- SUMAR. Un tanar a gasit o bresa in sistemul de jocuri de noroc in spatiul online. A profitat de ea si a jucat poker in draci o vreme. A facut niste bani, s-a anturat cu alti amatori de poker si a trait pe muchia riscului. Dar cand impozitele pe castigurile din jocurile de noroc au fost majorate, el s-a retras din combinatie, a terminat facultatea si s-a dedat freneziei de a scrie. In cateva zile, a pus totul pe hartie. Asa s-a nascut romanul „Poker”, al lui Bogdan Cosa, o carte care, in 2010, a castigat concursul de debut la Editura Cartea Romaneasca. Luna viitoare, Bogdan Cosa va lansa cea de-a doua carte a sa – „O forma de adapost primara” – un volum de poezii, un fel manifest ca viata a trecut de grunge, ca omul trebuie sa aiba rabdare si sa invete sa construiasca. Cine este, insa, acest tanar de 23 de ani, autentic, care iubeste sa taie si sa prelucreze lemnul, face planuri de a deschide o sera si nu suporta mesele lungi si oamenii inchipuiti?
25 septembrie, dupa amiaza. Norii s-au adunat deasupra Borsecului. Sta sa ploua. Bogdan Cosa taie lemne. In fundal se aude Electrelane. Jos, lama ascutita incepe sa muste din trunchiuri. Aschiile sar in toate directiile. Sus, pe cer, norii continua sa se stranga.
Bogdan Cosa e inalt. Sau cel putin asa pare in fotografiile de pe net. Nu ne-am intalnit niciodata. E ocupat: toata vara a fost numai pe drumuri. La inceput de toamna, la fel. Cand am vorbit era la Borsec, la niste rude. Taia lemne.
De numele Bogdan Cosa m-am lovit in 2011, odata cu publicarea romanului sau de debut, „Poker”. Cartea imi era insistent recomandata de un amic cu veleitati literare. Am cumparat-o, mai mult ca sa scap de gura lui. A zacut aproape un an in biblioteca, intr-un teanc mic, intre Dan Sociu si Adrian Schiop. A venit insa august 2012 si o calatorie cu trenul care parea fara sfarsit.
Am citit „Poker” pe nerasuflate. Mi-a placut. Cel mai bun roman lecturat anul asta, si am citit cateva. L-am abordat. Cosa a scris romanul in 11 zile. Avea 21 de ani, jucase poker in draci in facultate, s-a retras si a pus totul pe hartie. Azi, la 23 de ani, ma ajuta retelele sociale sa stau dupa el, pana la Borsec, unde cioparteste lemnele care n-au avut sansa sa ajunga celuloza si, intr-un final, hartie.
„Poker” i-a adus lui Cosa debutul anului 2010 la Editura Cartea Romaneasca. Pokerul i-a adus suficienti draci cat sa-l scrie. Dar nu e un om iritat sau nervos. Lui Bogdan ii place sa planteze pomi si sa faca ghivece. Plus sa prelucreze lemnul. Asteapta primavara viitoare ca sa construiasca o sera.
De asteptat, prefera sa o faca singur. Detesta mesele lungi, mancatul si conversatiile care includ mai mult de 3-4 oameni. La lista adauga si vampirii emotionali, energofagii, mortificatorii si oamenii inchipuiti. Il indispun si persoanele care se baga in seama cand calatoresc.
Un succes de acum doua veri
Am ratat orice sansa sa fac un interviu cu el in clipa in care mi-a spus ca il plictisesc interviurile. Vorbeam pe un chat, cum se vorbeste in secolul XXI. Cateva minute niciunul dintre protagonistii dialogului virtual n-a scris nimic. „Asa o sa fie si la interviu, la un moment dat o sa se lase tacere si numai o sa bem din pahare”, a scris intr-un tarziu Bogdan.
Tacerea nu-i neaparat rea, am punctat. „Stinghereala e naspa, tocmai asta e ideea, tacerea nu trebuie sa apese pe nimeni. Daca apasa, unul trebuie sa plece si sa-l lase in pace pe cel care se simte stingher in tacere, asa e mai ok”, a replicat. Am dat-o pe ironie, cu taceri complice. A respins ideea. Singurele taceri bune sunt alea tampe. Cand taci complice ori e flirt ori e ceva impur. Asa zice Bogdan.
Asa a inceput si dialogul. Am ajuns repede la romanul de debut, care s-a vandut peste asteptarile pietii. „Era sfarsitul verii lui 2011, Poker nu se mai gasea nicaieri, primeam mailuri de la oameni care ma intrebau de unde sa-l cumpere, eram incurcat, le ziceam ca nu stiu, sa-l comande pe net, cei de la Polirom imi scriau ca nu-l mai au nici ei in depozit –, in final a fost ok, a aparut al doilea tiraj, dar a fost o paranteza de 6 luni in care cartea nu a fost de gasit, o problema concreta care a frustrat pe toata lumea: am refuzat emisiuni TV, interviuri, era stupid sa ma duc in studio si sa vorbesc despre o carte pe care lumea n-avea unde s-o gaseasca”. Ar fi fost simplu daca editorii ar fi intuit potentialul de piata al cartii, romanul ar fi fost un „hit” de vanzari, mai ales ca bolovanul era deja rostogolit, spune Bogdan. Dincolo de asta, el e multumit, a fost un bun antrenament pentru ce urmeaza.
Despre proza si poezie
Urmatoarea sa carte, „O forma de adapost primara”, va aparea, cel mai probabil, luna viitoare, la targul de carte Gaudeamus.
E un volum de poezie, „despre ce e poezia de obicei” ma lamureste, „doar ca putin mai rece, mai pozitiv, 
despre cum omul trebuie sa reflecteze in tihna, sa tina seama de factual, sa fie lucid si puternic, coerent si, intr-un fel, principial, sa nu tolereze omul slab, mincinosul, carpa dezordonata in preajma; sa nu triseze, sa fie aspru cu seamanul lui pentru ca stie cum se formeaza legaturi sanatoase; daca e incapabil, sa stea deoparte, sa nu formeze nicio legatura, sa nu faca rau nimanui”.
E aproape ca un manifest, completeaza. „Un manifest ca viata a trecut de grunge, ca trebuie sa te indepartezi si sa ai rabdare, sa astepti pana ce zgomotul dispare de tot. Sa cauti. Sa dai de 1 plus 2-3 oameni, suficient !, alaturi de care sa construiesti. Sunt sanse sa nu gasesti pe nimeni, dar pana-ti dai seama de asta vanitatea se necrozeaza si oricum e mai bine, nu intinzi mizeria mai departe”.
Ii place poezia, mai ales cea produsa de poeti intregi, unitari, care cauta sens sau care estetic reusesc constructii adevarate. „Nu ma intereseaza cei care scriu intru aplauze despre nesigurantele lor burgheze”, imi inunda literele casuta de chat, apoi din neant apare revolta, “da-i in plm, cum zice Ionut Chiva intr-o poezie foarte frumoasa. Nu-mi plac poetii pierduti, damnati”.
Despre Chiva spune ca e foarte spectaculos si talentat pana la cer si ca a dat cea mai buna carte de poezii a anului trecut. Ii mai place si Dan Sociu, despre care crede ca e cel mai bun poet roman contemporan.
Lui Cosa ii mai plac: Ian McEwan, Viktor Pelevin, Pascal, oameni de stiinta si Michel Houellebecq.
Cateva versuri de-ale sale:
„sub prelata din usa
drumul e desfundat
in spate e muced
si toti
o ploaie ploaie”
„somn in fund –
totul micro si imaginar
somn cu ochii deschisi –
tot Internetul
redundant si boring si imaginar”
„ inca imi place sa ma uit
in urma celor ce pleaca
sa dau de mincare la caini
sa beau berea ramasa
in bidonul
tinut la rece
in nisipul grunjos
de pe olt”
Versiunea neromantata a interviului
Dela0.ro: Cum e sa fii Bogdan Cosa?
Bogdan Cosa: Asta e intrebare din ciclul VIP-Junior: Cum e sa fii Abramburica? Cum e sa fii Nicusor Dan? E pusa in general fostelor staruri-copii de catre un reporter mai indraznet, nostalgic, care le gaseste uitate de lume, alcoolice, frunzarind porno pe canapea intr-un halat ros. Am tot auzit-o. Intrebarea, deconstruita de mintea respondentului, poate mahni.
Dela0.ro: Ai scris Poker in foarte putin timp, care e secretul? Cum a mers asa repede?
Te tragi deoparte si scrii. Nu sunt secrete, terminati cu romantismele.
Dela0: Ce scriitori romani iti plac? Ce lecturi semnate de romani te-au marcat?
Dan Sociu si Ionut Chiva. Plus Vlad Moldovan, Lavinia Braniste – pe ei i-as recomanda in primul rand dintre cei tineri, apoi mai sunt, mai merita si altii, dar nu pot spune ca volumele lor m-au marcat. M-a marcat nebunul de Petru Dumitriu, turnatorul, care a scris dementa aia de 2000 de pagini, „Cronica de familie”. Foarte buna, am citit-o asta-iarna in 5 zile: nu faceam decat sa dau zapada, sa-mi cumpar mancare si sa citesc. Am simtit atunci ce-nseamna vana de scriitor, nu ma interesa ideologie etc. Mai sunt, mai dau din cand in cand peste cate unul si ma apuc sa citesc tot. In general nu ma intereseaza subiectul, vreau sa vad motivatii, sa inteleg de unde vine forta, povestea, cum infrange balaurul.
Dela0.ro: Criticii au tendinta de a spune ca daca primul roman e bun, asta il obliga pe autor sa produca un al doilea la fel de bun, daca nu si mai bun. Ai simtit o asemenea presiune cand lucrai la a doua carte?
A doua carte e volum de poezie – aceasta este iesirea din aporie. Nu e vorba de nicio presiune la al doilea
roman pentru ca primul, daca a fost bun, nu a fost bun in mod accidental – vorbesc la modul general –, nu e ca si cum trebuie sa stai si sa bati matanii ca sa-ti iasa si al doilea. Trebuie sa-l scrii natural daca intre ele ai avut timp si rabdare sa muncesti intru evolutie.
Despre dragoste si demonii ei
Protagonistul romanului „Poker”, un tip de varsta autorului, prins de jocul de poker si de doua femei cu personalitati diametral opuse, e un tip profund, citeste poezie, traieste cu un motan, umbla intr-o gasca de jucatori si gateste. Romanul e autobiografic. Dar, fiindca e literatura, e si fictiune.
In realitate, de exemplu, autorul gateste doar pentru a supravietui. Uneori, rar, pentru a combate depresii. Si ce depresii are un tanar la 23 de ani? Depresia e una singura, raspunde. „Toata prostia asta culturala o accentueaza. Daca nu exista cultura… dar acum nu se mai poate. Nu o poti eradica, n-ai ce pune in loc. Si flirtul, care e alta chestie culturala, e tot cauza a depresiei”.
Intr-un tarziu, am ajuns sa vorbim despre dragoste. De ce e mai complicat astazi ca doi oameni sa fie impreuna? „Pentru ca traiesc in trecut, cu resturi in cap, care-i framanta si nu-i lasa noaptea sa doarma pe perna. Si pentru ca suntem in general niste mincinosi toti. Si pentru ca uneori ne omoara vanitatea, dar asta e asa, supersecundar. In general pentru ca nu suntem adevarati”. Dar, chiar daca astia suntem, zice Bogdan Cosa, „trebuie sa iubesti pe cineva / altfel te ia mama dracului”. Citatul e din Dan Sociu.
Pe Cosa inca nu l-a luat mama dracului. Iubeste. Ea e, probabil, o combinatie de Ada si Andreea – cele doua tipe pe care le vrea protagonistul romanului „Poker”. Dar nu aliajul de Ada-Andreea l-a scapat de poker. Ironic, statul a facut-o, prin impozitele prea mari pe castigurile din jocurile de noroc. Pentru ea, insa, Cosa a facut altceva: a continuat sa mearga la scoala.
Si despre altele
Politica? „N-am votat la referendum. Urasc din suflet USL, sunt pro-Basescu”.
Altfel, s-a pozat ca Hemingway si Beckett, intr-un proiect foto-literar – Brand Impersonator. A fost una din chestiile alea misto intre oameni nu atat de apropiati dar pe care ii leaga ceva foarte fin. N-ai putea zice exact ce si de ce se distreaza impreuna, descrie Bogdan proiectul.
Poza aia cu barca, in care il imita pe Hemingway, e mai veche. L-a surprins asemanarea posturilor. „Imi place Hemingway mai mult ca Beckett. Imi place sa citesc iarna Hemingway, de Craciun, cand nu e nimic de facut”.
Pana atunci, insa, mai sunt cateva de facut. In noiembrie, Bogdan Cosa va schimba Borsecul pe Bucuresti pentru a merge la targul Gaudeamus unde isi va lansa cea de-a doua carte.
Se va gandi, poate, la Belgia, pentru care are o atractie snoaba. Acolo
s-ar duce in vacanta sau cand se va simti coplesit. „Am impresia ca are cel mai plat si cel mai linistitor peisaj. Orasele sunt perfecte, m-as duce sa ma conving ca e ok, ca merita sa traiesc mai departe. N-as parasi Europa, n-as vrea sa traiesc in alta parte – cine e destul de sincer cu sine stie ca nu se va integra niciodata in alta cultura mare”.
In rest, zice ca mai sta un pic prin tara, sa mai invete limbi straine, iar cand va simti ca nu mai e pentru el se va gandi serios sa emigreze in tarile nordice. Stie, deja, cum va fi. O sa se plimbe pe acolo cu un Volvo, ziua o sa fie scurta, mohorata, foarte pe sufletul lui, proiectoarele de ceata aprinse, totul foarte simplu si categoric.
