„Romania este pe mana unor farsori si impostori”

Calitatea scazuta a clasei politice, dublata de apatia unei societati care nu are exercitiul revoltei si al solidaritatii - la intersectia aceasta se afla radacina relelor din societatea romaneasca. Despre efectele contra-selectiei intr-o tara ajunsa, astazi, suma incompetentelor care o conduc, vorbeste Stelian Tanase.

2

Cuvintele se dezlantuie brusc in decorul comod al camerei. „A fost un skanderberg intre niste oameni care nu s-au gandit la Romania in niciun fel, ci la fotoliul pe care stau ei personal sau ar putea sa stea in viitorul apropiat”.

Stelian Tanase gesticuleaza larg, despicand cu viteza aerul seniorial al incaperii. Cu un proiector in spate, mainile sale ar trimite personaje fantastice sa se intrupeze din umbre in toate colturile incaperii. E amiaza, insa, lumina a cucerit fiecare cotlon si oricum sunt suficienti monstri aici, adusi de intrebarile ziaristilor si de nebunia ultimei jumatati de an, in care sanatoriul politic a luat in prizonierat o tara intreaga.

„Tremuri”, e inspirat Stelian Tanase, chiar asa e!, tremuri cand politicienii folosesc Romania. Tremuri cand o face Traian Basescu, “crede ca Romania e vasul pe care l-a incendiat el in Franta, daca e nevoie ii dam foc”, tremuri cand o fac adversarii sai politici, “din lacomia de a veni la putere mai repede”.

Ce a ramas dupa lunga vara fiebinte a lui 2012? Amintirea unei “mineriade mediatice”, crede Tanase, dar si un avertisment pentru 2018. O suta de ani de la Marea Unire ar putea gasi Romania in pozitia celei mai fracturate societati europene.

Seria publicistica “Ce facem cu Romania”, realizata de  “Romania de la zero” in colaborare cu ziarul Adevarul, continua cu o noua invitatie la dialog si reflectie. Dupa Lucian Boia si Radu Ioanid, Stelian Tanase navigheaza in apele tulburi ale unui trecut caruia nu stim inca daca sa-i recunoastem meritul ori esecul de a ne fi adus aici. Politologul sustine ca izvorul relelor romanesti este calitatea slaba a clasei politice, dublata de apatia societatii.

 

Ati fost parlamentar, intre 1992 si 1996.

Stelian Tanase: Am plecat foarte dezamagit. Dar acela era un parlament mai bun ca cel de astazi. Noi cunoscusem comunismul si eram mai motivati sa facem ceva. Era o mai mare vibratie, care a disparut acum. Mai era ceva interesant, un conflict intre cei care voiau sa ramanem in sfera de influenta a Rusiei si cei care voiau desfiintarea Pactului de la Varsovia si orientare catre Occident. Cu Rusia prabusindu-se vizibil, ne-a fost clar ca trebuie sa mergem catre Occident, catre NATO si Uniunea Europeana. Or asta a creat o agenda nationala a Romaniei, un consens. Vreme de 10-15 ani noi am avut niste obiective clare, comune. Pana si Vadim Tudor era pentru Occident.

 

Interviu cu scriitorul Stelian Tanase – 6

Problema este ca dupa 2007 noi nu am mai avut o tinta. Azi incercam doar sa supravietuim, nu mai avem un obiectiv national, politica vietii noastre este acordul cu FMI sau MCV-ul. Romania nu a propus nimic pentru ea, iar clasa politica nu are alte tinte decat sa ii dea la o parte pe cei de dinainte. Acest dans pe gheata este foarte periculos. Noi stam pe loc. Care e strategia? Avem fonduri, suntem in NATO, suntem in UE, facem autrostrazi, nu facem autrostrazi, schimbam Constitutia, sistemul electoral sau nu? Nu si-a pus nimeni aceste probleme. Si s-a mai intamplat o nenorocire. A inceput criza abia cand incepeam sa capatam o anumita substanta a modelului nostru de dezvoltare. Fara o strategie si cu o criza neasteptata, venita ca un tavalug peste fragila economie romaneasca – aici suntem acum. Ganditi-va ca politicienilor le-a luat doi ani sa recunoasca ca e criza. 

Au facut-o, credeti, din calcul electoral?

Da, acolo a fost o proba de cinism. Stiau ca este criza, erau foarte bine informati. A fost o mare cacealma cu costuri enorme. Ei isi regleaza conturile intre ei fara sa vada societatea. Dar daca nu isi racordeaza agenda lor spre societate, nu stiu ce s-ar putea intampla.

E posibila o izbucnire sociala de proportii?

E greu de spus. Cand ma uit cum ies sute de mii de oameni in Spania cand anunta niste masuri de doua ori mai usoare decat ce se intampla in Romania, sunt mai degraba sceptic. Romanii nu au o vocatie a revoltei si a organizarii. Faptul ca cineva exasperat se duce cu o pancarta in Piata Universitatii e admirabil, dar de cele mai multe ori inutil. Nu vad acum societatea romaneasca angrenata intr-un protest social la scara mare pentru ca este probabil cea mai fracturata societate din Europa. Fiecare om sau grup cu care te intalnesti are o gandire si un tip de reactie diferite.

…si fiecare impartaseste suspiciunea fata de actiunile celorlalti.

Asa este, suntem o societate a resentimentului. Daca eu ies in strada, vecinul se intreaba ce interes am. Judecand asa este foarte greu sa coagulezi o solidaritate. In plus, politicienii nostri, si Basescu e campion la acest capitol, sunt mai mult decat dispusi sa ne divida, sa ne starneasca unii impotriva altora. Daca luam declaratiile lui Basescu, vedem ca a starnit categorii sociale impotriva altor categorii sociale. De la cei care au plecat, la medici, la profesori, la ziaristi, la muncitori. Un presedinte ar trebui, dimpotriva, sa le uneasca. Dar necesitatile puterii il indeamna sa faca acest lucru, ca sa ramana arbitru. E mai ieftin pentru politicieni sa ne dezbine si e mult mai complicat sa ne solidarizeze.

Identificati o boala aici, in dorinta excesiva de putere?
Este boala politicienilor nostri. 3.5 milioane de romani au plecat din tara si nu sunt interesati de politica. Sunt alti romani care nu merg la vot decat in momentele foarte fierbinti. S-a vazut la referendum, unde eu cred ca electoratul romanesc s-a purtat extraordinar, mult peste asteptari. Senzational comportament civic al poporului roman! Prezenta asta masiva pe mine m-a tulburat. Deci oamenii nu sunt tampiti, cand e o miza, vin la vot. Problema este ca mizele sunt mici. Iar asta se intampla pentru ca partidele trimit in fata, in ierarhiile lor, oameni de slaba calitate. In politica romaneasca, daca ai caracter, partidele te elimina in doua zile.

Este o contraselectie?
Da, este.  Asa cum sunt construite, partidele genereaza insecuritate. Politicienii care sunt la varf au trecut prin multe schimbari de camasa. Azi spun una, maine alta, se aliaza cu dusmanul de ieri. Ceea ce vedem ca spectacol politic este o piesa in care oameni de cea mai proasta calitate se intalnesc. Si ei sunt sefi de partide, ministri. Asta pentru ca selectia din partide e deficitara. Cand vorbim de reforma clasei politice ar trebui sa vorbim despre reforma partidelor, aici ar trebui lucrat foarte mult, la deschiderea lor.

Partidele sunt ca niste cazemate in care niste domni si-au asigurat pozitiile si sunt foarte gelosi si tematori sa aduca oameni de afara. Daca veti lua, de pilda, o situatie a filialelor veti vedea ca ele au de 10-15 ani cam acelasi numar de membri, pentru ca liderul de filiala are grija sa nu mai intre un doctor, un avocat, un lider sindical popular, pe care ii vede ca pe niste pericole. Si sunt multi dinozauri in partide care nu au facut nimic in ultimii 20 de ani decat sa fure, sa faca aranjamente pentru familia lor, sa se invarta.

Si-atunci cum e posibila reforma de care vorbiti?
Deschiderea partidelor inseamna, in primul rand, o coborare a conditiilor de formare a unui partid, altfel toata lumea trebuie sa aflueze catre cele aflate deja pe piata. E nevoie si de trezirea societatii, care se plange de diversele lucruri care i se intampla, dar se plange la televizor, la nevasta, la o bere.  Nu se organizeaza pentru a stopa aceste lucruri.

S-ar putea organiza, de exemplu, niste alegeri primare in colegii. Dar partidele nu au un interes sa faca asta, pentru ca trebuie sa imparta clientilor politici anumite beneficii ca sa le fie fideli. Partidele nu doresc o confruntare deschisa cu electoratul din colegiu. Doresc sa dea acel loc lui X sau lui Y, pentru ca X sau Y sa fie recunoscator. Felul in care se negociaza listele in partide este de tip mafiot. Si aceiasi insi, care s-au compromis, vor fi in Parlament si vor lupta din nou „pentru binele Romaniei”. Sunt niste impostori.

Vedeti aici o vina a sistemului uninominal?
Romania nu are un sistem uninominal. Ea practica un sistem unic in Europa, o inventie. Publicul a facut presiuni asupra clasei politice sa treaca la sistemul uninominal. Listele erau vazute de public ca surse ale Parlamentelor neperformante. Atunci politicienii destepti au inventat acest sistem pe care il practicam si astazi si pe care l-au vandut publicului ca fiind uninominal. Dar nu este. Partidele isi desemneaza candidatii, se aleg la varf si au sustinere in colegii. Clientela trebuie servita. Se face un troc formidabil, contra intereselor tarii, sub pretextul ca e unimonial. Acest sistem in care poti sa intri de pe locul 3 si sa iei locul celui care a castigat in colegiu este sinistru. Toata aceasta mascarada genereaza o clasa politica de foarte slab nivel. Aici nu este numai o problema de persoane, ci si una de sistem.

Spuneti practic ca principala sursa de coruptie in Romania e de gasit la radacina partidelor, in insasi felul in care acestea s-au format si functioneaza.
Da, coruptia in Romania inseamna in primul rand nevoile financiare ale partidelor si candidatilor. Toate pozitiile sunt atribuite unor persoane, care s-au imbogatit fraudulos. Parlamentarii cu o mie de euro pe luna si averi de milioane. Nimeni nu intreaba de unde au facut acesti bani. Sunt candidati incapabili sa sustina costul unei campanii si atunci ei trebuie sa apeleze la sponsori, la finantatori, la firme. Firmele dau mai multor candidati. Dar cand ei ajung primari sau deputati, firma zice “ti-am dat 100.000, vreau si eu contractul asta de 5 milioane, sa asfaltez trei strazi”. Investitia in politica e cea mai buna. Lucrurile astea sunt nucleul dur al politicii din Romania si coruptiei din Romania. Toti sunt amestecati cu toti, nu sunt ingeri de o parte si diavoli de cealalta. Sunt amestecati, sunt jumatate ingeri, jumatate escroci, sunt dalmatieni.

 

“Astazi avem justitie de troc si politica de troc”

Daca ar fi sa faceti o comparatie cu perioada interbelica, ati spune ca lucrurile stau astazi mai bine sau mai rau?
Lucrurile stau mai prost. Dar nu trebuie sa privim cu idilism, cu romantism nostalgic acea Romanie. Ea avea problemele ei, era tot la periferia Europei, ca si astazi. Dar Romania de la 1930, desi trecuta printr-o criza brutala si devastatoare, dispunea de un avantaj. Romania aceea venea dupa o suta de ani de elite politice competente. Odata cu sfarsitul secolului al XIX-lea, Regatul, dar si Transilvania, au dezvoltat generatii de politicieni mai educati, mai buni cunoscatori ai mecanismelor occidentale. Ei si-au propus sa semanam cu acel Occident, iar efortul facut de acele generatii s-a vazut.

Diferenta fata de azi este ca actualii sunt in mare parte niste golani. Ei sunt instruiti in scoli romanesti comuniste. Cei din perioada interbelica veneau bogati in politica, cei de acum vin sa se imbogateasca. Cei de atunci veneau din scoli occidentale foarte serioase, traisera la Viena, la Paris, la Munchen. Ei veneau in tara si intrau in acest sistem si de la generatie la generatie asigurau continuitatea. Romania avea un sistem judiciar invidiat in Europa la acea data. Ideea este ca avem aceleasi etichete ca la 1930, dar diferenta de material uman este enorma, in defavoarea celor de azi. Astazi este justitie de troc si politica de troc.

 

Interviu cu scriitorul Stelian Tanase – 4

Am avut atunci, in interbelic, un sistem politic capabil sa faca o selectie a elitelor?

Aveam Constitutia din 1923, vedeti felul in care era organizata magistratura atunci, sistemul electoral, era o Romanie in care elitele contau. Aveam o tara care se emancipa, era o tara asezata pe sleaul ei si daca nu ar fi venit cel de-al Doilea Razboi Mondial, Romania ar fi fost astazi ca Elvetia. Atunci eram o tara la nivelul Iugoslaviei, Greciei si Portugaliei. Intre timp Grecia si Portugalia s-au dus foarte departe de Romania. Iugoslavia s-a destramat, dar si acolo sunt tari precum Slovenia si Croatia, dincolo de Romania.

Spuneti ca in absenta celui de-al Doilea Razboi Mondial am fi fost pe o alta pozitie la nivel european. Pe de alta parte, razboiul a fost o consecinta, nu cauza in sine. Credeti, de exemplu, ca in absenta sa n-am fi avut antisemitism in Romania?
Romanii nu sunt mai antisemiti decat alte popoare. Si cand spun asta tineti cont de faptul ca eu sunt un filosemit, un om care crede ca prezenta evreilor in cultura romana a fost benefica, a creat un mediu stimulativ intelectual, ca a fost un ferment. In al doilea rand, ei reprezentau elita din cateva domenii, spre exemplu negustorii erau evrei. Prin urmare, sunt de acord ca noua ne-au lipsit in anii ’90, o suta sau doua sute de mii de evrei ca sa miscam tara asta spre capitalism. Nu i-am avut si se vede.

Acum e nevoie de doua-trei generatii sa crestem 50.000 de antreprenori. Noi am plecat de la mamutii lui Ceausescu si le-am dat fostilor directori sa le conduca, crezand ca stiu sa faca asta. Nu stiau, ei bateau cu pumnul in masa, sunau la ministru sa le livreze material si sa le vanda marfa. Nu au fost buni sa conduca in capitalism. Una e piata reala si alte e sistemul administrativ comunist.

Din moment ce spiritul antreprenorial sufera inca din perioada interbelica, inseamna ca lipsa lui, vizibila dupa Revolutie, nu poate fi pusa doar in seama perioadei comuniste.
Cu mentiunea ca inainte de razboi Romania era o societate deschisa, avea multi evrei, greci care stiau sa fie negustori. Mociornita era roman, Malaxa era grec, Bercovici era evreu. Comunismul a distrus piata si capacitatea oamenilor de a se descurca. S-au mai salvat unii, dar foarte putini, care faceau comert exterior, care mergeau in afara. Astia au facut averi dupa revolutie. Daca va uitati in Forbes, 80% dintre bogati vin din intreprinderile acestea comuniste si au epoleti de ofiteri acoperiti pe umeri.

A fost mai pregnant in Romania fenomenul de privatizare a comunismului decat in Polonia, Cehia sau Ungaria?
De la Praga pana la Vladivostok, acest proces de trecere a proprietatii de stat realizata in 50 de ani de comunism a fost esenta procesului tranzitiei. Niste persoane private, abile, cu informatii, cunoscatoare ale mediului, au pus mana pe intreprinderile comuniste. Asa s-au transformat in capitalisti, lasand cheltuielile statului si privatizand profitul. Unii au fost capabili sa duca mai departe aceste intreprinderi, dar cei mai multi le-au ruinat. Foarte multi sunt capitalisti de mucava, sunt pusi in fata, dar reprezinta interesele altora din culise. Uitati-va si in Romania, in anii 90, cine ocupa prim-planul afacerilor si uitati-va ca ei sunt acum la periferie, chiar in puscarie.

 

“Cultivam impostorii si apoi le cerem sa ia decizii convenabile cu tara”

Exista o dezamagire legata de faptul ca elitele din diferite domenii nu se mai implica in politica.
Eu vad in elite oameni care produc pe piata culturala diverse lucruri: fac filme, scriu carti, fac expozitii, cercetare, inoveaza etc.Elitele mai sunt si oameni de influenta, persoane capabile sa determine decizii cu caracter strategic. Chestiunea esentiala este daca reusim sa coagulam astazi elitele capabile sa impinga societatea inaintea. Din pacate la noi este un soi de mahala politico-financiara-intelectuala. Avem oameni de foarte mare calitate, dar influenta lor e foarte mica.

De ce s-au retras? Pentru ca lumea mediatica in general strica reputatia, te face de ras. Iar nivelul de manipulare si intoxicare este atat de mare incat te compromiti. Oamenii au invatat in 20 de ani ca nu stai pe teren ferm. Or elitele au vazut asta. Dar mai e o abordare. In toata Europa de Est, valul acela de entuziasm, al intelectualilor implicati in politica a disparut. Si va spun cu deznadejde ca tara asta are nevoie acum mai mult ca nicicand ca intelectualii sa se implice.

Putem sa definim mai precis categoria pe care o invocati?
Ma refer la varfurile din diverse domenii. Avem ingineri capabili, politiceni onesti, oameni de afaceri buni, care ar putea sa faca diverse lucruri. Dar ei sunt naclaiti de impostura celor din jur. Lumea romaneasca, daca vrea sa se ridice din acest marasm, este obligata sa promoveze elitele, adica oameni care stiu sa faca. Ajuta-l sa faca aici. Asta e problema, ne scapa oamenii, pleaca, pentru ca noi nu discernem care sunt oamenii de elita. Fata de anii 30 noi nu cred ca mai avem capacitatea sa distingem oamenii capabili de cei incapabili.

Credeti ca intr-o societate asezata pe niste baze ferme, un eveniment precum cel legat de doctoratul lui Victor Ponta l-ar fi scos definitiv din viata politica?
Victor Ponta nu a plagiat. Lui i-a scris altcineva lucrarea.

E mai putin grav?
Nu, n-am spus asta. Am spus ca puneti intrebarea gresit. Cunosc sistemul universitar din interior, asemenea oameni importanti dau asistentilor sa le faca lucrarea. Ei nu au timp. Un asemenea scandal pune un reflector foarte crud pe realitatea invatamantului romanesc. Acest scandal arata de fapt care sunt practicile in cadrul sistemului de invatamant din Romania. De-aia eu nu il vad pe Victor Ponta intr-o lumina asa de diabolica pentru ca el a practicat ceea ce se practica in universitatile romanesti ca sistem de 40 de ani. Un sistem corupt, care pana astazi produce efecte. Este cel mai bun prilej prin acest soc ca sa spunem adevarul si sa luam masuri.

Sunteti optimist ca va exista o reactie in sistem?
Nu, pentru ca sistemul de invatamant este asaltat de tot felul de veleitari care vor sa isi dea doctoratul, sa devina profesori. Uitati-va prin universitati, mai ales private, cati politicieni sunt profesori. Pana si Elena Udrea e profesor universitar. Si-au facut facultati peste tot, si-au inventat catedre peste noapte. E vanitatea asta tampita ca daca ai ajuns deputat trebuie sa fii si profesor. De ce ii trebuie decoratia asta pe piept? Profesorii sunt profesori, politicienii sunt politicieni.

Un posibil raspuns: din obsesia pentru onorabilitate.
E corect ce spuneti pentru ca ei au complexul neonorabilitatii lor sau al situatiei foarte modeste. Oamenii astia care ajung la putere in Romania vor sa fie de toate. Institutia doctoratului trebuie respectata, are reguli. Confundand lucrurile, cultivam impostorii si apoi le cerem sa ia decizii convenabile cu tara. Romania este pe mana unor farsori si impostori in primul rand. Poate in generatia viitoare lucrurile se mai schimba, asta nu mai e miza generatiei mele.

 

Interviu cu scriitorul Stelian Tanase – 8

“Puterea are tot, nu insa si vocea mea”

Cum vedeti situatia de la Institutul Cultural Roman?

Cu ingrijorare. Patapievici a facut o institutie eficace, dar o institutie care s-a politizat din prima zi. A fost la comanda lui Basescu, a fost un instrument de corupere a mediului intelectual. In schimbul unor sinecuri, turnee, festivaluri, l-au servit pe Basescu public. Pe de o parte a fost acest mecanism de corupere a mediului intelectual. Pe de alta parte trebuie sa recunoastem ca in aceste conditii ICR-ul a performat. A creat sucursale unde actiunile romanesti au inceput sa se simta. Patapievici a facut treaba buna cand a contat pe oameni tineri, capabili sa se descurce in aceste medii unde noi nu aveam o traditie. Problema lui, insa, a fost politica de gasca. A reusit in acest mediu si pentru ca a avut un buget confortabil si pentru ca s-a bucurat de protectia lui Basescu.

Patapievici a ridicat stacheta, nu poti sa ignori ce a facut el acolo. Peste asta s-a adaugat graba USL de a-l executa pe Patapievici si de a se razbuna pe ICR. Momentul trecerii ICR la Senat a fost devansat. Si in loc sa fie o decizie normala a unui Guvern s-a transformat in altceva. Aceasta discutie trebuia sa se faca dupa alegerile generale, pe o noua lege si dupa numirea unei alte conduceri la ICR. Asa, a parut o reglare de conturi intre Basescu-Patapievici si USL, USL-ul avand sa faca anumite reprosuri de legate de militantismul lui Patapievici, Cartarescu, Mihaies.

Intrebarea este daca acest militantism a afectat activitatea Institutului.
Bineinteles, l-a politizat, ceea ce nu avea voie. Dar USL-ul a gresit, pentru ca vrand sa arunce laturile a aruncat si copilul. USL-ul a mai facut o gresela, taind banii de la ICR. Asta e cea mai mare prostie. La cultura dai bani, nu iei. Este cea mai mai rentabila investitie pe care poate sa o faca o societate: educatie, invatamant, cultura. Cand iei bani de aici, ca politician, inseamna ca nu intelegi cu ce te ocupi.  Acum s-a creat aceasta impresie ca USL-ul este antiintelectual, alianta si-a alienat foarte multi intelectuali. Andrei Marga trebuie sa transmita mesajul ca institutul va ramane profesionist si ca se neutralizeaza in raport cu politicul.

El trebuie sa se duca la acest guvern si sa le ceara banii inapoi si sa le explice acestor zevzeci ca la cultura se dau bani, nu se iau. Investitia in cultura e mult mai valoroasa decat una intr-o fabrica de nasturi. In plus, ICR-ul are nevoie de o lege noua, care sa genereze promovarea culturii romane in strainatate. Patapievici s-a luptat cu aceasta lege, dar a avut protectia lui Basescu si s-a descurcat cu ea.  Faptul ca acest institut a trecut la Senat il face mult mai vulnerabil. La cum se schimba acolo majoritatile, cu trei voturi, cu cinci voturi, e vulnerabil in conditiile actualei legi. Patapievici si-a facut el echipa, Marga nu, i-a facut-o Senatul. Eu asta n-as fi acceptat niciodata.

Ati avut vreun fel de relatie cu ICR-ul in ultimii ani…
Mi s-a propus sa iau institutul, daca asta vreti sa stiti.

… nu in sensul acesta, ci al unei relatii intre scriitorul Tanase si Institutul care ii poate promova opera.
Am avut o relatie proasta cu ICR-ul. Nu mi-a placut politica lor de gasca. Visceral eu detest gastile, de orice fel. ICR-ul mi-a tradus o carte acum 7-8 ani. De sase ani nu am mai fost tradus. In schimb, alti scriitori care nu exista pe piata romana au fost premiati, invitati la conferinte.

Cum interpretati dihotomia intelectualii lui Basescu versus intelectualii lui Antonescu? Exista in realitate aceste tabere?
Ea a fost creata spontan, cand s-a constatat ca un numar de oameni, considerati pana atunci independenti, au inceput sa scrie, chiar fanatic, despre Traian Basescu, sa ii apere tezele la televizor. S-a vazut aici o anumita discplinia si se vedea ca ei roiau in jurul ICR-ului care intorcea aceste servicii. Asta a fost primul simptom, in 2006-2007. Cand a fost drama referendumurilor, din 2007 si 2012, societatea s-a polarizat si s-a putut observa ca s-a scindat in doua grupuri: unii militand pentru Basescu, altii contestandu-l. Asta abia acum se vede clar. Sunt oameni care s-au dezis de Basescu in iarna, la proteste.

Eu  am fost de acord cu demiterea lui Basescu, desi nu sunt anti-Basescu, nu imi place partizanatul ideologic. Exista insa intelectuali bine organizati, care sunt de partea lui Basescu si care au acces la resurse. Drama intelectualilor este ca piata nu genereaza astfel de resurse, si-atunci ei devin dependenti de o institutie si ii vezi roind in jurul unor politicieni. Probabil ca intelectualii ar vrea sa traiasca foarte corect, dar societatea nu genereaza cererea de produse culturale care i-ar putea ajuta sa traiasca. Eu cred insa ca rolul intelectualului este sa fie critic, sa fie de partea societatii. Puterea are tot, nu insa si vocea mea si a altor intelectuali.

 

Destramarea unui mit: UE

Suntem o societate fara proiecte intr-un moment destul de prost pentru intregul continent. Mai poate idealul european sa mobilezeze, asa cum o facea acum zece ani?
Cred ca trecem printr-o faza in care mituri care s-au consolidat in tranzitie se destrama. Spre exemplu, vara asta s-a destramat un mit: mitul Occidentului, cu resurse, care sprijina democratia. Foarte multi romani au devenit eurosceptici.  Nu mai este convingerea de acum zece ani ca singura solutie pentru noi este Occidentul. Acest mit s-a destramat nu doar la noi, in unele tari apar partide antieuropene.

Nu mai este entuziasmul de acum 10 ani, cand romanii erau cei mai euroentuziasti. Imprudenta cu care a actionat USL, gogorita asta cu lovitura de stat vehiculata de Basescu si de Macovei la Bruxelles, Bruxelles-ul care a reactionat, generand un conflict intre populari si stanga, stanga nereusind sa ridice glasul – tot acest cocktail Molotov a dus la caderea mitului UE. Acum trebuie sa vina intelectualii, sa adune mortii de pe camp si sa spuna ca UE e un lucru misto. Asta se asteapta lumea de la unul ca mine, nu? Nu vreau sa fac chestia asta, sunt departe de tipul care se inflameaza cand aude de chestii de identitate.

Si-atunci, ce facem cu Romania?
Nu salvam nimic. Intrebarea are legatura cu fiecare grup. Fiecare e responsabil sa isi faca agenda care are legatura cu el, cu familia lui, cu locul in care traieste. Romania este volatila si pentru ca este o tara noua, facuta in 1918, nu are nici o suta de ani. In deceniile care s-au scurs de atunci noi nu am intrat intr-un proiect national care sa ne dea coerenta. Nu am avut o discutie asupra situatiei minoritatilor. Am avut o problema uriasa pe care nu am stiut sa o rezolvam. Evreii au plecat, nemtii au plecat. Dar asta e o nebunie, nu e o solutie. Mai mult, acum pleaca romanii insisi, pentru ca proiectul nostru national este asa de haotic si de greu de descifrat. Nu ofera nimic.

Stam in fata pericolului de a marca, in 2018, 100 de ani de la Marea Unire cu un proiect national esuat?
Da, suntem acolo. In perioada interbelica au avut loc discutii despre un proiect national, dupa razboi nu, in perioada comunista nici atat, iar dupa revolutie am si uitat ca avem nevoie de asa ceva. Politicienii s-au batut intre ei pentru un fotoliu, dar nu au venit cu proiecte. Au fost aceste obiective de etapa, NATO si UE, care ne-au mai adunat un pic, dar dupa 2007 suntem intr-o continua scindare si fractionare. In 22 de ani nu cunosc niciun proiect pentru Romania.

2 COMENTARII

  1. „O suta de ani de la Marea
    „O suta de ani de la Marea Unire ar putea gasi Romania in pozitia celei mai fracturate societati europene.”

    Sa nu fie doar societatea fracturata, in 2018!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.