratele mai mic al lui Dacian, Sorin Cioloș menționa: De mic i-a plăcut agricultura.
Tot acum un deceniu, Iohannis era să ajungă prim-ministru, ba chiar s-a mers cu numele său la președintele Băsescu, dar n-a fost agreat. Până la urmă, în decembrie Băsescu l-a instalat la Palatul Victoria pe Emil Boc (care fusese dat jos prin moțiune de cenzură în octombrie 2009).
⊕ Printre vedete, pe val era Andreea Mantea (vedetă Playboy, dar și star de televiziune), căreia îi ieșise un sân din strânsoarea maieului în timpul unui dans țigănesc la populara emisiune televizată Dansez pentru tine. S-a speculat mult dacă sânul evadat a fost o întâmplare sau un gest premeditat.
Foarte îndrăgit era și cântărețul Costel Busuioc. Sub semnătura unui anume Romeo Petrașciuc apăruse chiar și o carte despre Pavarotti din Banat, intitulată sugestiv „Costel Busuioc”. Topul celor mai amendate vedete TV îi cuprindea pe Dan Diaconescu, Luis Lazarus și Mădălin Ionescu.
1999: epoca de aur a lui Viorel Lis (bonus: un scandal sexual pentru o gaură în gestiune)
1999: epoca de aur a lui Viorel Lis (bonus: un scandal sexual pentru o gaură în gestiune)
⊕ În rândul subiectelor de societate, gazetele notau că românii abia se obișnuiau cu sărbătoarea Halloween, pe care o celebrau și ei cum puteau: la Clubul Diplomaților din Capitală sărbătoarea importată din America era întâmpinată cu muzică africană (iar în baza Halloween-ului doritorii puteau opta pentru un masaj la domiciliu). La clubul „Salsa & Yo” se efectau – așa cum consemna presa – „machiaje la botul calului”.
Trebuie să luați în considerare că pământenii (y compris și românii) erau destul de convinși că în anul 2000 urma să vină sfârșitul lumii, așa că își mai făceau și ei de cap. La bloc se întâmplau altele și mai rele: Elena Chirvase, administrator de scară, își punea bărbatul să o prindă în flagrant cu un instalator neplătit. Presa consemna că astfel s-a înregistrat un scandal sexual pentru o gaură în gestiune.
Românii erau informați regulat că în cazul unui cutremur mare sute de clădiri din Capitală și din țară se vor prăbuși. S-au ales cu această informare. Un domn specialist în fizica pământului, pe nume Hâncu, apărea adeseori să avertizeze că vine o zguduială mare de tot.
În București se scumpea gigacaloria, care ajungea la amețitorul preț de 235.000 de lei.
Existau însă și vești bune: se ieftinea carnea de pasăre. Pe de altă parte, numărul românilor care vizitau străinătatea era într-o dramatică scădere. Companiile specializate în turism își ademeneau clienții cu anunțuri precum: Excursii în spațiul Schengen, transport + cazare asigurate.
⊕ Ca triste fapte diverse putem consemna: o taximetristă din Focșani era sugrumată cu o strună de chitară, iar pe fondul situației tot mai grele din țară un inginer clujean (care avusese anterior probleme psihice grave) își dădea foc în fața mamei sale, ultimele sale cuvinte fiind „adio, mami!”.
În chestiunea furturilor din pădurile patriei (la modă și atunci), singura grijă a românilor (cel puțin singura exprimată în presă) era că, din această pricină, se scumpesc brazii de Crăciun (se consemna o penurie de conifere).
Mai avem din noiembrie 1999: la un motel din Sibiu, un bucătar turc era omorât pentru un kebap; iar criticul literar Alex Ștefănescu se plângea că i-a fost furat de la domiciliu manuscrisul lucrării Istoria Contemporană a Literaturii Române.
⊕ Pe partea politică, fostul prim-ministru Victor Ciorbea anunța că România este condusă de un clan mafiot. Premier era răposatul Radu Vasile, iar mai multe categorii sociale protestau zilnic în fața Palatului Victoria.
Dintre categorii, menționăm studenții, care mărșăluiau cu portretul lui Vlad Țepeș și scandau: Vasile, Vasile, venim peste tine! și persoanele fără adăpost (cărora în anii ’90 li se spunea la grămadă „aurolaci”), care au scandat: Vasilică, fii bărbat/ Ieși afară din Palat!
La un miting CNSLR-Frăția (sindicaliștii!) participau 3.000 de persoane, oltenii de la ALRO Slatina venind în capitală însoțiți de un uriaș penis de lemn pe care îl fluturau înspre Palatul Victoria.
Primar în București era Viorel Lis (sloganul său electoral fusese OmuLIScusit), reputat între timp pentru prezența la emisiunile mondene și apetența față de păcănele. Pe atunci, domnia sa tocmai își scotea în lume prietena, actuala soție Oana.
Același Lis ținea toaletele ecologice din București încuiate, de frică să nu se transforme în bordeluri. Și, înspre sfârșitul lunii, mai avea o cumpănă: casa sa de pe strada Tunari era jefuită, din locuință fiind sustrase cinci telefoane celulare, o cameră video, două aparate de fotografiat și toate bijuteriile Oanei.
Ministru al Transporturilor era Traian Băsescu, care în noiembrie 1999 aniversa 48 (!) de ani și primea cadou de ziua sa de la colegi o șampanie botezată tot așa, Băsescu. Pentru a ajunge la cadou, ministrul trecea printr-un culoar de flori și fete, majoritatea cheferiste.
Președintele Emil Constantinescu promitea la o reuniune trilaterală România-Bulgaria-Grecia că nu o să-i mai poluăm pe bulgari. Nu ne-am ținut de cuvânt.
Capii Inspectoratului Școlar Bacău erau acuzați că îi eliberaseră primarului Sechelariu o diplomă de bacalaureat în schimbul repartiției de apartamente (două bucăți) din fondul locativ al primăriei.
⊕ Pe partea economică, dolarul depășea pragul psihologic de 17.000 de lei (ajungea 17.033 lei), prilej pentru gazetari să constate că: „Dolarul a urcat la etajul 17”. Așa se vorbea (și scria) pe atunci.
Consemnăm și ideea antreprenorilor Cărăbuș și Iepure care anunțau în noiembrie 1999 deschiderea în București a restaurantului Du-te dracului. Acolo puteai fi înjurat în timp ce mâncai (Cărăbuș și Iepure se inspiraseră din modelul italian Porca Madonna).
⊕ În sport, lumea fotbalului românesc era marcată de următoarele întâmplări: Gică Hagi suferise o operație și din marele nostru fotbalist fusese scos „un chist cât o corcodușă”.
Victor Pițurcă era debarcat de la echipa națională, în urma unui conflict cu triada Popescu-Hagi-Petrescu.
În campionatul intern era și mai rău: FC Argeș încercase să-l ia pe portarul Florin Tene în schimbul unei cutii de viteze în cinci trepte. Iar Adrian Mutu se transfera la Inter Milano (pe bani).
⊕ Mica publicitate funcționa și ea în parametri românești. La rubrica de matrimoniale, de pildă, nu prea dădeai peste anunțuri matrimoniale. Dimpotrivă, se crease chiar acolo un cadru propice pentru întâmplări extraconjugale. Doamne și domni de moravuri laxe își depuneau chiar la matrimoniale anunțurile în care anunțau ce știu să facă pe bani.
Cluburile de noapte organizau petreceri speciale pentru acuplarea românilor și pentru că urma Moș Nicolae discotecile se pregăteau cum se cuvine, cu o bogată ofertă pentru cei care căutau companie intimă în cadrul seratelor dansante.
Ne-a atras atenția (din pricina rasismului) următorul anunț: „Tânără senzuală, 20 ani (…) ofer companie intimă la domiciliu. Exclus romi”.
Mai aflați că Larry Hagman (J.R. Ewing din Dallas) făcea reclamă la Lukoil sub sloganul: E timpul să-ți schimbi uleiul!
⊕ Între vedete, crainicul Lucian Mândruță era și atunci o prezență îndrăgită în spațiul carpato-danubiano-pontic, iar presa nu mai prididea cu anunțurile despre nunta excentricului prezentator. El anunțase că se va căsători în zbor, deasupra Capitalei, ceremonia urmând a fi realizată de primarul sectorului 1 George Pădure (fost patron la Gepa Electrocenter, mai cunoscut pentru nemuritorul slogan „Un pic mai bine pentru dumneavoastră”).
Cantautoarea Cătălina Grama apărea pe coperta revista Playboy (ediția românească), ajunsă la numărul 2. Interpretul Valeriu Sterian făcuse un accident rutier cu victime omenești și opinia publică era contrariată că, în cazul său, nu se ținea cont de alcoolemia la volan.
Vedetă era și prezentatoarea de studiouri TV Mihaela Rădulescu. Aceasta se remarca în presă prin faptul că luase la șuturi mașina unui bărbat care parcase în fața garajului ei, șoferul respectiv (pe nume Corbu) fiind și bătut de doi băieți chemați de Mihaela. Vedeta mărturisea că regretă că nu i-a aplicat chiar ea un pumn în plină figură acelui Corbu.
⊕ La capitolul externe, luna noiembrie a anului 1999 le aducea românilor nenumărate vești de peste hotare. Aceștia se deprinseseră a fi la curent cu aspecte din diferite domenii, de la politică internațională la divertisment.
Fiindcă românii nu aveau un bun acces la surse internaționale, citeau în gazetele noastre ce se întâmplă dincolo de fruntarii și se minunau. Fără această agendă internațională care le era zilnic servită românilor, riscăm să nu înțelegem mare lucru din tranziție.
Astfel, cititorii puteau afla că: Leonardo di Caprio este cel mai umflat cu pompa actor din lume (potrivit revistei americane „Total Film”) sau că „El Loco” (columbianul Luis Alfredo Garavito), unul dintre cei mai atroce criminali în serie din istorie, a recunoscut că a ucis 140 de copii.
Românii mai aflau și că bărbatul anului 2000 la nivel global a fost desemnat Fernando Carillo. Dacă nu (mai) știți cine este Fernando Carillo, vă aducem la cunoștință că este un actor din Venezuela care a jucat în telenovela Rosalinda.
1979, 1989: epoca de aur a familiei Ceaușescu (bonus: mileuri macrame, lustre cu trei brațe și aspirațiile slobozenilor)
1979, 1989: epoca de aur a familiei Ceaușescu (bonus: mileuri macrame, lustre cu trei brațe și aspirațiile slobozenilor)
Toamna lui ’79. 1 noiembrie 1979 este, pentru curiosul care răsfoiește prin arhivele ziarelor din secolul XX, o trecere brutală la vocabularul și obsesiile dictaturii.
O bună parte din populația României a trecut prin comunism– și i-a simțit, pe propria piele, atât vocabularul, cât și obsesiile ideologice. Ambele erau obligatorii.
Ziarul România liberă deschidea așa în urmă cu patruzeci de ani: tovarășul Nicolae Ceaușescu s-a întâlnit cu tovarășul Luis Cabral. Tovarășul Cabral conducea Guineea-Bissau.
Cu puține, nesemnificative excepții, presa comunistă era despre tovarășul Nicolae Ceaușescu (și geniala sa soție, Elena). Când nu era despre Ceaușescu (și realizările epocii sale) era despre comunism în general, în ideal.
Am reținut totuși o rubrică aparte: Jurnal de călătorie. Era ținută de poetul Adrian Păunescu, chemat să aducă puțină emoție în paginile îmbibate de propagandă ale României Libere. Poetul (avea pe atunci 36 de ani) remarca: nu cunoștea Bucureștiul, orașul în care trăia.
Această viață grăbită pe care o trăim ne face prea superficiali și se ajunge la situația că noi, oamenii, cunoaștem mai bine orașele în care ne petrecem două săptămâni de concediu, decât orașele în care ne petrecem unsprezece luni de muncă.
⊕ O frumoasă rubrică a acelor vremuri era și aceasta: Noi și orașele în care locuim. În noiembrie 1979 le venise rândul slobozenilor să vorbească despre orașul lor (alături, printre alții, de tulceni și de rezidenții din Alexandria, Teleorman).
Slobozenii erau mulțumiți de direcția în care se îndrepta urbea ialomițeană, dar erau de părere că se poate mai mult și mai bine. De asemenea, slobozenii tânjeau după un magazin universal: În aproape toate capitalele de județ au fost construite supermagazine. N-ar fi rău, cred eu (spunea un domn identificat ca R.D.), ca și la Slobozia să avem o astfel de unitate comercială.
În noiembrie 1979 a mai venit la București și Iosip Broz Tito, liderul iugoslav, bine primit și el. La București s-a mai sărbătorit tot atunci cea de-a 62-a aniversare a Marii Revoluții Socialiste din Octombrie (care a avut loc la 7 noiembrie).
Noiembrie 1979 a stat sub semnul celui de-al XII-lea Congres al Partidului și, desigur, al realegerii tovarășului Nicolae Ceaușescu în funcția de secretar general.
⊕ La mica publicitate, oamenii vindeau și cumpărau: Lada 1200, monumente funerare, aspiratoare, fotolii, mileuri macrame, lustre cu trei brațe, haine imitație astrahan, recamiere, scaune noi pentru sufragerie, covoare plușate, landouri, haine de damă imitație vizon, cojoace de damă din vulpe argintie, planetare noi pentru Dacia 1300.
Prin gazetele timpului (comuniste toate, nu se putea altfel) mai erau evocate: virtuțile industrializării și conștiința autodepășirii. O mare realizare – metroul bucureștean, dat experimental în folosință în noiembrie 1979 (inaugurat oficial pe 19 decembrie, același an) – trecuse în umbra Congresului.
Cu ocazia realegerii tovarășului Nicolae Ceaușescu, tovarășul Radu Beligan, comunist de frunte, avea o alocuțiune din care cităm: Pentru noi toți, Nicolae Ceaușescu întruchipează omul nou, comunistul de omenie, idealul final și fital al viziunii noastre despre lume, ținta întregului nostru efort moral. Să ne trăiască și să ne conducă ani mulți și fericiți în pace și prosperitate, sub cerul de lumină al comunismului!
Pe lista celor 265 de membri ai Comitetului Central al PCR din toamna lui 1979, la numărul 119 îl regăsim și pe tovărășul Ion Iliescu.
Toamna lui ’89. Zece ani pe repede-înainte – dar ziare ca Scînteia și România liberă erau neschimbate pe fond. Se înmulțiseră doar știrile despre tovarășul Nicolae Ceaușescu, iar geniala sa soție Elena era încă și mai prezentă.
În rest, aceeași placă ideologică, atât că acum era Congresul al XIV-lea (care avea să fie și ultimul, fiindcă urma să se întâmple Revoluția din decembrie). Ceaușescu a fost firește reales. Se mai schimbase dramatic doar anvergura internațională a dictatorului român: acum dădea interviuri mai mult în presa nord-coreeană.
Gazetele de la București prezentau numai producții record. Aveam record la orez, în Ialomița și Brăila, la porumb, în Călărași, la sfeclă de zahăr, în Teleorman, la rădăcinoase, în Alba.
⊕ Programul televiziunii publice de luni, 6 noiembrie 1989, începea la orele 19 cu Telejurnal.
Urma apoi, de la 19.30, colajul Partid și țară – o unică voință, la 19.45 se difuza În dezbatere – Tezele, ideile, orientările din Expunerea tovarășului Nicolae Ceaușescu la Plenara lărgită a Comitetului Central al Partidului Comunist Român, iar la 20.05 începea montajul Țara întreagă întâmpină Congresul al XIV-lea al PCR. Mai rulau: Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Ctitorii ale Epocii de Aur, Din lumea capitalului (în care se înfiera Occidentul), Tezaur folcloric, încă o rundă de Telejurnal.
Și la zece seara, gata!
⊕ Chiar și o victorie istorică pentru fotbalul românesc – calificare la Mondialul din Italia 1990 (după o victorie cu 3-1 acasă cu Danemarca) – era dedicată tot Partidului.
Căpitanul României la acel meci, portarul Silviu Lung, declara: Ne-am bucurat că putem aduce și noi un prinos în cinstea acestui mare eveniment politic. Nu uităm în aceste clipe de condițiile de care ne bucurăm și mulțumim tuturor celor care ne-au sprijinit în pregătirea acestui succes.
1919, 1929: epoca de aur a României Mari (bonus: întoarcerea Fizionomistei)
1919, 1929: epoca de aur a României Mari (bonus: întoarcerea Fizionomistei)
România se făcuse dodoloață la 1 decembrie 1918, așa că în noiembrie 1919 momentul Unirii deja trecuse, iar altele erau arzătoare la zi. Dintre ele amintim proasta aprovizionare a Capitalei cu lemne de foc pentru iarnă.
Nu erau totuși uitați aliații noștri din Marele Război: se făceau încă parastase pentru eroii Franței morți în România. Des erau înfierate Ungaria și Bulgaria (care nu se potoleau și stăruiau să le dăm provincii istorice înapoi, deși Budapesta fusese în anul 1919 ocupată de trupele române).
În rest, toate mărunțișurile făceau carieră, căci lumea tânjea după faptele diverse care dau farmecul și tragedia vieții românești dintotdeauna. Interesau, în mod deosebit, furturile din Gara de Nord.
Cei cu orientare politică de stânga erau hărțuiți. În noiembrie 1919, de exemplu, era suspendat ziarul Lupta socială.
Erau anii tulburi ai războiului civil din Rusia, când Revoluția bolșevică încă nu triumfase cu adevărat.
⊕ Comerțul înflorea: se vindeau hărți ale României Mari, executate în cinci culori. Costa 6 lei una.
Pe 22 noiembrie 1919 se deschideau lucrările noului Parlament ales, în prezența Majestății Sale Regele Ferdinand I Întregitorul. Deputații și senatorii începeau lucrările prin certuri viguroase. În gazete se condamnau și grevele numeroase și se constata că în țara românească se muncește, totuși, mult prea puțin.
În cinematografe făcea furori filmul Mascatul. Omul teroarei.
Un deceniu mai târziu, noiembrie 1929 era să aducă o premieră: prima doamnă primar în România Mare. Era să se întâmple la Balcic, dar nu s-a mai întâmplat.
În țară domneau epidemiile: scarlatina la Pitești, Botoșani, Chișinău și Iași. Mai aveam: tifos exantematic, febră tifoidă, angină diferică și era vorba că prin portul Constanța urma să intre și ciuma (adusă din Egipt).
Se resimțea și la București crahul bursei de la New York, dar criza era luată, balcanic, în balon, pe seama ei făcându-se mai ales caricaturi. Filmul lunii era Fluture de trotuar, cu celebra artistă Anna May Wong.
În noiembrie 1929 a avut loc un puternic cutremur de pământ, o femeie fiind ucisă în Capitală, chiar la catedrala Sfântul Iosif (catolică). Catedrala a fost afectată, a căzut și un înger de lângă crucea de pe acoperiș.
⊕ Țara era condusă de o regență, rege trebuia să fie Mihai I (fiindcă tatăl său, Carol II, fugise în lume cu o damă), dar Mihai avea doar opt ani pe atunci. Ferdinand Întregitorul murise în 1927 și i se ridicau statui în diferite localități.
De ziua sa onomastică, lui Mihai i se ridicau ode prin gazete. El primise și un dar inedit: un shilling, de pus în buzunarul celor dintâi nădragi lungi. I l-a trimis un anonim englez, prin intermediul ziarului The Birmingham Gazette.
În rest, ajunseseră populare meciurile de football și în București, unde activa pe lângă renumitele Venus, Maccabi sau Juventus și formația Principele Mihai.
⊕ Se întâmplau și lucruri bune: fusese prins celebrul pungaș de buzunare Iancu Ciobanu, zis Ionescu. Se întâmplau și rele: la Galați, două eleve s-au intoxicat cu prăjituri și astfel au murit.
Cele mai frumoase și la 1919 și la 1929 erau reclamele. Am reținut această retorică: Sunt grasă și de aceea nenorocită? Reclama era la niște pilule de slăbit.
Cortina cade așa: în 1929 revenea în patrie, după zece ani de străinătate, în care își făcuse experiențele cu cei mai vechi fachiri, nimeni alta decât vestita ghicitoare Fizionomista.
1899: epoca de aur a Regatului României (bonus: curiosul caz al cărturăreselor)
1899: epoca de aur a Regatului României (bonus: curiosul caz al cărturăreselor)
⊕ La 1899, Regatul României părea bine conectat la viața europeană. Expoziția Universală de la Paris se isprăvise la 31 octombrie, dar ecourile ei nu trecuseră. Între București și Paris distanța era parcă mai mică decât astăzi, desigur în ceea ce privește elitele. Altele avea norodul în sufletul lui.
Spicuim din tabloul de la 1899.
Știri externe: „Guvernul german a permis ca și femeile să poată da examene în medicină, farmacie și dentistică”.
Știri interne: la rubrica noastră preferată, Cronici Femenine, femeile erau învățate cum se poartă doliul asortat la modă. Iată câteva detali: „Sunt 3 feluri de doliu: doliul mare, doliul și demi-doliul. Doliul cel mare cuprinde trei perioade: negrul și crepul, lâna și mătasea – gris perle, mauve, violetul și albul”.
⊕ În rest, cum le știți: accidente de tramvai, sinucideri prin Cișmigiu, furturi din locuințe. Publicația Constituționalul era de părere că guvernul avea să îndure zile negre de-a lungul sesiunii parlamentare în curs. La Roumanie își sfătuia cititorii să se strângă cureaua, fiindcă era (și atunci) criză mare, monșer.
Timpul se întreba de ce nu înțelege opinia publică anume care e rostul Opoziției, iar Voința Națională ataca vehement guvernul, acuzat că prea își face singur reclamă.
În Universul făcea furori foiletonul Amorurile Blestemate, de Carolina Invernizio.
La mare căutare printre românii din Regat erau cărturăresele, damele care citeau în cărți. Renumita Marița Alecsoiu le aducea la cunoștință vizitatorilor că ghicește perfect trecutul, prezentul și viitorul – iar oricine dorea să le afle era așteptat în casa cărturăresei din București, pe strada Ignatiu, la numărul 33.
Cred că se poate face și un mic joc de deducție (destul de dificil, din ce văd): ghicește anul!
În spiritul articolului am și eu un anunț la mica publicitate: „Suțin financiar următoarea consultare în arhive. Caut link!”. Primiți cu prinosul? 😀
Bun. Felicitari!